Decizia nr. 665/2015

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Mihail Grancea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272^1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Neculai Bujor în Dosarul nr. 29.348/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 402D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la

Decizia nr. 995 din 22 noiembrie 2012 , conform căreia dispozițiile art. 272^1 din Codul penal din 1969 nu protejează persoana, ci solemnitatea ședinței de judecată. Se susține, de asemenea, că textul criticat nu încalcă dispozițiile art. 30 din Constituție, întrucât chiar conform acestor prevederi este interzis oricărei persoane să facă afirmații contrare bunelor moravuri.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 5 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 29.348/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 272^1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Neculai Bujor într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii a șase infracțiuni de sfidare a organelor judiciare, infracțiune reglementată prin textul criticat.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că infracțiunea reglementată la art. 272^1 din Codul penal din 1969, introdusă în Codul penal din 1969 prin dispozițiile articolului unic pct. 3 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 198/2008

privind modificarea și completarea Codului penal, protejează magistrații, pasibili de răspundere penală sau disciplinară, în defavoarea justițiabililor, cărora le încalcă dreptul la liberă exprimare.

6. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că, într-adevăr, prevederile art. 30 din Constituție reglementează libertatea de exprimare, dar că dispozițiile alin. (6) și (7) ale articolului anterior menționat prevăd limitele acestei libertăți, arătând că ea nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine și, respectiv, că sunt interzise prin lege manifestările contra bunelor moravuri. Se conchide că prevederile art. 272^1 din Codul penal din 1969 reprezintă o aplicare a normelor constituționale mai sus enunțate.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că prevederile art. 272^1 din Codul penal din 1969 au ca scop asigurarea respectului și solemnității procedurilor judiciare. Se face trimitere, în acest sens, la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.330 din 11 octombrie 2011 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 272^1 din Codul penal din 1969, care au următorul cuprins: "Întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței sau a organului de urmărire penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeași pedeapsă se sancționează întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, polițist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției."

12. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 30 referitor la libertatea de exprimare.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 272^1 din Codul penal din 1969 au fost abrogate prin

art. 250 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, fiind preluate parțial la art. 278 din Codul penal în vigoare.

14. Având însă în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor art. 272^1 din Codul penal din 1969.

15. Prin

Decizia nr. 995 din 22 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2013, și

Decizia nr. 1.330 din 11 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272^1 din Codul penal din 1969, statuând că prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 198/2008

privind modificarea și completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 8 decembrie 2008, s-a introdus art. 272^1 din același cod prin care s-a incriminat o nouă faptă penală de sfidare a organelor judiciare, pentru care elementul material constă într-o acțiune de amenințare la adresa unui magistrat, cu scopul evident de a proteja relațiile sociale care guvernează actul de înfăptuire a justiției. De aceea, noua faptă face parte din titlul VI - Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege, cap. II - Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției.

16. Așadar, Curtea a reținut că legiuitorul, în acord cu exigențele constituționale referitoare la edictarea normelor penale, a urmărit, așa cum rezultă și din preambulul ordonanței de urgență care a introdus textul contestat, să ia măsurile necesare ce se impuneau pentru a preveni faptele prin care se aducea atingere înfăptuirii justiției, fapte de natură să afecteze încrederea cetățenilor în actul de justiție, prin acțiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanții unor autorități publice. Așa fiind, Curtea a arătat că, în cazul infracțiunii de sfidare a organelor judiciare, subiect pasiv poate fi numai judecătorul, procurorul, organul de cercetare penală, polițistul sau jandarmul și infracțiunea constă în sancționarea manifestărilor jignitoare, disprețuitoare la adresa acestora atunci când sunt săvârșite numai în timpul unor proceduri judiciare. Prin urmare, ceea ce se protejează prin art. 272^1 din Codul penal 1969 nu este reputația unui cetățean, ci respectul și solemnitatea procedurilor judiciare.

17. Având în vedere însemnătatea actului de justiție și caracterul solemn al acestuia, așa cum s-a reținut prin deciziile mai sus citate, legiuitorul a înțeles să incrimineze întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței sau a organului de urmărire penală, precum și întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare în mod nemijlocit la adresa integrității fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, polițist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. Distinct de cele arătate, Curtea reține că libertatea de exprimare, prevăzută la art. 30 din Constituție, este un drept fundamental inviolabil, conform alin. (1) al normei constituționale anterior referite.

20. De asemenea, Curtea constată că în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 198/2008 , legiuitorul a precizat că incriminările realizate prin acest act normativ, printre care și cea a faptelor de la art. 272^1 din Codul penal din 1969, au în vedere creșterea numărului faptelor prin care se aduce atingere autorității și înfăptuirii justiției, de natură să afecteze imaginea publică a organelor judiciare și a unor reprezentanți ai autorităților publice cu atribuții în domeniul ordinii și siguranței publice, precum și încrederea cetățenilor în actul de justiție, prin acțiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanții unor autorități publice, luând în considerare necesitatea asigurării mijloacelor adecvate pentru protejarea imparțialității și independenței judecătorilor, procurorilor și organelor de cercetare penală, în vederea creării cadrului optim pentru exercitarea activității acestora, ținând seama de imperativul creării cadrului legislativ adecvat, de natură să protejeze solemnitatea ședințelor de judecată și, în general, întreaga activitate desfășurată de organele judiciare și de reprezentanții autorităților publice.

21. Prin urmare, Curtea reține că incriminarea faptelor prevăzute la art. 272^1 din Codul penal din 1969 reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a acestuia, opțiune exprimată conform art. 61 alin. (1) din Constituție și care se încadrează în marja de apreciere a acestuia.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de Neculai Bujor în Dosarul nr. 29.348/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și constată că dispozițiile art. 272^1 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.