Decizia nr. 139/1999

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 248 din Codul penal, ridicată de Dan Corneliu Pascariu în Dosarul nr. 7.474/1998 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 septembrie 1999 și au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 5 octombrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 8 decembrie 1998 Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 248 din Codul penal, excepție ridicată de Dan Corneliu Pascariu într-un dosar având ca obiect soluționarea cauzei penale privind pe autorul excepției și pe Vitali Ustroi, trimiși în judecata pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 289, 248 și la art. 291 din Codul penal.

În motivarea excepției autorul acesteia susține ca prevederile art. 145 din Codul penal, care explica înțelesul termenului "public", sunt în contradictie cu dispozițiile art. 135 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora proprietatea este publică sau privată, precum și cu dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol, în care sunt enumerate bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice, printre care, arata autorul excepției, nu se regăsesc bunurile ce constituie patrimoniul unei societăți comerciale. Se mai afirma totodată ca art. 145 din Codul penal este în contradictie și cu dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituția României, care prevăd ca proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Aceste prevederi sunt incalcate, în opinia autorului excepției, și de dispozițiile art. 248 din Codul penal, care instituie o pedeapsă mai grava pentru abuzul în serviciu, în funcție de natura proprietății: publică sau privată. Or, în cazul societăților comerciale cu capital de stat trebuie să se vorbeasca de proprietatea privată a statului. De aceea, considera autorul excepției, se impune modificarea art. 145 și 248 din Codul penal, care sunt neconstituționale.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța de judecată apreciază ca atât dispozițiile art. 248 din Codul penal, cat și cele ale art. 145 din același cod, la care primele fac trimitere, nu contravin prevederilor art. 135 și ale art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece nu este vorba despre o discriminare, sub aspect sanctionator, între fapte ce aduc atingere proprietății publice sau private, ci despre un tratament diferit între diferitele forme de abuz în serviciu, după cum acestea aduc atingere intereselor unor persoane sau intereselor publice. Dispozițiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietății publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activității subiectului pasiv sau pagubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea ca una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o paguba adusă patrimoniului unei instituții, din cele menționate în art. 145 din Codul penal, nu trebuie privită prin raportare la noțiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confunda cu patrimoniul. Pe de altă parte, faptul ca Banca Română de Comerț Exterior - S.A. se încadrează sau nu în tiparul subiectului pasiv avut în vedere de art. 248 din Codul penal este o chestiune de aplicare a legii și nu una de contencios constituțional.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit din partea Guvernului se considera ca excepția este neîntemeiată. Criticile privind neconstituționalitatea art. 145 și 248 din Codul penal nu pot fi reținute, deoarece prevederile art. 248 nu contravin Constituției, iar art. 145, care explica înțelesul termenului "public", este redactat suficient de clar, instituțiile publice fiind cele calificate astfel de lege, iar o reglementare care omite sa cuprindă anumite aspecte nu poate fi considerată neconstitutionala, dacă nu încalcă prevederile Constituției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și ale părții prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Reglementările criticate de autorul excepției sunt dispozițiile art. 145 și 248 din Codul penal, care au următorul cuprins:

"Art. 145. - Prin termenul public se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."

"Art. 248. - Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știința, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

Din examinarea de ansamblu a excepției de neconstituționalitate ridicate Curtea constata ca prevederile art. 248 din Codul penal nu contravin vreunei norme constituționale, deoarece acestea reglementează o infracțiune de serviciu și nu o infracțiune contra patrimoniului, cum susține autorul excepției.

De asemenea, critica adusă prevederilor art. 145 din Codul penal este neîntemeiată. Prin aceasta reglementare legiuitorul nu și-a propus sa explice noțiunea de proprietate publică, ci înțelesul termenului public, raportat nu numai la noțiunea de proprietate, ci și la "tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, ... serviciile de interes public, ...". De aceea, dispozițiile art. 145 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din legea fundamentală, potrivit cărora "Proprietatea este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", și ale art. 135 alin. (2) din Constituție, care stabilesc ca "Proprietatea este publică sau privată".

Critica formulată de autorul excepției, în legătură cu distincția între proprietatea publică și cea privată, nu prezintă vreun interes pentru calificarea faptei săvârșite, ca infracțiune prevăzută la art. 248 din Codul penal. Abuzul în serviciu contra intereselor publice reprezintă însă cea mai grava forma a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcționar public și lezeaza activitatea unei persoane juridice de interes public, producand fie o tulburare deosebit de grava a activității acesteia, fie o paguba adusă patrimoniului ei. Asadar, infracțiunea exista chiar dacă prin fapta săvârșită nu s-a produs o paguba.

Într-o interpretare sistematica a dispozițiilor art. 248 din Codul penal rezultă ca acestea se aplică și în cazul în care subiectul activ al infracțiunii este alt funcționar, în conformitate cu art. 258 din Codul penal, prevederi ignorate de autorul excepției de neconstituționalitate. Calitatea de funcționar public sau de funcționar a făptuitorului, în cazul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, trebuie constatată însă de instanța de judecată, deoarece interpretarea și aplicarea legii țin de competența acesteia.

Prevederile art. 145 și 248 din Codul penal au mai fost examinate de Curtea Constituțională, care, prin Decizia nr. 178/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, a constatat constituționalitatea lor. Deoarece în cauza nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, urmează ca excepția să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 și 248 din Codul penal, excepție ridicată de Dan Corneliu Pascariu în Dosarul nr. 7.474/1998 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 1999.