Decizia nr. 632/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, excepție ridicată de Adrian Cloșcă în Dosarul nr. 7.382/180/2014 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 788D/2015.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal este dedusă din compararea acestora cu prevederile art. 16 din aceeași lege. Susține că neconstituționalitatea unui text de lege nu poate fi apreciată în baza comparării prevederilor unei legi între ele și raportarea concluziilor ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției, astfel încât pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 329 din 24 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 7.382/180/2014, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal. Excepția a fost ridicată de Adrian Cloșcă într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de autorul excepției împotriva Sentinței penale nr. 2.409 din 21 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Bacău, prin care a fost condamnat la pedeapsa de trei ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat și prin care s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de cinci luni închisoare, aplicată printr-o sentință anterioară, definitivă, și s-a alăturat această pedeapsă la pedeapsa de trei ani.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că, potrivit dispozițiilor

art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 187/2012 , măsura suspendării condiționate a executării pedepsei, aplicată în baza Codului penal din 1969, se menține și după intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Arată că o dispoziție similară celor menționate anterior, în ceea ce privește suspendarea sub supraveghere, se regăsește în art. 16 alin. (1) din aceeași lege, dar pentru această instituție legiuitorul nu a preluat și cele prevăzute în alin. (2) al art. 15, astfel încât la stabilirea pedepsei după revocare se face fie cumulul aritmetic în cazul recidivei prevăzute de noul cod, fie se aplică dispozițiile privind pluralitatea intermediară în condițiile art. 96 alin. (5) din cod. Arată că, în cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei sale, deși pedeapsa anterioară este de 5 luni închisoare și nu constituie primul termen al recidivei, în cauză instanța a făcut cumulul aritmetic, existând astfel o discriminare între cei care au beneficiat, în condițiile Codului penal din 1969, de prevederile art. 81 și cei care au beneficiat de dispozițiile art. 86^1 din același cod, deși această din urmă modalitate de suspendare s-a aplicat pentru infracțiuni cu un grad sporit de pericol social.

6. Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, de vreme ce nu există o situație de egalitate între inculpații față de care s-a suspendat condiționat executarea pedepsei în temeiul art. 81 din Codul penal din 1969 și cei față de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere în temeiul art. 86^1 din același cod. Acestea reglementează instituții diferite și, în consecință, legiuitorul a ales să stabilească reguli diferite, inclusiv în situațiile tranzitorii datorate intrării în vigoare a unei noi legi penale în care una din aceste instituții, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu se mai regăsește.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

sunt constituționale. În acest sens face referire la

Decizia Curții nr. 684 din 11 noiembrie 2014 .

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: "Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."

12. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, prin

Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având acest obiect.

14. În motivarea acestei soluții, Curtea a reținut că situația din speța dedusă controlului de constituționalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969, a săvârșit o nouă infracțiune descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a noului Cod penal (această ipoteză se regăsește și în prezenta speță). Această situație tranzitorie este reglementată de

art. 15 din Legea nr. 187/2012 , care prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

15. Totodată, Curtea a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia.

16. Curtea a reținut, de asemenea, că autorul excepției de neconstituționalitate a pus în balanță, în momentul formulării criticilor de neconstituționalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de-o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal). Or, cele două instituții sunt instituții diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislație, la art. 86^1, cât și în Codul penal, la art. 91-98.

17. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal, pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

18. Așa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituționalității textului de lege criticat din perspectiva susținută nu poate atrage aplicarea în speță a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Cloșcă în Dosarul nr. 7.382/180/2014 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2015.