Decizia nr. 662/2015

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi și a doua, raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21, art. 27, art. 31, art. 34 alin. (1) și (2) și ale

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Georgeta Gloria Tibichi în Dosarul nr. 23.855/3/2014 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 176D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. La dosar, părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au transmis note scrise cu privire la excepția de neconstituționalitate, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, respectiv neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că instanța de control constituțional a mai analizat critici similare celor formulate în cauza de față. Apreciază că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale cu privire la textele ce formează obiectul prezentei excepții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 7 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 23.855/3/2014, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi și a doua, raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21, art. 27, art. 31, art. 34 alin. (1) și (2) și ale

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Georgeta Gloria Tibichi într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de chemare în judecată prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la soluționarea dosarului său de despăgubire.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul neretroactivității legii și cel al nediscriminării, dreptul de proprietate și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Astfel, aplicarea noilor dispoziții din

Legea nr. 165/2013

și dosarelor în curs de soluționare înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor duce la lipsirea de eficiență a unor acte emise de autoritățile statului prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite. Totodată, aceste prevederi încalcă principiul previzibilității procedurii de retrocedare, fiind incidente asupra unui număr foarte mare de dosare în care această procedură era în curs de desfășurare, întrucât erau nesoluționate la data intrării acestui act normativ în vigoare. Se arată că procedura actuală elimină acordarea unor sume de bani ca măsură reparatorie, textele de lege criticate stabilind o nouă modalitate de despăgubire, prin puncte valorice, o nouă modalitate de evaluare a valorii imobilelor supuse retrocedării - prin grila notarială, și introducând noi termene de soluționare a cererilor de despăgubire, respectiv de valorificare a punctelor stabilite prin decizia de compensare. Autoarea excepției apreciază că această procedură de restituire este total ineficientă în raport cu reglementarea anterioară, respectiv

Legea nr. 10/2001

și

Legea nr. 247/2005 , și în contradicție cu recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului cuprinse în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. Legiuitorul a creat, prin textele de lege criticate, regimuri juridice diferite pentru persoane aflate în aceleași situații, fiind dezavantajați cei ale căror cereri de despăgubire nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , din culpa exclusivă a autorităților publice competente, și care, la capătul unei proceduri ce poate dura 60 de luni, pot să obțină, sub formă de puncte, contravaloarea mult diminuată a imobilelor supuse restituirii. Se creează, astfel, un vădit dezechilibru între persoanele îndreptățite cărora le-au fost soluționate cererile de retrocedare sub imperiul

Legii nr. 247/2005

și care au primit despăgubiri în numerar și cele care au inițiat procedura de retrocedare potrivit aceluiași act normativ, dar cărora nu le-au fost soluționate dosarele până la intervenirea

Legii nr. 165/2013 . Se arată că aceste persoane sunt dezavantajate și în raport cu alți destinatari ai unor legi reparatorii. Totodată, arată că prelungirea cu 5 ani a îndeplinirii procedurii de acordare a măsurilor reparatorii și fragmentarea despăgubirilor prin acordarea acestora în tranșe lipsesc de eficiență întregul demers prevăzut de

Legea nr. 165/2013 .

6. Tribunalul București - Secția a V-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu conține reglementări contrare principiului neretroactivității legii civile, al egalității în drepturi sau al ocrotirii dreptului de proprietate privată.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii. Cu privire la modificarea adusă

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

prin

Legea nr. 368/2013

precizează, însă, că este posibil ca problema neconstituționalității referitoare la nerespectarea principiului egalității în fața legii, din perspectiva măsurilor reparatorii reglementate inițial prin

Legea nr. 10/2001 , să fi rămas nerezolvată. Arată că, în opinia sa, faptul că legiuitorul a impus noi termene de soluționare a dosarelor aflate în lucru și noi modalități de despăgubire, prin puncte, nu afectează principiile constituționale invocate de autoarea excepției. În ce privește prevederile

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

apreciază că nu sunt incidente în cauză.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 teza întâi și a doua, raportate la cele ale art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21, art. 27, art. 31, art. 34 alin. (1) și (2) și ale

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că, deși autoarea excepției menționează art. 4 teza întâi și a doua, față de data formulării acțiunii introductive de instanță, ulterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , în realitate nu este incidentă decât teza întâi a

art. 4. Aceasta deoarece, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 , dosarul de despăgubire se afla (din anul 2011) înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor spre competentă soluționare, iar acțiunea judecătorească prin care autoarea excepției a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea dosarului său a fost introdusă la o dată ulterioară intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Prin urmare, este exclusă incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 teza a doua din această lege. Ca atare, Curtea constată că obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 4 teza întâi, art. 1 alin. (2), art. 16, art. 21, art. 27, art. 31 alin. (1) și (2), art. 34 alin. (1) și (2) și

art. 41 alin. (1) și (5) din Legea nr. 165/2013 , care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de

Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și

Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4 teza întâi: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...)";

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).";

- Art. 21: "(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit

Legii nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile

art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.

(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

(6^1) În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).

(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.";

- Art. 27: "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) Licitațiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și se desfășoară în regim de videoconferință.

(3) Participarea la licitație a deținătorilor de puncte este gratuită, cu condiția înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

(4) Regulamentul de organizare a licitației se aprobă de către Comisia Națională până la data de 1 iulie 2015 și se publică pe pagina de internet a Agenției Domeniilor Statului, a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) Comisia de licitație va fi compusă din 7 membri, astfel:

a) 2 reprezentanți ai Agenției Domeniilor Statului;

b) 2 reprezentanți ai Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

c) 3 reprezentanți ai Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(6) În vederea evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere, membrii comisiei de licitație beneficiază de o indemnizație lunară reprezentând 50% din indemnizația lunară a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.";

- Art. 31: "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.";

- Art. 34 alin. (1) și (2): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.";

- Art. 41 alin. (1) și (5): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (...)

(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

12. În opinia autoarei excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (1) și (3) care garantează dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, și art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia este, în esență, nemulțumită, de noua modalitate prevăzută de

Legea nr. 165/2013

pentru stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii (respectiv compensarea prin puncte, termenele de soluționare a dosarelor și modalitatea de valorificare a punctelor stabilite prin aplicarea grilei notariale) în dosarele de despăgubire nesoluționate, din culpa autorităților publice competente, până la data intrării în vigoare a acestei legi.

14. Curtea constată, mai întâi, că dosarul de despăgubire al autoarei excepției se afla înregistrat încă din 2011 la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor spre competentă soluționare, astfel încât în cauză nu sunt incidente prevederile

art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , care vizează situația dosarelor ce vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a legii menționate. Prin urmare, în considerarea prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția având acest obiect este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare.

15. Totodată, și în privința dispozițiilor

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , criticate în cauză, se observă că nu au incidență în soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Astfel, în speță nu este vorba despre sume de bani care să fi fost acordate cu titlu de despăgubiri, stabilite fie în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fie prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 . Așa fiind, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

este, de asemenea, inadmisibilă.

16. În ceea ce privește celelalte dispoziții de lege criticate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 329 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 8 iulie 2015, a răspuns unor critici de neconstituționalitate identice, formulate de aceeași autoare, dar într-un alt dosar, privind aceeași suprafață de teren revendicată asupra căreia poartă și procesul în cursul judecării căruia a fost invocată și prezenta excepție de neconstituționalitate.

17. Cu acel prilej, în acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a reținut că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu,

deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

18. Având în vedere circumstanțele speței, identice celor din cauza de față, Curtea a constatat că, în cauză, nu poate fi vorba de retroactivitatea

Legii nr. 165/2013 , din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. În concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operațiuni, iar nu prin raportare la dispoziții legale abrogate, așa cum sunt cele din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.

19. Totodată, Curtea a arătat, în jurisprudența sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: "Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective" ( Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluționate sub imperiul

Legii nr. 247/2005 , adică anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiași principiu mai sus amintit tempus regit actum.

20. Cât privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, Curtea a reamintit jurisprudența sa ( Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014), dar și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României), prin care s-a arătat că, în materia acordării de despăgubiri pentru abuzurile petrecute în regimul trecut, statul are o marjă largă de apreciere asupra modalităților concrete de acordare.

Legea nr. 165/2013

concretizează opțiunea legiuitorului român față de recomandările cuprinse în hotărârea-pilot amintită, astfel fiind adoptată o serie de proceduri, implicând, inter alia, termene concrete de soluționare a dosarelor de despăgubire, de natură să imprime sistemului de despăgubiri eficiență și o previzibilitate sporită.

21. De asemenea, jurisprudența Curții de la Strasbourg susține că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele]. Având în vedere și faptul că art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție permite legiuitorului organic să stabilească limitele și conținutul dreptului de proprietate, Curtea a mai arătat că

Legea nr. 165/2013

nu impune plafonarea despăgubirilor - măsură recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, prevede acordarea lor integrală, însă prin raportare la un alt sistem de referință al evaluării decât cel preexistent - cel al aplicării grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din lege - și fără acordarea de dobânzi sau penalități. Toate aceste modalități pot avea valențele finale ale unei plafonări, însă se încadrează în marja de apreciere a statului. În orice caz, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de

art. 44 din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015).

22. În ce privește solicitarea autoarei excepției ca, și în cazul de față, să fie aplicat raționamentul utilizat de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , se observă că, prin decizia invocată, Curtea a statuat că instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unor creanțe asupra statului, în condițiile în care acestea erau deja exigibile în baza primei eșalonări, nu satisface exigențele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanță. Or, așa cum s-a arătat și prin

Decizia nr. 634 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, între cele două reglementări ( Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013

și

Legea nr. 165/2013 ) există diferențe majore, constând, pe de o parte, în durata perioadei pe care eșalonarea plății a fost preconizată de legiuitor, de 10 ani în cazul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , față de 5 ani în cazul

Legii nr. 165/2013 , iar, pe de altă parte, în prelungirea excesivă, prin eșalonări succesive în primul caz, față de caracterul unic al eșalonării prevăzute prin

Legea nr. 165/2013 . Având în vedere aceste argumente, nu au putut fi reținute nici criticile de neconstituționalitate formulate în cauză cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

23. Curtea a constatat că nu sunt întemeiate nici susținerile privind lipsa de previzibilitate a dispozițiilor criticate din

Legea nr. 165/2013 . Dificultățile ivite în practica judiciară, tergiversarea și blocajele apărute în materia soluționării dosarelor de despăgubire au reprezentat aspecte de notorietate anterior adoptării

Legii nr. 165/2013 , acestea fiind și motivele pentru care pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului se înregistrase un număr impresionant de cereri îndreptate împotriva statului român. Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 prin care a fost soluționată Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României a fost pronunțată tocmai în sensul modificării legislației, a practicii instituționale și judiciare în materie, iar statul român s-a conformat recomandărilor cuprinse în această hotărâre-pilot, consultându-se în prealabil cu organele de specialitate ale Consiliului Europei și adoptând, în final, după punerea în dezbatere publică,

Legea nr. 165/2013 .

24. În fine, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare similară. Cu acel prilej, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2) și art. 16 și din Legea fundamentală, pentru argumente similare celor mai sus enunțate referitoare la dreptul legiuitorului de a reglementa modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută potrivit opțiunii sale exclusive, ținând seama de impactul economic și social specific.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și

art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Georgeta Gloria Tibichi în Dosarul nr. 23.855/3/2014 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 4 teza întâi, art. 16, art. 21, art. 27, art. 31 alin. (1) și (2), art. 34 alin. (1) și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2015.