Decizia nr. 647/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Vasile Olaru în Dosarul nr. 1.337/103/2014 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 277D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspund personal autorul excepției, Vasile Olaru, precum și părțile Vasile Enache și Ștefan Lungu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției Vasile Olaru a depus note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, iar partea Florinel Sarion a depus note scrise prin care susține constituționalitatea prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 .

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate. Precizează că nu există nicio interdicție legală pentru a putea fi ales în funcția de primar în cazul persoanei care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei și arată că nu i se poate crea acesteia o situație mai grea în ceea ce privește condițiile pentru a-și continua mandatul de primar, față de condițiile pe care trebuia să le îndeplinească în momentul în care a fost ales în aceeași funcție. Depune note scrise.

5. Părțile Vasile Enache și Ștefan Lungu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, precizând, în esență, că, în cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii a cărei executare este suspendată, primarul poate exercita atribuțiile ce îi revin, astfel încât nu este justificată încetarea mandatului său. Partea Ștefan Lungu depune note scrise.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.192 din 13 decembrie 2007 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

7. Prin Încheierea din 5 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.337/103/2014, Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Olaru cu prilejul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 264/CA/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Neamț într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

sunt neconstituționale, în măsura în care se aplică consilierilor locali și primarilor condamnați la pedeapsa închisorii cu "suspendarea condiționată a executării pedepsei", respectiv cu "suspendarea executării pedepsei sub supraveghere", întrucât aceste persoane nu sunt "private de libertate". Ca atare, prin încetarea de drept a mandatului, se încalcă drepturile fundamentale prevăzute de Constituție.

9. De asemenea, în timp ce primarii și consilierii condamnați la pedeapsa închisorii cu executare sunt "privați de libertate" în sensul definit de art. 53 pct. 1-3 din Codul penal din 1969, respectiv de

art. 60 din Noul Cod penal și Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, primarii și consilierii sancționați penal cu închisoarea, a cărei executare este suspendată, nu sunt "privați de libertate", și beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pe care și le pot exercita fără nicio restricție, exceptând cele restrânse prin hotărârea judecătorească de condamnare. Autorul susține că normele de lege criticate nu îndeplinesc condițiile de previzibilitate specifice unei legi și statului de drept și prin aceea că legiuitorul utilizează sintagma de "pedeapsă privativă de libertate", instituție care nu se regăsește în sistemul pedepselor principale din România. Autorul susține că modul deficitar de redactare a textului de lege criticat nu poate duce decât la interpretări neunitare în jurisprudență, în activitatea autorităților administrație publice, având drept consecință o restrângere abuzivă a unor drepturi fundamentale ale primarilor și consilierilor locali.

10. Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, reținând că prevederile de lege criticate se înscriu în ipoteza dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor. Astfel, funcția de primar, fiind o demnitate publică, nu poate fi exercitată de o persoană condamnată, iar conform art. 53 din Constituție, prin lege se poate restrânge exercițiul anumitor drepturi, pentru apărarea, printre altele, a moralei publice.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 , cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale, precizând că sancțiunea administrativă a încetării, de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului funcției de primar, respectiv de președinte al consiliului județean, în cazul unei condamnări pentru o faptă penală are ca finalitate protejarea autorității sau a instituției publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite de către cel în cauză. Faptul că persoana în cauză a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei nu înlătură săvârșirea infracțiunii și stabilirea răspunderii penale. De asemenea, ținând cont de natura administrativă a acestei măsuri, observă că nu se pune problema nerespectării prevederilor constituționale și convenționale care instituie prezumția de nevinovăție, care va trebui să fie respectată pe tot parcursul desfășurării procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În aceste condiții, apreciază că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei norme constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin

Legea nr. 58/2009

pentru modificarea

art. 15 din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins: "Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;".

16. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 53 alin. (2) privind condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional pronunțându-se asupra constituționalității acestora prin

Decizia nr. 1.192 din 13 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008.

18. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate nu instituie niciun fel de discriminare între persoanele cărora acestea se adresează, și anume primarii care au fost condamnați, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Astfel, măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condițiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii și fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale.

Curtea constată că prevederile de lege supuse controlului dispunând că în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate a calității de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, respectă exigențele art. 53 din Constituție.

19. În ceea ce privește modalitatea de aplicare a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din lege, față de situația de fapt dedusă judecății, Curtea a reținut că aceasta nu reprezintă însă o veritabilă problemă de constituționalitate, ci un aspect asupra căruia decide instanța de judecată învestită cu soluționarea litigiului.

Sub acest aspect, Curtea observă că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, pronunțându-se pe calea unei hotărâri prealabile, prin care s-a dat o rezolvare de principiu cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare ( Legea nr. 393/2004 ), în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea

art. 81-82 din Legea nr. 15/1968

privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a reținut că în cazul dispozițiilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

"legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate." De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare" și că "dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate."

20. În final, instanța de contencios constituțional constată că invocarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituție, precum și a art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu are nicio relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Olaru în Dosarul nr. 1.337/103/2014 al Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 octombrie 2015.