Decizia nr. 743/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona Maya-Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Oana-Lucia Vulpe în Dosarul nr. 1.839/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 790D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul în dosarele nr. 791D/2015-794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015 și nr. 868D/2015, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Lavinia Ștefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda și Dianeta Cristina Chiuia în dosarele nr. 1.841/63/2015, nr. 1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015, nr. 1.844/63/2015, nr. 1.847/63/2015, nr. 1.851/63/2015, nr. 1.837/63/2015, nr. 1.850/63/2015, nr. 1.838/63/2015, nr. 1.845/63/2015, nr. 1.849/63/2015, nr. 1.852/63/2015 și nr. 1.846/63/2015 ale Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.272D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , excepție ridicată de Dumitra Bărăgan în Dosarul nr. 2.077/88/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

6. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

7. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 790D/2015-794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015, nr. 868D/2015 și nr. 1.272D/2015, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

8. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

9. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 791D/2015-794D/2015, nr. 823D/2015, nr. 824D/2015, nr. 826D/2015, nr. 827D/2015, nr. 855D/2015-858D/2015, nr. 868D/2015 și nr. 1.272D/2015 la Dosarul nr. 790D/2015, care este primul înregistrat.

10. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, prin care s-a statut că legiuitorul poate interveni oricând din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul a indemnizațiilor obținute în urma avansării. Măsura legală criticată de autorii excepției de neconstituționalitate nu apare a fi disproporționată, în opinia Ministerului Public, aceasta fiind determinată atât de prorogarea unor termene din acte normative, precum și de faptul că unele măsuri fiscal-bugetare de reducere a cheltuielilor publice își încetau aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2013, iar neadoptarea acestor măsuri și pentru anul 2014 ar fi generat un impact suplimentar asupra deficitului bugetului anual, afectând semnificativ și sustenabilitatea finanțelor publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

11. Prin încheierile din 8 aprilie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.839/63/2015, nr. 1.841/63/2015, nr. 1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015 și nr. 1844/63/2015, Încheierea din 16 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.837/63/2015, Încheierea din 20 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.850/63/2015, încheierile din 21 aprilie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.847/63/2015 și nr. 1.851/63/2015, încheierile din 23 aprilie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1845/63/2015 și nr. 1.849/63/2015, Încheierea din 24 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.838/63/2015, Încheierea din 27 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.852/63/2015, precum și prin Încheierea din 28 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.846/63/2015, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Oana-Lucia Vulpe, Lavinia Ștefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda și Dianeta Cristina Chiuia în cauze având ca obiect obligația de a face.

12. Prin Decizia civilă nr. 684/CA din 27 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.077/88/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dumitra Bărăgan într-o cauză având ca obiect obligația de a face.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că reglementarea criticată este neconstituțională prin modalitatea de stabilire a salariului de bază (și anume prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare din instituția/autoritatea publică în care este încadrat corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010), împrejurare ce aduce atingere dreptului salarial în chiar substanța sa. Consideră că prevederile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , care dispun că, în cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, sunt neconstituționale raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "creează o discriminare între salariații care se află deja încadrați în funcția similară, al căror salariu de bază a fost stabilit raportat la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare corespunzător treptei I de salarizare utilizate în anul 2010, fiind în imposibilitatea de a schimba cuantumul acestui salariu, prin

Legea nr. 284/2010

nemaiexistând treptele de salarizare".

14. Apreciază că "prin această modalitatea de stabilire a salariului de bază sunt nesocotite și prevederile

art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

referitoare la "dreptul la muncă, (...) la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, (...) la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;" astfel încât restrângerea exercițiului dreptului la un salariu decent, corespunzător pentru munca prestată de fiecare, încalcă dreptul la muncă, la condiții echitabile și satisfăcătoare, precum și dreptul la o plată egală pentru o muncă egală. De asemenea, arată că prin prevederile criticate se aduce atingere principiilor care stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarului public, și anume principiului egalității de șanse și principiului motivării.

15. Consideră, totodată, că sunt încălcate dispoziții cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 referitor la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent); Carta socială europeană (art. 1 pct. 2 și 4 privind dreptul la muncă, art. 4 privind dreptul la o salarizare echitabilă și art. 20 privind egalitatea de șanse a lucrătorilor); art. 1 din protocol nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (noțiunea de "bun", care îmbracă natura unui drept patrimonial); precum și din Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind protecția salariului nr. 95/1949. Referitor la art. 1 din protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arată că, în situațiile de față, noțiunea de "bun" îmbracă natura unui drept patrimonial, respectiv "orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică" (a se vedea Cauza Buchen contra Cehiei), iar dreptul salarial este un bun care, în accepțiunea CEDO, poate acoperi atât bunuri actuale, cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe în baza cărora reclamanții pot pretinde să aibă cel puțin o speranță legitimă pentru a obține utilizarea efectivă a unui drept de proprietate.

16. Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Instanța de judecată are în vedere, în exprimarea acestei opinii, și prevederile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevăd că sistemul de salarizare are la bază principiul echității și coerenței, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar. În acest context, invocă Cauza Marcks împotriva Belgiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, precum și Cauza Driha împotriva României, prin care instanța europeană a constatat existența discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau aceleiași categorii profesionale. Or, în cauzele de față, instanța observă că este invocată "tocmai discriminarea față de alți colegi, funcționari publici, aflați în situații comparabile", împrejurare în care nu poate fi reținut "niciun motiv care să justifice o asemenea discriminare, fiind vorba de situații identice, funcționari în cadrul aceleiași instituții, îndeplinind aceleași sarcini, având aceeași activitate", consecința fiind încălcarea art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

17. Arată, de asemenea, că art. 23 alin. (2) din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede în mod expres că "toți oamenii, fără discriminare, au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală", iar Carta socială europeană instituie necesitatea adoptării măsurilor necesare în vederea garantării unei salarizări echitabile, care să țină cont inclusiv de dreptul la o salarizare egală pentru o muncă de valoare egală.

18. Având în vedere că aceste prevederi internaționale, în temeiul art. 20 din Constituție, se aplică cu prioritate față de legislația națională, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că, în condițiile în care activitatea desfășurată de reclamanți este identică cu cea a celorlalți colegi, diferența de remunerare nu se justifică.

19. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, "analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul sesizării instanței, constată ca fiind întemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 ".

20. În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

21. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

22. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 3, art. 10 și art. 29 din Legea nr. 47/199, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

23. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, cu modificările și completările ulterioare, ordonanță de urgență ce a fost aprobată, cu completări, prin

Legea nr. 28/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014. Prevederile criticate stipulează că, "În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."

24. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi legale contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

25. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a fost abrogată prin dispozițiile

art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa în această materie, această intervenție legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea

Legii-cadru nr. 330/2009

le-ar fi putut provoca.

26. Până la apariția

Legii-cadru nr. 284/2010 , salarizarea funcționarului public se realiza ținându-se cont de funcția în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul și treapta de salarizare și vechimea în muncă. Ulterior, prin

art. 41 pct. 2 din Legea nr. 284/2010 , s-au abrogat prevederile cuprinse în

art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional. Ca atare, începând cu anul 2011, au fost eliminate treptele de salarizare, iar în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcționar public se are în vedere funcția, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional, ce urmărește să asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și experiența acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conține 5 gradații.

27. Curtea reține că soluția legislativă criticată din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

a fost prevăzută, inițial, cu un conținut normativ identic, în art. II

art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2013 , ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. Prin

art. 2, capitolul I, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012

privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin

Legea nr. 36/2014 , ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, legiuitorul a stipulat că "Prevederile (...) art. 13 ale

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , se aplică în mod corespunzător și în anul 2013." De asemenea, Curtea constată că aceeași reglementare a fost preluată și în cuprinsul

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 71/2015 . Toate aceste acte normative au aplicabilitate temporară, după cum rezultă din chiar titlul acestora.

28. Curtea reține că, potrivit

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , "În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată." Din interpretarea acestui text de lege reiese că salarizarea personalului nou încadrat/promovat se va face la un singur nivel de salarizare și nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista în plată în noul context legislativ.

29. De altfel, Curtea constată că prevederile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

stabilesc, de principiu, salarizarea funcționarilor publici pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, constituind dispoziții cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziții, alineatul (3) al art. 5 din același act normativ constituie prevederi speciale prin care se stabilește salarizarea celor două categorii de funcționari publici, respectiv cei nou încadrați și cei promovați. Curtea reține, de asemenea, că, potrivit art. 5 alin. (5) din aceeași ordonanță de urgență, ordonatorii principali de credite/ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcții, grade sau trepte profesionale a personalului, în anul 2014, numai cu condiția încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal.

30. În contextul criticilor formulate, prin

Decizia nr. 389 din 27 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 30 iulie 2015, Curtea a reținut că

art. 5 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificări și completări, articol introdus prin

Legea nr. 71/2015

de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, reglementează interpretarea noțiunii de "nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare" prin care se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, printre altele, și sumele aferente sporului de doctorat, în cazul în care salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplinește aceleași condiții ca și salariații aflați în funcții la data de 31 decembrie 2009.

31. Prin

Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, reiterând cele statuate prin

Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, Curtea a reținut că "atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, având în vedere și resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ține de opțiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale a funcționarilor publici."

32. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat în jurisprudența sa că situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. De altfel, art. 16 din Constituție "vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui" ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

33. În jurisprudența sa, Curtea a subliniat dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și

Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). Astfel, legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.

34. În fine, prin

Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea a amintit și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.

35. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Oana-Lucia Vulpe, Lavinia Ștefania Burci, Georgeta Deaconu, Dorina Mădălina Radu, Mihai Alin Nicolae, Livia Oana Albu, Mariana Albulescu, Cătălina Surcel, Florica Fulger, Mirela Ileana Stoica, Daniela Ion, Marcela Urziceanu, Ileana Carmen Sanda și Dianeta Cristina Chiuia în dosarele nr. 1.839/63/2015, nr. 1.841/63/2015, nr. 1.842/63/2015, nr. 1.843/63/2015, nr. 1.844/63/2015, nr. 1.847/63/2015, nr. 1.851/63/2015, nr. 1.837/63/2015, nr. 1.850/63/2015, nr. 1.838/63/2015, nr. 1.845/63/2015, nr. 1.849/63/2015, nr. 1.852/63/2015 și nr. 1.846/63/2015 ale Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal,

precum și de către Dumitra Bărăgan în Dosarul nr. 2.077/88/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, și constată că prevederile

art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 noiembrie 2015.