Decizia nr. 768/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 și ale

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, excepție ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu în Dosarul nr. 12.258/2/2009** al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 830D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției de neconstituționalitate. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent arată că, la dosarul cauzei, partea Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus note prin care solicită să se constate că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de

Legea nr. 47/1992 .

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care menționează că va face un istoric al faptelor pentru a sublinia cum s-au aplicat actele normative în "viața reală", considerând că aspectele referitoare la excepție le-a precizat prin cererea scrisă. Astfel, arată că la sfârșitul anului 2006, în luna decembrie, a achiziționat un anumit număr de oi, pe care nu lea înregistrat în registrul agricol. În data de 29 decembrie 2006 a intrat în vigoare

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 , care precizează, la art. 9, că pot beneficia de subvenție cei care dețin, cresc și exploatează animale, iar dacă s-ar face o interpretare gramaticală a acestei sintagme - "dețin, cresc și exploatează" - se observă că aceste verbe sunt la indicativ prezent, care indică o acțiune reală în derulare în momentul vorbirii, context în care arată că sunt două situații: dacă raportarea este la momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006

și, din acest punct de vedere, există probleme, sau dacă raportarea este la momentul la care actul normativ menționat este în vigoare (între data de 29 decembrie 2006 și data abrogării, respectiv anul 2015).

5. În acest context, susține că prevederile legale criticate sunt neclare, pe de o parte, față de Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 624 din 7 februarie 2013, definitivă și irevocabilă, pe de altă parte, față de

Ordinul nr. 295/2007

al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale pentru stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, care stabilesc momente diferite de raportare, precum și termene diferite în ceea ce privește ovinele și bovinele. Astfel, în timp ce Înalta Curte de Casație și Justiție se raportează la momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 ,

Ordinul nr. 295/2007

are în vedere întreaga perioadă în care este în vigoare Ordonanța de urgență.

6. De asemenea, precizează că

Legea nr. 139/2007

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006

pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură nu a adus precizări în ceea ce privește interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție sau asupra celor stabilite prin ordinul menționat.

7. Totodată, relevă aspecte referitoare la data înregistrării ovinelor în registrele specifice, precum și la competitivitatea pieții în ceea ce privește produsele rezultate de la ovine și cele rezultate de la bovine, context în care precizează că și din perspectiva înregistrării în registrele speciale prevederile legale criticate sunt neclare, neputându-și adapta conduita astfel încât să intre sub incidența acestora.

8. Domnul judecător Petre Lăzăroiu, cu încuviințarea președintelui Curții Constituționale și în temeiul art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă, adresează autorului excepției de neconstituționalitate întrebarea cu privire la cererea de acordare a subvenției, respectiv dacă a formulat o asemenea cerere și când a solicitat prima dată acordarea acestei subvenții.

9. Autorul excepției de neconstituționalitate arată că nu a existat o asemenea cerere, întrucât cererea se face pe un formular special, iar acel formular nu l-a obținut ca urmare a faptului că, în opinia Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, nu îndeplinea condițiile prevăzute de prevederile criticate. De asemenea, precizează că, la acel moment, acest formular nu se regăsea pe pagina de internet a Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură.

10. Președintele Curții Constituționale solicită autorului excepției de neconstituționalitate să precizeze care este suma în discuție pe care a pierdut-o ca urmare a nedepunerii cererii de subvenție.

11. Autorul excepției de neconstituționalitate precizează că, inițial, suma era de 3.500 euro, în timp ridicându-se la 7.500 euro, nefiind singurele sume pe care nu le-a primit.

12. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public menționează că prin textul criticat se arată foarte clar că plățile naționale directe complementare în sectorul zootehnic se acordă producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, care dețin, cresc și exploatează animale de producție, identificate și înregistrate în sistemul național. Atât condiția deținerii, creșterii sau exploatării de animale, cât și condiția ca acestea să fie identificate și înregistrate în sistemul național în momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006

trebuie îndeplinite pentru obținerea plăților. Astfel, condițiile pentru obținerea plăților directe complementare au fost stabilite tocmai în aplicarea dispozițiilor constituționale a căror încălcare o invocă autorul excepției de neconstituționalitate. De altfel, Guvernul, în cuprinsul actului normativ, motivează urgența în adoptarea acestuia, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție, iar dispozițiile criticate se aplică numai pentru viitor, nefiind contrare art. 15 alin. (2) din Constituție. Față de cele prezentate, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

13. Prin Încheierea din 27 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 12.258/2/2009**, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 și ale

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, excepție ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu într-o cauză având ca obiect pretenții, respectiv constatarea netemeiniciei modului în care a fost exclus de la plata subvențiilor aferente anului 2007 pentru ovinele aflate în exploatare și obligarea la plata sumelor eferente respectivelor subvenții.

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

este neconstituțional în raport cu art. 1 alin. (3) din Constituție, deoarece textul este neclar, astfel că subiectul de drept nu știe ce conduită să adopte pentru a se conforma respectivului text de lege, încălcându-se, astfel, principiul securității juridice, principiu recunoscut și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și, prin urmare, obligatoriu și pentru legislația națională prin prisma art. 20 alin. (1) și (2) din Constituție. Norma juridică trebuie să fie clară, inteligibilă, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informați în avans asupra consecințelor actelor și faptelor lor, ci să și înțeleagă consecințele legale ale acestora, în caz contrar, principiul nemo consetur ignorare legem nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecințe asupra securității raporturilor sociale, a existenței societății, în general. Or, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie civilă, arată care este comportamentul pe care subiectul de drept ar fi trebuit să îl aibă pentru a se conforma prevederilor

art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 , respectiv "subiectul de drept ar fi trebuit să dețină, crească și să exploateze animale de producție, identificate și înregistrate în sistemul național". Așadar, în accepțiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție, subiectul de drept, pentru a putea obține subvenția, ar fi trebuit să dețină, să crească și să exploateze animale de producție "deja" "identificate și înregistrate în sistemul național" la momentul apariției

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 . În acest context, menționează că, în temeiul art. 74 - "Transferul de exploatație" - din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, și fermierul care nu deținea animale de producție "deja" "identificate și înregistrate în sistemul național", la momentul apariției

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 , dar care achiziționa animale "deja" "identificate și înregistrate în sistemul național", pentru care s-a depus cerere de subvenție, putea să beneficieze de subvenție.

15. Or, prevederile criticate ar fi fost clare dacă s-ar fi specificat încă din cuprinsul acestora că fermierul care beneficiază de subvenție este cel care are deja identificate în sistemul național sau cel care le va înregistra într-un interval de timp determinat (o zi în cazul ovinelor și caprinelor și o lună în cazul bovinelor).

16. Formularea "înregistrate în sistemul național" este neclară și prin prisma faptului că nu stabilește referința exactă în timp cu privire la momentul înregistrării. Lipsa oricărei precizări (fie sintagma "deja", fie o dată exactă), coroborată cu prevederile

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006 , lăsă fermierului posibilitatea să înțeleagă orice, respectiv că referința temporală poate fi: momentul apariției

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 ; începutul anului 2007; momentul apariției ordinului ce va arăta modul de implementare; condițiile specifice și criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plățile naționale directe complementare; momentul depunerii cererii de solicitare a subvențiilor; un moment precizat prin ordin.

17. Prevederile

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

[prin coroborare cu art. 9 din Ordonanța de urgență și cu art. 3 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. c) ale anexei la

Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 295/2007

pentru stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu] ce lasă "clarificarea legii" printr-un ordin ce va fi emis ulterior (la patru luni după adoptarea ordonanței de urgență), indică faptul că adoptarea acestui act normativ nu se încadrează în noțiunea de "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", ceea ce contravine art. 115 alin. (4) din Constituție. În acest context, apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale și prin prisma art. 15 alin. (2) din Constituție, stabilirea datei exacte de referință făcându-se ulterior, prin ordin.

18. Totodată, susține că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (3) și (5), deoarece nu se poate stabili printr-un text de lege ca un ordin de ministru să modifice un act juridic superior cum este o ordonanță de urgență, ordin care introduce condiții noi de eligibilitate, respectiv "lipsa datoriilor la bugetul de stat", fără a se preciza foarte clar care este momentul de referință ce trebuie avut în vedere pentru a se stabili dacă un fermier este dator bugetului de stat ori bugetelor locale și nici ce se întâmplă, din punct de vedere juridic, în momentul în care își achită datoria către stat.

19. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Astfel, se arată că

art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

este clar în sensul că plățile naționale directe complementare în sectorul zootehnic se acordă producătorilor agricoli, persoane fizice și juridice, care dețin, cresc și exploatează animale de producție, identificate și înregistrate în sistemul național. Atât condiția deținerii, creșterii sau exploatării de animale de producție, cât și condiția ca acestea să fie identificate și înregistrate în sistemul național în momentul intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006

trebuie îndeplinite pentru obținerea plăților. Nu e posibil, pentru obținerea plăților, ca ulterior să se dețină, crească sau exploateze animale de producție sau aceste animale deja deținute, crescute sau exploatate să fie ulterior identificate și înregistrate în sistemul național. Legiuitorul a dorit să beneficieze de aceste plăți producătorii agricoli care, pe de o parte, dețin efectiv, cresc efectiv sau exploatează efectiv animale de producție la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 , iar, pe de altă parte, aceste animale de producție să fie deja identificate și înregistrate în sistemul național, pentru a combate orice fraudă în obținerea acestor plăți. Tocmai în aplicarea dispozițiilor constituționale invocate au fost date prevederile criticate, prin care legiuitorul reglementează condițiile de obținere de plăți naționale directe complementare.

20. De asemenea, se arată că nu este încălcat art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece art. 9 și

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

se aplică doar pentru viitor și nu pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ.

21. Totodată, se precizează că prevederile criticate nu sunt contrare art. 115 din Constituție, deoarece în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006

se motivează urgența în adoptarea acestei reglementări, iar prevederile constituționale nu interzic ca, prin ordin, ministrul să stabilească modalitățile concrete de punere în aplicare a dispozițiilor ordonanței de urgență în ceea ce privește implementarea, condițiile specifice și criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare.

22. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

23. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

24. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

25. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 9 și ale

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 9: "(1) Plățile naționale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic se acordă în limita resurselor financiare alocate anual prin legea bugetului de stat, pentru speciile de animale prevăzute în legislația în vigoare.

(2) Sursa de finanțare a plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în limita prevederilor bugetare aprobate.

(3) Se acordă plăți naționale directe complementare în sectorul zootehnic producătorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, care dețin, cresc și exploatează animale de producție, identificate și înregistrate în sistemul național."

- Art. 13: "Modul de implementare, condițiile specifice, criteriile de eligibilitate și termenii de referință pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare se stabilesc, în acord cu reglementările comunitare în domeniu, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

26.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 139/2007 , cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015

pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 martie 2015.

27. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la valorile supreme ale poporului român și la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", și art. 115 alin. (4) referitor la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență.

28. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

29. Astfel, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea reține, pe de o parte, că la data încheierii de sesizare a Curții Constituționale (27 martie 2015), prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006

erau abrogate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015

pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 martie 2015. Pe de altă parte, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

30. În concluzie, deși și-au încetat aplicabilitatea, textele de lege criticate ar putea fi supuse analizei de constituționalitate în măsura în care acestea continuă să producă efecte juridice în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, sens în care este, spre exemplu,

Decizia nr. 548 din 24 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 26 iulie 2012.

31. Însă Curtea constată că, pentru a obține plățile solicitate, autorul excepției de neconstituționalitate trebuia să depună o cerere de acordare a subvenției, însoțită de documentele prevăzute de lege. Or, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, în prezenta cauză, acesta nu a formulat o asemenea cerere de acordare a subvenției, ceea ce, astfel cum a reținut și instanța de judecată pe rolul căreia se află soluționarea cauzei, duce la decăderea reclamantului din dreptul de a obține o asemenea subvenție.

32. Față de această împrejurare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât, chiar și în eventualitatea unei admiteri a excepției de neconstituționalitate a prevederilor criticate, în lipsa cererii depuse, aceasta nu ar mai prezenta relevanță pentru autorul acesteia și nu ar mai produce efecte în ceea ce îl privește, fapt ce duce la respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 și ale

art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006

pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea

art. 2 din Legea nr. 36/1991

privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, excepție ridicată de Gabriel Emanuel Nițulescu în Dosarul nr. 12.258/2/2009** al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2015.