Decizia nr. 843/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 18.720/3/2014 și care constituie obiectul Dosarului nr. 391D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar un punct de vedere în cuprinsul căruia arată că, în opinia sa, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

este, în principal, inadmisibilă, și, în subsidiar, neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care observă că din motivarea excepției rezultă că Tribunalul București critică și dispozițiile

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 , dispoziții față de care Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , constatând că acestea sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate. Față de această soluție, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 . Având în vedere că

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

cuprinde norme de trimitere la cele ale art. 21 din aceeași lege, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, din perspectiva criticilor formulate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 2 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 18.720/3/2014, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de instanță, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate invocată din oficiu de către instanța de judecată, se arată că prevederile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

fac trimitere la dispozițiile art. 21 alin. (5) și (8) din același act normativ, chiar și în ipoteza în care obligația de emitere a titlului de despăgubire în favoarea unei persoane considerate îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. În această situație, Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor repune în discuție existența dreptului persoanei respective la măsuri reparatorii, în temeiul

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 .

7. Or, în condițiile în care dreptul la obținerea măsurilor reparatorii a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, repunerea în discuție a existenței dreptului poate genera imposibilitatea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, ceea ce este de natură a contraveni dreptului constituțional la un proces echitabil. În acest sens, se mai arată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat faptul că dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în privința uneia dintre părțile procesului, și anume a celei care a obținut-o în favoarea sa.

8. Se mai arată că, prin intervenția puterii executive, reprezentată de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, asupra unor drepturi statuate în mod definitiv și irevocabil prin hotărâri judecătorești, este încălcat principiul constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat.

9. Mai mult, dispozițiile legale criticate contravin și prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece se aplică unor fapte constitutive de situații juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii, cât și efectelor produse înainte de acest moment. Astfel, dreptul persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii s-a născut la momentul emiterii dispoziției/deciziei necontestate ori în privința căreia contestația a fost respinsă prin hotărâre judecătorească, intrând astfel în circuitul civil. Prin urmare, persoanele îndreptățite dețin un "bun", în sensul art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la noțiunea de "bunuri", respectiv Hotărârea din 28 septembrie 2004 și Decizia din 10 iulie 2002, pronunțate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei și, respectiv Gratzinger și Gratzingerova împotriva Republicii Cehe.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 21 alin (5) din aceleași act normativ, sunt constituționale în măsura în care procedura instituită de art. 21 nu se aplică situațiilor cuprinse în art. 41 în care existența, recunoașterea sau întinderea dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite a fost soluționată deja prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Invocă cele statuate în acest sens prin

Decizia Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014 .

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, obiect al acesteia îl reprezintă prevederile art. 41 alin. (5) prin raportare la

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 , astfel încât Curtea urmează să se pronunțe asupra acestor prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 21 alin. (5) și (8): "(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. [...]

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).";

- Art. 41 alin. (5): "(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

15. În opinia instanței de judecată care a invocat din oficiu excepția de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile și art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate și analizând circumstanțele specifice litigiului în care aceasta a fost invocată, Curtea reține că, în cauză, printr-o dispoziție a primarului municipiului Craiova a fost stabilit dreptul la despăgubiri pentru un imobil imposibil de restituit în natură, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, într-un anumit cuantum, ca urmare a evaluării imobilului de către entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării.

17. În temeiul

art. 30 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 279 din 4 aprilie 2005, Ministerul Finanțelor Publice a emis titlurile de valoare nominală, iar în temeiul

art. 29 alin. (1) din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, persoana îndreptățită a solicitat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire. Întrucât această autoritate administrativă nu șia îndeplinit obligația legală, persoana îndreptățită s-a adresat instanței de judecată, iar printr-o hotărâre rămasă irevocabilă, instanța de judecată a obligat pârâta Comisia Centrală să emită decizia de convertire a titlurilor de valoare nominală în titlu de despăgubire, în conformitate cu dispoziția primarului emisă în favoarea persoanei îndreptățite. Obligația stabilită de către instanța de contencios administrativ în sarcina autorității în cauză nu a fost executată în termenul stabilit de instanță, îndeplinirea acesteia fiind amânată după intrarea în vigoare a

Legii nr. 165/2013 , care prevede posibilitatea Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de a verifica dosarele din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, astfel încât soluționarea dosarului de despăgubire s-a realizat de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, fiind emisă o decizie de invalidare a dispoziției primarului de acordare a despăgubirilor. Împotriva acestei decizii de invalidare, persoana interesată a formulat contestație, iar în cadrul soluționării acesteia, instanța de judecată a invocat din oficiu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 41 alin. (5) prin raportare la

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 .

18. Referitor la noțiunea de "titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare", Curtea reține că acestea au reprezentat, în intervalul de timp cuprins între intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001

și cel al intrării în vigoare a

Legii nr. 247/2005 , una dintre măsurile reparatorii prin echivalent ce puteau fi acordate atunci când bunul imobil nu mai putea fi restituit în natură, alături de compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, de acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital și de despăgubirile bănești.

19. Potrivit

art. 3 lit. g) din titlul VII din Legea nr. 247/2005 , prin titlu de valoare nominală nevalorificat se înțelege orice titlu de valoare nominală emis de Ministerul Finanțelor Publice, neutilizat de către deținător sau dobânditorul subsecvent înregistrat al acestuia, în cadrul procesului de privatizare în conformitate cu prevederile

Legii nr. 10/2001

și care se convertește în titluri de despăgubire, prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

20. Înainte de modificarea acestui text prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007

pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, textul prevedea că titlul de valoare nominală nevalorificat se convertește de drept în titlu de despăgubire la data depunerii sale la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 , Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația ca, în termen de cel mult 45 de zile de la intrarea în vigoare a

Legii nr. 247/2005 , să imobilizeze titlurile de valoare nominală nevalorificate și să le convertească în titluri de despăgubire.

21. Prevederile

art. 29 din titlul VII al Legii nr. 247/2005

stabilesc procedura convertirii titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice, nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil, ipoteză care corespunde situației din cauza de față. Astfel, acestea se convertesc, prin decizia Comisiei Centrale, în titluri de despăgubire. Conform

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 247/2005 , convertirea titlurilor de valoare nominală în titluri de despăgubire se dispune de către Comisia Centrală, după primirea de către Secretariatul Comisiei Centrale a cererilor titularilor titlurilor de valoare nominală sau, după caz, ale cesionarilor acestora. Potrivit

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 , Comisia Centrală va decide pe baza verificării informațiilor conținute în lista titularilor titlurilor de valoare nominală, înaintată Secretariatului Comisiei Centrale de către Ministerul Finanțelor Publice și după actualizarea deciziilor/dispozițiilor ori, după caz, a ordinelor în baza cărora au fost emise și a documentațiilor care au stat la baza adoptării acestora, în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură. Dacă, pe baza constatărilor Secretariatului Comisiei Centrale, aceasta din urmă stabilea că imobilul pentru care au fost emise titluri de valoare nominală este restituibil în natură, prin decizie motivată, Comisia Centrală proceda la restituirea acestuia.

22. În cauza de față, în motivarea excepției de neconstituționalitate invocate din oficiu de către instanță, se arată, în esență, că, în condițiile în care dreptul la obținerea măsurilor reparatorii a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin obligarea autorității administrative competente să emită titlu de despăgubire, repunerea în discuție a existenței dreptului, de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, poate genera imposibilitatea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, ceea ce este de natură a contraveni principiilor constituționale ale separației și echilibrului puterilor în stat, neretroactivității legii civile și dreptului constituțional la un proces echitabil.

23. Analizând aceste susțineri, Curtea Constituțională reține că prevederile

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 , referitoare la dreptul Secretariatului Comisiei Naționale de a verifica existența dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii și de a putea invalida decizia entității învestite de lege, ulterior verificării, au fost supuse controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, Curtea reținând că aceste prevederi legale sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.

24. În speță, asupra existenței și întinderii dreptului la despăgubiri nu s-a pronunțat niciuna dintre instanțele de judecată chemate să soluționeze contestația împotriva deciziei de invalidare în discuție (Curtea de Apel Craiova, prin sentința rămasă irevocabilă prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal). Valoarea despăgubirii și implicit existența dreptului au fost stabilite prin dispoziția primarului municipiului Craiova, prin care a fost stabilită și modalitatea de plată, respectiv prin titluri de valoare nominală emise de către Ministerul de Finanțe. Decizia definitivă și irevocabilă a instanței de judecată se referă la obligarea Comisiei Centrale, pe calea contenciosului administrativ, la emiterea deciziei de convertire a titlurilor de valoare nominală în titlu de despăgubire, respectiv la executarea unei obligații legale, situația fiind diferită de cea reținută în

decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 .

25. Ca urmare a

Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , a fost înlăturată prezumția de constituționalitate a textului de lege criticat în legătură cu o anumită ipoteză posibilă, respectiv atunci când acesta se aplică unor decizii/dispoziții ale entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești irevocabile/definitive. În toate celelalte situații se menține prezumția de constituționalitate a textului de lege criticat, acesta putând fi supus controlului de constituționalitate.

26. În ceea ce privește susținerile formulate în motivarea excepției, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, a statuat că este firesc ca obligația emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a

Legii nr. 165/2013

să fie executată în condițiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a observat că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

27. Situația autorului excepției de neconstituționalitate din decizia menționată (similară situației de fapt dedusă soluționării judecătorului a quo în prezenta cauză), care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care se stabilește în sarcina autorității publice pârâte o obligație de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, este diferită de cea potrivit căreia prin aceeași sentință judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condițiile

Legii nr. 247/2005 . Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la

art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 , legea nouă aplicându-se doar în ceea ce privește modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite.

28. Distinct de cele reținute în decizia menționată, în prezenta cauză, Curtea reține că prevederile art. 41 alin. (5) reprezintă o normă de trimitere la dispozițiile art. 21 din aceleași act normativ, inclusiv la alin. (5) și (8) ale art. 21. Or, prevederile

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013

au fost constatate ca fiind neconstituționale în măsura în care se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.

29. În legătură cu tehnica trimiterilor legislative, prin

Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, Curtea a reținut că abrogarea textului de lege la care se face trimitere poate să influențeze aplicarea normei de trimitere, în cazul în care legătura dintre aceste texte de lege este una substanțială. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, constatarea neconstituționalității prevederilor

art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 , prin înlăturarea prezumției de constituționalitate numai în legătură cu o singură interpretare, și anume atunci când se aplică unor decizii/dispoziții ale entităților învestite cu soluționarea notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătorești irevocabile/definitive, are drept efect înlăturarea de la aplicare a normei la care se face trimitere, din cuprinsul

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , în accepțiunea care a fost constatată ca neconstituțională. Prin urmare, în ipoteza în care, prin hotărâri definitive și irevocabile, instanțele de judecată au instituit obligații privind emiterea titlurilor de despăgubire, pronunțându-se inclusiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului la despăgubire, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu se mai poate pronunța asupra existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, având doar obligația de a valida decizia entității învestite de lege. Dar în situația în care instanțele nu s-au pronunțat cu privire la aceste aspecte (existența dreptului și întinderea acestuia), devin incidente prevederile

Legii nr. 165/2013

referitoare la competența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida, după caz, decizia entității învestite de lege prin care s-au acordat despăgubiri.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în Dosarul său nr. 18.720/3/2014 și constată că dispozițiile art. 21 alin. (5) și (8) și

art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.