Decizia nr. 868/2015

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 226/2011

privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, excepție ridicată de Zamfir Codescu în Dosarul nr. 43/42/2015 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 907D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 noiembrie 2015 în prezența autorului excepției și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 10 decembrie 2015, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Încheierea din 7 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 43/42/2015, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Legea nr. 226/2011

privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961. Excepția a fost ridicată de Zamfir Codescu, cu ocazia soluționării cererii având ca obiect anularea unei hotărâri a Comisiei pentru determinarea calității de fost cadru militar activ îndepărtat din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu între militarii îndepărtați abuziv din armată pentru motive de disidență politică și care/sau care au suferit condamnări din motive politice, în funcție de data încadrării în armată. Arată că, astfel, cadrele militare îndepărtate din armată din motive politice nu pot beneficia de prevederile

Legii nr. 226/2011 , dacă au intrat în armată după data de 30 decembrie 1947. Or, temeiul îndepărtării din armată este același, indiferent de momentul intrării în armată, scopul urmărit era același - epurarea și îndepărtarea militarilor ostili regimului comunist, măsura dispusă avea același caracter abuziv și, în consecință, tratamentul reparator ar trebui să fie același. De asemenea, apreciază că, din cuprinsul legii, se poate observa că această excludere nu a fost dorită, din moment ce la art. 3 alin. (3) lit. e) [indicat din eroare ca fiind art. 3 alin. (3) lit. d)] din lege se arată că acest act normativ se aplică, totuși, și celor care au făcut disidență politică și/sau au suferit condamnări din motive politice, chiar dacă au fost ofițeri politici. Or, susține autorul excepției, instituția ofițerului politic s-a extins la nivelul întregii Armate Române, copiind în întregime, ulterior anului 1948, modelul sovietic.

5. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat reglementează un domeniu distinct, fixează cadrul legal al răspunderii, conținând norme cu caracter special și nicidecum discriminatorii, între militari sau între militari și alte categorii de persoane.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere exprimat anterior, în Dosarul nr. 178D/2014, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției și notele de ședință depuse de acesta, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 226/2011

privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 2 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparații morale și materiale, potrivit dispozițiilor prezentei legi."

11. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum și ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției a urmat, în perioada 1950-1952, cursurile Școlii Militare Beiuș și a fost cadru militar activ, îndeplinind funcția de locțiitor politic până în anul 1953, când, în baza Deciziei MAI nr. 532 din 7 martie 1953, a fost arestat pentru refuzul de a face de gardă la tabloul conducătorului Uniunii Sovietice, în perioada funeraliilor acestuia. A fost exclus din armată și internat într-o colonie de muncă, perioadă în care a fost încarcerat în lagărul de muncă de la Bragadiru și, ulterior, în Penitenciarele Galați și Lugoj, fiind pus în libertate la 17 iunie 1954.

13. Curtea reține că Tribunalul Buzău - Secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 417 din 27 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.261/114/2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3.608 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, a constatat caracterul politic al măsurii administrative a arestării și internării într-o unitate de muncă, pe timp de 12 luni, dispusă în baza Deciziei MAI nr. 532 din 7 martie 1953.

14. Curtea observă că autorul excepției s-a adresat Comisiei pentru determinarea calității de fost cadru militar activ îndepărtat din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, în vederea determinării calității de fost cadru militar activ, îndepărtat din armată, iar prin Hotărârea nr. 19 din 5 noiembrie 2014 cererea petentului a fost respinsă, întrucât nu întrunea condițiile prevăzute de

Legea nr. 226/2011 , respectiv nu a intrat în armată până cel târziu la data de 30 decembrie 1947.

15. Prin

Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul român a acordat o atenție deosebită reglementărilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, având în vedere voința noului stat democratic, instaurat în decembrie 1989, de a recunoaște și de a condamna aceste fapte. În acest sens s-a creat un cadru legislativ bogat, fiind inițiate și adoptate reglementări privind: restituirea bunurilor mobile și imobile preluate abuziv și, în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, acordarea de compensații pentru acestea; reabilitarea celor condamnați din motive politice; acordarea de indemnizații, de despăgubiri pentru daunele morale suferite și de alte drepturi.

16. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale, suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă, nu are în vedere numai repararea prejudiciului suferit. Finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

17. Totodată, Curtea a apreciat că nu poate exista decât o obligație "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. De altfel, în materia reglementărilor privind reabilitarea, restituirea proprietăților confiscate sau acordarea de compensații pentru acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele contractante au o largă marjă de apreciere în stabilirea măsurilor specifice de implementare a politicilor sociale și economice, a condițiilor de acordare a despăgubirilor (Hotărârea din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei și alții contra Greciei).

18. În acest context, Curtea observă că

Legea nr. 226/2011

face parte din categoria actelor normative cu caracter reparatoriu pentru fostele cadre militare active, care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.

19. Curtea reține că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 27/2014

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 226/2011

privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 201 din 21 martie 2014, lărgesc sfera subiecților beneficiari ai normei juridice și instituie condițiile ca fostele cadre militare active să fi intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și să fi fost îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961. Ca atare, pentru fostele cadre militare active, dreptul la reparațiile morale și materiale, prevăzute de textul criticat, se naște după îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: să fi intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și să fi fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.

20. Potrivit art. 2 lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor

Legii nr. 226/2011

privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.049/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 14 noiembrie 2012, fost cadru militar este persoana care a intrat în armata regală română sau în comandamentele și unitățile de jandarmi și grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947, care a fost îndepărtat abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 și care, la data trecerii în rezervă ori direct în retragere, deținea grad militar corespunzător corpurilor de cadre militare.

21. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că nu există nicio încălcare a prevederilor constituționale invocate, criticile cu un atare obiect urmând a fi respinse ca neîntemeiate.

22. Astfel, în ceea ce privește principiul egalității, Curtea reține că, în mod constant, în jurisprudența sa a statuat că egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și, deci, instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine principiului enunțat, ci, dimpotrivă, decurge logic din acesta. Când criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv și rezonabil, și nu subiectiv și arbitrar, fiind constituit de o anumită situație prevăzută de ipoteza normei, și nu de apartenența sau de o calitate a persoanei, privitor la care își găsește aplicare, așadar nu intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituționale de referință. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. În acest sens a se vedea

Decizia nr. 192 din 31 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, și

Decizia nr. 602 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 decembrie 2014.

23. Instanța de contencios constituțional, prin

Decizia nr. 150 din 23 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 23 aprilie 2012, a statuat că "acordarea de despăgubiri pentru daune morale este la libera apreciere a legiuitorului, care - în temeiul art. 61 din Legea fundamentală, potrivit căruia «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării» - este competent să stabilească condițiile și criteriile de acordare a acestui drept. Parlamentul, elaborând politica legislativă a țării, este în măsură să opteze pentru adoptarea oricărei soluții legislative de acordare a unor măsuri reparatorii celor îndreptățiți pentru daunele suferite în perioada comunistă, cu respectarea prevederilor și principiilor Constituției".

24. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii acordate diferitelor categorii de persoane, iar legiuitorul este liber să opteze, atât în privința măsurilor reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a persoanelor îndreptățite de a beneficia de aceste reparații materiale și morale. Ca atare, criteriul datei intrării în armată nu este arbitrar, cadrele militare care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri anterior datei de 30 decembrie 1947 au fost supuse unor mari și sporite umilințe și nedreptăți, întrucât au reprezentat un obstacol major în realizarea obiectivelor social-politice dorite de autoritățile comuniste.

25. În literatura de specialitate (istorie militară) s-a arătat că data de 30 decembrie 1947 reprezintă un punct culminant al instalării regimului comunist în România, aceasta marcând proclamarea "Republicii populare" și înlăturarea monarhului, prin forțarea abdicării acestuia. Însă realitatea arată că această schimbare produsă în decembrie 1947, deși nu lipsită de ecouri largi în mentalul colectiv, este mai degrabă una simbolică, pentru că numeroase decizii care prefigurează instalarea deplină a regimului comunist sunt anterioare acestui moment. Astfel, armata, alături de alte structuri, a fost vizată pentru epurare încă din septembrie 1944, prin crearea unui cadru legislativ adecvat. În acest sens au fost adoptate Legea nr. 50/1945 pentru urmărirea și pedepsirea criminalilor și profitorilor de război și Legea nr. 51/1945 pentru urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul tării, publicate în Monitorul Oficial nr. 17 din 21 ianuarie 1945, și, ulterior,

Legea nr. 312/1945

privind urmărirea și sancționarea celor vinovați de dezastrul țării sau de crime de război, publicată în Monitorul Oficial nr. 94 din 24 aprilie 1945, care, la art. 2, stabilea 15 categorii de "vinovați de dezastrul țării, prin săvârșirea de crime de război". Ca atare, acest proces a schimbat radical chipul armatei române și structura socială a corpului de cadre. Trimiterea făcută în cuprinsul

Legii nr. 226/2011

la momentul 31 decembrie 1961 se întemeiază pe considerarea anului 1962 ca fiind unul al relaxării opresiunii regimului comunist, ca urmare a faptului că, pe parcursul acestui an, apar mai multe decrete-lege de grațiere, iar condamnările nu mai au la bază considerente politice, abuzive, după această dată aflându-se exclusiv sub incidența legii penale.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Zamfir Codescu în Dosarul nr. 43/42/2015 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 226/2011

privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.