Decizia nr. 837/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Andreas Nadasdy în Dosarul nr. 16.233/3/2010 (3.909/2013) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 670 D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2015, în prezența părții Sorin Crișan și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 3 decembrie 2015 și, ulterior, pentru aceleași motive, pentru data de 8 decembrie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 20 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 16.233/3/2010 (3.909/2013), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Andreas Nadasdy într-o cauză având ca obiect soluționarea unui apel declarat împotriva unei sentințe penale prin care autorul excepției a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, comisă în variantele prevăzute la art. 215 alin. 2 și 3 din Codul penal din 1969, în forma continuată, prevăzută la art. 41 alin. 2 din același cod.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul criticat, prin folosirea în cuprinsul său a sintagmei "și împotriva aceluiași subiect pasiv", este discriminatoriu, îngrădind egalitatea subiecților de drept în fața legii și a actului de justiție. Se observă că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal nu specifică dacă este vorba despre subiectul pasiv principal sau despre cel secundar, aspect care lipsește textul criticat de previzibilitate. Se arată că, în acest fel, prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal determină aplicarea unui regim juridic diferit în cazul săvârșirii unor infracțiuni de rezultat, în care subiectul pasiv este multiplu, subiectul pasiv secundar fiind statul român, de cel aplicabil în cazul săvârșirii infracțiunilor de pericol, care se caracterizează prin existența unui singur subiect pasiv, secundar, care este statul român, dar poate exista și unicitate de subiect pasiv principal, cum este cazul infracțiunii de luare de mită.

5. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că, în realitate, autorul excepției solicită modificarea textului criticat, prin preluarea în cuprinsul art. 35 alin. (1) din actualul Cod penal a prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969. Or, se arată că această operațiune legislativă este de competența Parlamentului, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție.

6. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: "Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni."

10. Se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției. Curtea reține că autorul invocă, prin argumentele aduse în susținerea excepției de neconstituționalitate, și dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 54 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, paragraful 16, a constatat că textul criticat adaugă la definiția similară consacrată prin art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 condiția săvârșirii infracțiunii împotriva aceluiași subiect pasiv. Prin urmare, potrivit actualei reglementări, infracțiunea continuată constă în săvârșirea, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, de acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, fiind, astfel, caracterizată prin unitate de subiect activ, unitate sub aspectul laturii subiective și, așa cum s-a arătat anterior, unitate de subiect pasiv. Din acest ultim punct de vedere, Curtea a subliniat faptul că, potrivit

art. 238 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, condiția unității subiectului pasiv se consideră îndeplinită și atunci când bunurile ce constituie obiectul infracțiunii se află în coproprietatea mai multor persoane sau când infracțiunea a adus atingere unor subiecți pasivi secundari diferiți, dar subiectul pasiv principal este unic.

12. Având în vedere cele arătate prin decizia anterior referită, Curtea constată că, indiferent de existența unui subiect pasiv secundar sau de unicitatea acestuia, persoanele care săvârșesc aceeași infracțiune, în formă continuată, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, se află în situații similare, atâta vreme cât infracțiunile săvârșite sunt caracterizate prin existența unui subiect pasiv principal unic, și vor beneficia de același regim juridic sancționator.

13. De asemenea, Curtea reține că, și în contextul actualei reglementări, care prevede unicitatea subiectului pasiv, infracțiunile de pericol pot fi reținute în formă continuată, atunci când sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute la art. 35 alin. (1) din Codul penal, respectiv unitatea subiectului activ și existența unei singure rezoluții infracționale. În acest caz, subiectul pasiv al infracțiunii este statul, această categorie de infracțiuni consumându-se prin crearea stării de pericol social. Prin urmare, persoanele care săvârșesc astfel de infracțiuni continuate se află în situații juridice similare cu cele care săvârșesc infracțiuni continuate de rezultat, caracterizate prin existența subiectului pasiv principal unic sau prin existența unui subiect pasiv principal unic și a unui subiect pasiv secundar, urmând a li se aplica același regim sancționator.

14. Pentru aceste motive, Curtea constată că textul criticat nu este lipsit de claritate, precizie și previzibilitate, așa cum susține autorul excepției, acesta respectând cerințele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție.

15. Având în vedere aceleași motive, Curtea reține că textul criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât nu generează situații juridice diferite în funcție de existența sau inexistența unui subiect pasiv secundar sau de identitatea subiectului pasiv principal, această ultimă calitate putând fi întrunită de către stat, în cazul săvârșirii unor infracțiuni continuate de pericol. În acest sens, Curtea a reținut în jurisprudența sa că discriminarea presupune reglementarea unui tratament juridic diferit în privința unor persoane care se află în situații juridice similare, aspect care nu poate fi constatat, însă, în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015).

16. Așa fiind, Curtea constată că nu poate fi reținută nici încălcarea prin prevederile art. 35 alin. (1) din Codul penal a dispozițiilor constituționale ale art. 124 alin. (2) conform cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

17. Totodată, Curtea reține că dispozițiile legale criticate reprezintă opțiunea legiuitorului, care se încadrează în politica penală promovată de acesta, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, respectând principiul egalității în drepturi a cetățenilor (a se vedea

Decizia nr. 683 din 19 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015).

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andreas Nadasdy în Dosarul nr. 16.233/3/2010 (3.909/2013) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 8 decembrie 2015.