Decizia nr. 527/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Ileana Petrașcu și Ioan Petrașcu în Dosarul nr. 465/30/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.845D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ioan Petrașcu a formulat o cerere scrisă prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat.

4. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată.

5. Curtea, având în vedere cererea de acordare a unui nou termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 222 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , dispune respingerea acesteia motivat de împrejurarea că, în Dosarul nr. 1.845D/2015, de la data emiterii încheierii de sesizare a instanței de contencios constituțional, respectiv 8 decembrie 2015, și până în prezent autorul excepției a beneficiat de un interval suficient de mare pentru a face demersuri în vederea angajării unui avocat. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare al Curții Constituționale, prezența părții în fața Curții nu este obligatorie.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată faptul că excepția de neconstituționalitate nu este motivată în conformitate cu prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 8 decembrie 2015, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 10 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 465/30/2015, Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Ileana Petrașcu și Ioan Petrașcu într-un dosar având ca obiect obligarea municipiului Timișoara și a Consiliului Local Timișoara la emiterea unui act administrativ în baza căruia să se plătească unele despăgubiri.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia nu arată în ce constă contradicția dintre textele legale criticate și prevederile constituționale invocate.

9. Curtea de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal reține faptul că reclamanții nu au precizat articolele din actul normativ anterior menționat pe care le apreciază ca fiind neconstituționale și nici nu au învederat considerentele pentru care apreciază acest act normativ ca fiind neconstituțional, raportat la prevederile art. 16, 20, 21, 41 și 53 din Constituția României.

10. Instanța consideră că prevederile actului normativ a cărui neconstituționalitate este invocată nu permit încălcarea dreptului de proprietate privată, astfel cum susțin reclamanții recurenți, ci reglementează dreptul autorităților publice de a achiziționa bunuri mobile și imobile corelat cu recomandările Comisiei Europene, precum și ale agențiilor de rating efectuate cu ocazia evaluărilor periodice, cu privire la reducerea cheltuielilor bugetare.

11. O eventuală încălcare a dreptului de proprietate privată s-ar putea constata în măsura în care exproprierea ar fi avut loc, iar suma stabilită ca despăgubire nu s-ar fi acordat, aspect care nu este reglementat prin ordonanța de urgență a Guvernului.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Acesta arată că din analiza documentelor prezentate la dosar rezultă că reclamanții, deși au invocat excepția de neconstituționalitate, nu au indicat exact textele din ordonanța de urgență care ar contraveni principiilor constituționale și nici motivele acestei critici. Or, având în vedere prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora Curtea nu este competentă să se pronunțe asupra unei excepții nemotivate, soluția nu poate fi decât respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Acesta arată că actul normativ criticat are ca obiect diverse măsuri financiare, printre care nu a identificat dispoziții de natură a aduce atingere dreptului de proprietate privată, prin lipsirea de dreaptă și justă despăgubire a celui deposedat de bunul său.

15. În plus, observă că autorii excepției s-au limitat la o simplă enumerare a unor dispoziții constituționale, fără a realiza o reală motivare a excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 8 aprilie 2008, aprobată prin

Legea nr. 275/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008.

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 21 privind accesul liber la justiție, în art. 41 privind dreptul la muncă și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că autorii s-au limitat în motivarea acesteia la enumerarea a cinci temeiuri constituționale, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată.

21. Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepției în ceea ce privește identificarea și formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție.

22. De altfel, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă care va cuprinde 3 elemente: "textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. [...] În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia." De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

23. Or, în prezenta cauză, indicarea celor cinci temeiuri constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autori. În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți" (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, și

Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 11 noiembrie 2014).

24. Așa fiind, Curtea reține că, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția apare ca fiind inadmisibilă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Ileana Petrașcu și Ioan Petrașcu în Dosarul nr. 465/30/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 iulie 2016.