Decizia nr. 647/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 470 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Oszkar Bencsik în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 17D/2016.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 470 din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepției invocă aspecte ce privesc interpretarea și aplicarea textului de lege criticat. Reține că norma criticată a fost abrogată prin

art. II pct. 116 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 . Arată că art. 470 din Codul de procedură penală nu conține nicio sintagmă din care să rezulte că ar fi exclusă parcurgerea camerei preliminare, procedura redeschiderii procesului penal fiind o procedură extraordinară, scopul acesteia fiind asigurarea dreptului la un proces echitabil în ipoteza judecării în lipsa persoanei condamnate, normele procesual penale criticate reprezentând o materializare a dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României. Totodată, arată că, prin posibilitatea conferită de această procedură de a se relua cercetarea judecătorească și de a se readministra probe, se asigură și dreptul fundamental la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 29 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 470 din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Oszkar Bencsik în soluționarea contestației formulate împotriva Încheierii nr. 1 din 3 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita - Secția penală, prin care au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpat, dispunându-se începerea judecării cauzei după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că a formulat cerere de redeschidere a procesului penal și, ca urmare a admiterii acesteia, cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Harghita - Secția penală. Apărătorul ales al inculpatului - autor al excepției - a solicitat trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară în vederea soluționării cererilor și excepțiilor formulate. A fost pronunțată Încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015 prin care, fără a exista din partea instanței de judecată o dispoziție de trimitere a dosarului în camera preliminară, aceasta s-a pronunțat asupra cererilor și excepțiilor formulate în sensul respingerii lor, dispunând, totodată, începerea judecății. Arată în continuare autorul excepției că, în soluționarea contestației formulate în temeiul art. 347 raportat la art. 425^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu privire la Încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, având în vedere dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală, a pus în discuție necompetența funcțională a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita - Secția penală, arătând că acesta a acționat ca judecător de cameră preliminară, deși cauza se afla în faza de judecată în fond.

6. Autorul excepției citează literatura de specialitate (Mihail Udroiu și colectivul, Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, 2015, pag. 1180) în care s-a susținut opinia potrivit căreia prevederile art. 470 din Codul de procedură penală instituie posibilitatea ca persoana judecată în lipsă să obțină redeschiderea fazei de judecată a cauzei (în fond și în apel), fără a se putea solicita reluarea fazei camerei preliminare. Face referire autorul excepției atât la

Decizia Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, în care s-a subliniat importanța camerei preliminare în ansamblul procesului penal, cât și la expunerea de motive a noului Cod de procedură penală, în care s-a arătat că rațiunea reglementării redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este aceea de a asigura compatibilitatea legislației române cu standardele impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

7. Pe fondul excepției, autorul acesteia susține că normele procesual penale cuprinse în art. 470 încalcă dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, apreciind că inculpatul pentru care s-a redeschis procesul penal este necesar să se afle în aceeași situație și să beneficieze de aceleași drepturi ca și inculpatul față de care s-a dispus pentru prima dată trimiterea în judecată. Subliniază că, odată ce s-a trecut de procedura admisibilității în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, nu se mai justifică nicio diferență de tratament între inculpatul care a fost judecat în lipsă și față de care s-a constatat judecarea cauzei în lipsă, fiindu-i admisă cererea de redeschidere a procesului penal, și inculpatul aflat la primul ciclu procesual și trimis pentru prima oară în judecată.

8. Totodată, autorul excepției consideră că dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală sunt contrare normelor constituționale care garantează accesul liber la justiție și celor convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, susține că formularea cererilor și excepțiilor specifice camerei preliminare și dezbaterea acestora în contradictoriu reprezintă o modalitate de apărare a drepturilor procesual penale și a interesului legitim al inculpatului de a fi judecat într-o procedură judiciară caracterizată prin legalitate și echitate. Arată că legiuitorul are posibilitatea constituțională de a stabili care este calea legală prin care pot fi invocate apărările și formalitățile tehnice procedurale de urmat, însă acesta nu are și posibilitatea de a suprima accesul la justiție privitor la apărările specifice camerei preliminare.

9. Susține că, de vreme ce dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală suprimă parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei redeschise nu are o competență de plină jurisdicție și, în ipoteza în care observă nelegalitatea unor probe, nu are posibilitatea de a le cenzura. De asemenea, dacă judecătorul nu este lămurit cu privire la obiectul și limitele judecății, acesta nu poate solicita parchetului să procedeze la remedierea actului de sesizare a instanței de judecată. În aceste condiții, consideră că dispozițiile criticate nu respectă independența judecătorilor, garantată prin art. 124 din Constituție, și dreptul la un tribunal independent, instituit în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

10. De asemenea, consideră că dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală încalcă, în mod nejustificat, dreptul la apărare, în condițiile în care dreptul inculpatului de a critica legalitatea actelor și mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței reprezintă o componentă importantă a dreptului la apărare, iar privarea inculpatului de acest drept nu poate avea un fundament constituțional. Susține că normele procesual penale criticate sunt contrare și dispozițiilor constituționale ale art. 53, în condițiile în care sunt imposibil de identificat scopul legitim pentru care acestea nu permit parcurgerea fazei camerei preliminare, necesitatea ingerinței pentru realizarea scopului și pentru protejarea valorilor statului de drept, proporționalitatea dintre ingerință și scopul vizat, caracterul excepțional și temporar al ingerinței, pe cale de consecință, fiind afectată chiar substanța drepturilor fundamentale invocate, respectiv dreptul la apărare, liberul acces la justiție, egalitatea în fața legii și dreptul la un proces echitabil.

11. În final, autorul excepției apreciază că, prin decizia ce urmează a fi pronunțată, instanța de contencios constituțional ar putea constata neconstituționalitatea prevederilor art. 470 din Codul de procedură penală doar cu privire la interpretarea potrivit căreia "procesele penale redeschise pentru judecarea în primă instanță (nu și pentru apel) nu parcurg faza de cameră preliminară" și numai în ceea ce privește situația tranzitorie în care hotărârea definitivă de condamnare a fost pronunțată sub imperiul Codului de procedură penală din 1968.

12. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată. În acest sens, arată că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este o cale extraordinară de atac de retractare nouă, având drept scop garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor, exercitării dreptului la apărare, nemijlocirii, oralității și aflării adevărului, precum și a dreptului de a interoga martorii sau părțile din proces. Apreciază că posibilitatea inculpatului de a-și exercita drepturile și obligațiile procesuale, de a propune probe și de a combate pe cele aduse de acuzare este asigurată prin reluarea cercetării judecătorești în fața instanței de prim grad și prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Nefiind încadrată în ciclul obișnuit al procesului penal, în cazul rejudecării este firesc ca legiuitorul să prevadă condiții restrictive în privința etapei procesuale de la care se poate relua rejudecarea cauzei. Prin urmare, apreciază că normele procesual penale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 24 și nici dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Subliniază că, în urma reluării cercetării judecătorești, instanța poate reinterpreta probele administrate, pronunțând o nouă soluție atât asupra laturii penale, cât și asupra laturii civile a cauzei, în aceste condiții criticile referitoare la încălcarea liberului acces la justiție fiind nefondate. Totodată, consideră că normele procesual penale criticate nu sunt de natură a înfrânge principiul egalității în fața legii, garanțiile enunțate în precedent urmând a fi aplicate în soluționarea tuturor cauzelor penale având ca temei prevederile art. 470 din Codul de procedură penală.

13. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

14. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, în prezenta cauză, procesul penal a fost soluționat definitiv sub imperiul Codului de procedură penală anterior, care nu reglementa procedura camerei preliminare, astfel încât admiterea cererii de redeschidere a procesului penal cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță atrage incidența prevederilor

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, potrivit cărora "Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege". Așadar, în opinia Guvernului, rejudecând cauza, prima instanță va relua procedura de la momentul înregistrării rechizitoriului și va face aplicarea inclusiv a prevederilor ce reglementează procedura camerei preliminare. Totodată, Guvernul apreciază că motivele de neconstituționalitate formulate de autorul excepției vizează modul de interpretare și aplicare de către instanța de judecată a prevederilor art. 470 din Codul de procedură penală, iar nu conformitatea acestora cu dispozițiile Legii fundamentale.

15. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Invocă

Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015

referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că "scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralității și aflării adevărului, precum și dreptului de a interoga martorii sau părțile din proces. Prin noțiunea de "proces penal" utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înțelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condițiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunțare la aplicarea pedepsei și hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluția definitivă pronunțată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfășurare a judecății în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialității, nemijlocirii, reguli de bază ale judecății." Față de cele reținute de instanța supremă, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 470 din Codul de procedură penală nu restrâng în mod nejustificat accesul liber la justiție ori dreptul la apărare, întrucât prin participarea inculpatului la desfășurarea judecății se asigură posibilitatea acestuia de a-și exercita dreptul la apărare, de a combate probele administrate, putând, de asemenea, să solicite probe noi. De asemenea, apreciază că prevederile criticate nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Face referire la jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Rejudecarea cauzei". Ulterior sesizării Curții Constituționale, art. 470 din Codul de procedură penală a fost abrogat prin

art. II pct. 116 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Având în vedere faptul că prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală în forma anterioară abrogării lor prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 , cu următorul conținut: "Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal."

19. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea de drepturi, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20. Examinând cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Sentința penală nr. 313 din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 396/96/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 3/A din 9 ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului Bencsik Oszkar la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

și la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 . S-a dispus și măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 326 din 12 noiembrie 2006 a Tribunalului Harghita, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

21. Inculpatul Bencsik Oszkar - autor al excepției de neconstituționalitate - a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, motivat de faptul că a lipsit de la judecată. Prin Sentința penală nr. 623 din 10 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2.262/96/2014, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 267/A din 15 mai 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a admis, în baza art. 496 din Codul de procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, formulată de autorul excepției, s-au desființat Sentința penală nr. 313 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita și mandatul de executare emis în baza acesteia și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța competentă, respectiv la Tribunalul Harghita. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului și s-a luat față de acesta măsura controlului judiciar. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, iar, la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2015, apărătorul ales al inculpatului a solicitat trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară, formulând mai multe cereri și excepții. Deși nu a existat din partea instanței de judecată o dispoziție de trimitere a dosarului în faza camerei preliminare, a fost pronunțată Încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015, prin care instanța de judecată s-a pronunțat asupra cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul - autor al excepției de neconstituționalitate - în sensul respingerii lor, dispunând, totodată, începerea judecății.

22. Autorul excepției a formulat contestație, în temeiul art. 347 raportat la art. 425^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, împotriva Încheierii nr. 1 din 3 noiembrie 2015, pronunțată, în camera de consiliu, de către Tribunalul Harghita - Secția penală, prilej cu care a invocat excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală. Contestația formulată împotriva Încheierii penale nr. 1 din 3 noiembrie 2015 a fost respinsă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța de control judiciar - Curtea de Apel Târgu Mureș, ca nefondată, prin Încheierea nr. 63/C/CP din 30 decembrie 2015, în motivarea acestei soluții reținându-se că judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a pronunțat încheierea atacată cu încălcarea normelor de competență funcțională, deoarece nu era competent să judece în stadiul procesual în care se afla cauza, anume în faza de judecată, cereri și excepții cu privire la regularitatea actului de sesizare, astfel de cereri fiind inadmisibile prin prisma limitelor sesizării formulate prin Sentința penală nr. 623 din 10 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2.262/96/2014, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 267/A din 15 mai 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, prin care s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de inculpat, în condițiile în care în cauză nu a existat o dispoziție formală de trecere a cauzei în procedura de cameră preliminară. În soluționarea contestației, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș a reținut, de asemenea, că nu poate el însuși să procedeze la verificarea în substanță a cererilor și excepțiilor invocate de inculpat, deoarece un asemenea demers ar conduce la încălcarea propriei competențe funcționale.

23. De asemenea, Curtea reține că inculpatul - autor al excepției - a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, pentru a supune atenției instanței supreme împrejurarea dacă în procedura rejudecării cauzei, ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, este aplicabil

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 , respectiv dacă dosarul se poate retrimite în faza camerei preliminare. Cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea din 21 decembrie 2015, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu motivarea potrivit căreia "ori de câte ori, o normă de procedură este aplicată în mod diferit de către instanțele de judecată naționale, mijlocul procedural de clarificare a interpretării și aplicării unitare a normei respective este recursul în interesul legii și nu sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care vizează numai soluția în fond, respectiv raportul penal dedus judecății".

24. În continuare, analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 470 din Codul de procedură penală, criticate în prezenta cauză, se regăsesc în titlul III "Judecata" al Părții speciale a Codului de procedură penală, capitolul V "Căile extraordinare de atac", secțiunea a 4-a "Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate". Curtea reține că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, în conformitate cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, în interpretarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Hotărârea din 12 februarie 1985, pronunțată în Cauza Colozza împotriva Italiei, paragraful 26, în care s-a reținut că, dacă "legislația națională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, din momentul în care află despre procedură, să poată determina ca o instanță, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzațiilor ce i-au fost aduse" (în același sens, Hotărârea din 23 noiembrie 1993, pronunțată în Cauza Poitrimol împotriva Franței, paragraful 31). Potrivit expunerii de motive la legea privind noul Cod de procedură penală, "Deși procedurile desfășurate în absența acuzatului nu sunt în sine incompatibile cu art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, persoanei judecate în lipsă care a fost condamnată definitiv trebuie să-i fie garantat dreptul ca, ulterior condamnării, o instanță să statueze din nou, după audierea acesteia, asupra temeiniciei acuzației în fapt și în drept, dacă rezultă că persoana nu a renunțat, în mod neechivoc, la dreptul său de a fi prezentă în instanță și de a se apăra sau dacă nu se sustrage judecății. Prezentarea la proces a inculpatului are o importanță deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale, de a le confrunta cu declarațiile părții vătămate, cât și cu cele ale martorilor. Dreptul de a compărea în persoană nu este necesar numai pentru respectarea dreptului la apărare, ci conferă, totodată, posibilitatea instanței, pe de o parte, de a-și forma o impresie nemijlocită cu privire la acuzat, iar, pe de altă parte, de a asculta declarațiile pe care acesta intenționează să le facă". Curtea reține, de asemenea, că în reglementarea procesual penală anterioară - art. 522^1 din Codul de procedură penală din 1968 - era recunoscută posibilitatea solicitării rejudecării cauzei de către persoana judecată și condamnată în lipsă numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, aceasta fiind o procedură specială, normele procesual penale precitate făcând trimitere la procedura revizuirii drept cale extraordinară de atac.

25. Curtea observă că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat

Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 2 iulie 2015, prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând "interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituția redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluționare pe fond a cauzei (judecata în primă instanță și în calea ordinară de atac) sau și celor care au avut ca obiect soluționarea unor căi extraordinare de atac (contestații în anulare, revizuire) ori alte cereri", stabilind că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii". În considerentele

Deciziei nr. 22/2015 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că "prin noțiunea de «proces penal» utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înțelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condițiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunțare la aplicarea pedepsei și hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluția definitivă pronunțată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfășurare a judecății în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialității, nemijlocirii, reguli de bază ale judecății".

26. Totodată, Curtea reține că art. 470 din Codul de procedură penală - ce face obiect al controlului de constituționalitate în prezenta cauză - a fost abrogat prin

art. II pct. 116 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispozițiile art. 466-469 din titlul III capitolul V secțiunea a 4-a din Codul de procedură penală, modificate, în parte, prin actul normativ precitat, reglementează în continuare cu privire la procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, scopul acestei noi căi extraordinare de atac fiind garantarea dreptului la un proces echitabil - prevăzut de art. 6 din Convenție - al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialității, egalității armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralității și aflării adevărului, precum și dreptului de a interoga martorii sau părțile din proces.

27. Autorul excepției susține că prevederile art. 470 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea de drepturi, dreptul părților la un proces echitabil, dreptul la apărare, înfăptuirea justiției, întrucât, în opinia acestuia, normele procesual penale criticate suprimă parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis. Arată că practica constantă a instanțelor este în acest sens și, totodată, face trimitere la doctrina în materie, la

Decizia Curții Constituționale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, în care s-a subliniat importanța camerei preliminare în ansamblul procesului penal, cât și la expunerea de motive la legea privind noul Cod de procedură penală.

28. Față de criticile autorului excepției, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit acestora, rejudecarea cauzei - după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate - se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal. Așadar, textul de lege criticat reglementează maniera de restabilire a ordinii de drept prin acte de conformare față de norma primară și față de regulile de procedură cu caracter auxiliar, aplicabile etapei procesului penal pentru care s-a dispus redeschiderea procesului. De principiu, regulile procedurale prevăd în ce mod trebuie aduse la îndeplinire actele procesuale în vederea realizării efectelor pe care le poate produce fiecare act procesual, efecte care se integrează în mod firesc în activitatea procesuală. Aceasta întrucât caracterul judiciar al procesului penal implică existența unor reguli precise de competență și a unor garanții procesuale adecvate.

29. De asemenea, Curtea observă că norma criticată face vorbire despre regulile de procedură aplicabile "etapei procesuale" pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal. Așa încât, în context, Curtea reține că, datorită naturii și specificului obiectului procesului penal, acesta este sistematizat pe faze, etape și stadii procesuale, în structura tipică a procesului penal distingându-se, de principiu, trei faze: urmărirea penală (cu etapele cercetării penale și trimiterii în judecată, fiecare putând parcurge diferite stadii), judecata (cu etapele judecății în primă instanță și judecății în căile de atac, fiecare putând trece prin diferite stadii) și punerea în executare (cu etapa punerii în executare a hotărârilor penale și etapa eventualelor schimbări ce pot interveni în cursul executării, ambele susceptibile de diferite stadii de desfășurare).

30. Totodată, Curtea reține că noul Cod de procedură penală reglementează principiul separației funcțiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor art. 3 alin. (1) fiind enumerate: funcția de urmărire penală, funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și funcția de judecată. Funcția de urmărire penală este exercitată de procuror și de către organele de cercetare penală, prin strângerea probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de către judecătorul de drepturi și libertăți. Funcția de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată și a probelor pe care acesta se bazează, precum și legalitatea soluțiilor de netrimitere în judecată. Funcția de judecată se exercită de către completuri de judecată constituite în condițiile legii.

31. Instanța de contencios constituțional a statuat în

Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) și art. 347 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 27, că "prin prisma atribuțiilor procesuale încredințate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcțiilor judiciare potrivit textului de lege menționat anterior, Curtea trage concluzia că acestuia îi revine funcția de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și că, în concepția legiuitorului, această nouă instituție procesuală nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredințată, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, unui judecător - judecătorul de cameră preliminară -, a cărui activitate se circumscrie aceleiași competențe materiale, personale și teritoriale ale instanței din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicțional." Prin urmare, Curtea Constituțională a statuat cu privire la o nouă fază procesuală, corespunzătoare funcției de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată, - faza camerei preliminare - distinctă de toate celelalte faze procesuale, inclusiv de faza de judecată, prin efectul deciziei precitate fiind instituită o nouă structură a procesului penal. Din această perspectivă, având în vedere că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală - în condițiile în care, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele care au fost excluse de judecător în această fază nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei -, este important ca, urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, rejudecarea cauzei să se desfășoare potrivit normelor procesual penale în vigoare, așadar, cu parcurgerea fazei camerei preliminare, întrucât, astfel cum a reținut Curtea în paragraful 40 al

Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 , precitată, "procedura desfășurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influență directă asupra desfășurării și echității procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriuzis". Or, asigurarea caracterului echitabil al procedurii și, implicit, principiilor precitate presupune posibilitatea reală a persoanei condamnate în lipsă de a dezbate în fața judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar și tot ceea ce este prezentat de acesta, probe sau alte documente.

32. Curtea reține însă că, în stabilirea sensului noțiunii de "proces penal", utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, relevanță au prevederile

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, potrivit cărora "Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege", și prevederile art. 14 alin. (1) din aceeași lege, potrivit cărora "Rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată [...] dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfășoară conform legii noi". Așadar, Curtea reține că începerea sau nu ori finalizarea în cauză a cercetării judecătorești prezintă relevanță din această perspectivă.

33. În final, Curtea constată că norma procesual penală criticată nu exclude expressis verbis parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis, în prezenta cauză instanța de fond pronunțându-se cu privire la cereri și excepții referitoare la regularitatea actului de sesizare, însă cu încălcarea normelor de competență funcțională, deoarece în cauză nu a existat o dispoziție formală de trecere a cauzei în procedura de cameră preliminară, astfel că motivele de neconstituționalitate formulate de autorul excepției privesc, în realitate, modul de interpretare și aplicare de către instanța de judecată a normelor procesual penale ale art. 470. Așa încât a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 470 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Oszkar Bencsik în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 noiembrie 2016.