Decizia nr. 724/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, excepție ridicată de Mihai Ferentz în Dosarul nr. 1.053/257/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 247D/2016.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.362D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, excepție ridicată de Ovidiu-Ciprian Buruiană în Dosarul nr. 1.351/45/2013 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. CURTEA, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.362D/2016 la Dosarul nr. 247D/2016, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența anterioară a Curții, respectiv

deciziile nr. 221 din 2 aprilie 2015

și nr. 414 din 16 iunie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin Decizia penală nr. 67/A/2016 din 27 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.053/257/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal. Excepția a fost ridicată de Mihai Ferentz cu ocazia soluționării apelului declarat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 183 din 18 noiembrie 2015 pronunțate de Judecătoria Mediaș în Dosarul nr. 1.053/257/2015, prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Prin aceeași sentință, în temeiul

art. 15 din Legea nr. 187/2012

și art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată autorului excepției prin Sentința penală nr. 33 din 17 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.394/257/2011 al Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 26 martie 2012.

8. Prin Încheierea din 21 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.351/45/2013, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal. Excepția a fost ridicată de Ovidiu-Ciprian Buruiană cu ocazia soluționării apelului declarat de acesta împotriva Sentinței penale nr. 26 din 2 februarie 2016 pronunțate de Judecătoria Pașcani în Dosarul nr. 1.351/866/2015, prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. Prin aceeași sentință s-a făcut aplicarea

art. 15 din Legea nr. 187/2012

cu raportare la art. 86 din Codul penal din 1969, dispunându-se revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 17 din 30 mai 2011 a Judecătoriei Pașcani, pedeapsa rezultantă aplicată urmând a se executa în regim de detenție.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției din Dosarul Curții nr. 247D/2016 susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate permit instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, privitoare la revocarea în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, cu cele ale actualului Cod penal, cu încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1), întrucât, prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, în interpretarea legii instanța neavând competența de a legifera. Invocă

Decizia nr. 5 din 26 mai 2014 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în care, potrivit susținerilor autorului excepției, s-a stabilit că, în aplicarea legii penale mai favorabile, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile în vigoare, nefiind permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Autorul excepției din Dosarul Curții nr. 1.362D/2016 susține, în același mod, că dispozițiile de lege criticate - contrar prevederilor constituționale invocate - consacră principiul ultraactivității legii, respectiv a Codului penal din 1969, combină prevederi din vechea și noua lege, fapt ce permite judecătorului să legifereze. Invocă, în plus,

deciziile Curții Constituționale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011

și nr. 265 din 6 mai 2014 în care s-a statuat că nu se pot combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze. Face referire la Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2).

10. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Face referire la

Decizia nr. 13 din 6 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014

a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior. De asemenea, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 648 din 11 noiembrie 2014

prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

11. Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că susținerea autorului excepției - potrivit căreia

art. 15 din Legea nr. 187/2012

ar permite judecătorului să legifereze prin combinarea prevederilor din vechea și noua lege - este eronată, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969 este prevăzută în mod expres de legiuitor - iar nu de către judecător - în cuprinsul dispozițiilor tranzitorii adoptate. Invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 648 din 11 noiembrie 2014

și nr. 632 din 8 octombrie 2015 prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

12. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

13. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că menținerea regimului legal în vigoare la data la care s-a aplicat o hotărâre definitivă de condamnare apare ca o soluție logică având în vedere faptul că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se mai regăsește în legea actuală, astfel încât trebuia identificat de către legiuitor un regim aplicabil de la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Observă că operează o prezumție legală în sensul că vechea modalitate de individualizare a pedepsei este mai favorabilă, nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispozițiilor privind amânarea aplicării pedepsei. Arată că, în contextul consacrării explicite în Constituție a principiului separației puterilor în stat, a fost stabilită relația între principiul autorității de lucru judecat și aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive și face referire, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 . În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la

Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014

privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile, arată că, în decizia precitată, Curtea statuează că este neconstituțională stabilirea pe cale judiciară a unei lex tertia, prin combinarea de legi succesive. Arată că instanța de contencios constituțional a apreciat că astfel de prerogative acordate instanțelor de judecată sunt de natură a contraveni principiului separației puterilor în stat, Parlamentul României fiind singura autoritate legiuitoare, iar instanțele de judecată având rolul constituțional de a interpreta și aplica normele legale, nu de a crea astfel de norme. Guvernul apreciază însă că, în cazul normelor procesual penale criticate, nu este vorba de o posibilitate acordată instanței de judecată de a crea o lex tertia, ci de indicarea în chiar textul de lege a normei aplicabile, în cazul succesiunii de legi în timp. În plus față de cele reținute în punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții nr. 247D/2016, în Dosarul Curții nr. 1.362D/2016, exprimându-și punctul de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, Guvernul face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 343 din 7 mai 2015 , prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 187/2012

sunt constituționale în raport cu criticile formulate, și la

Decizia nr. 13 din 6 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014

a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior.

14. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Apreciază că acestea nu aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4), în cazul condamnării inculpatului pentru o infracțiune săvârșită și descoperită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate, instanța fiind obligată să dea efect juridic concret opțiunii legiuitorului stipulate în dispozițiile

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 , astfel încât va face aplicarea, în mod necesar, a dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1969. Face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , în considerentele căreia s-a reținut că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014, așa încât, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia. De asemenea, invocă

Decizia nr. 13 din 6 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014

a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior. În Dosarul Curții nr. 1.362D/2016, Avocatul Poporului precizează că a transmis punctul său de vedere, în sensul constituționalității textelor de lege criticate, în Dosarul Curții nr. 247D/2016.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: "(1) Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal. (2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."

18. Autorul excepției din Dosarul Curții nr. 247D/2016 susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și în art. 61 alin. (1) potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării. De asemenea, invocă următoarele prevederi din Codul penal: art. 1 - Legalitatea incriminării, art. 5 - Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, art. 41 - Recidiva, art. 43 - Pedeapsa în caz de recidivă, art. 44 - Pluralitatea intermediară și art. 91 - Condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

19. Autorul excepției din Dosarul Curții nr. 1.362D/2016 susține, în plus față de dispozițiile constituționale invocate în Dosarul Curții nr. 247D/2016, că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 187/2012

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva afectării dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul aplicării legii penale mai favorabile și

art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, prin Decizia nr. 343 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 29 iunie 2015, instanța de control constituțional reținând că situația din speța dedusă controlului de constituționalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969, a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Această situație tranzitorie este reglementată de

art. 15 din Legea nr. 187/2012 , care prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Totodată, Curtea a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia.

21. Curtea a reținut, de asemenea, că autorul excepției de neconstituționalitate a pus în balanță, în momentul formulării criticilor de neconstituționalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal). Or, cele două instituții sunt instituții diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislație, la art. 861, cât și în noul Cod penal, la art. 91-98. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal în vigoare, pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Așa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituționalității textului de lege criticat din perspectiva susținută nu poate atrage aplicarea în speță a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.

22. Cât privește critica referitoare la crearea unui regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiționat și persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere, se constată că o problemă similară a fost analizată prin

Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015, paragrafele 16 și 17, ocazie cu care s-a reținut că, fiind în prezența unor instituții juridice diferite, și regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiții, diferența de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situații juridice similare.

23. Curtea a reținut totodată că modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor legale criticate a fost dezlegată prin

Decizia nr. 13 din 6 mai 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prilej cu care s-a statuat că "în aplicarea dispozițiilor

art. 5 din Codul penal, conform Deciziei nr. 265/2014

a Curții Constituționale, în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării care, conform art. 41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate se realizează potrivit dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior".

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

25. Cât privește critica potrivit căreia "dispozițiile de lege criticate permit instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, privitoare la revocarea în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, cu cele ale actualului Cod penal, cu încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și art. 61 alin. (1), întrucât, prin combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă rațiunea de politică penală concepută de legiuitor, în interpretarea legii instanța neavând competența de a legifera", Curtea reține că principiul separației și echilibrului puterilor în stat presupune existența unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuțiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept și democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (a se vedea

Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011). Controlul textelor de lege invocate ca temei de drept, realizat de instanța învestită cu soluționarea unei cauze penale, corespunde atribuțiilor constituționale ale instanțelor judecătorești. Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție, în activitatea de înfăptuire a justiției judecătorii se supun numai legii, a cărei interpretare se realizează în mod necesar în procesul soluționării cauzelor, întrucât interpretarea este o fază indispensabilă aplicării legii. În aceste condiții, prin interpretarea și aplicarea de către instanță a textelor de lege criticate nu se realizează un "transfer" de competență din sfera puterii legislative în sfera puterii judecătorești.

26. Curtea reține totodată că în Dosarul Curții nr. 247D/2016 autorul a invocat în susținerea excepției de neconstituționalitate și prevederile art. 1, art. 5, art. 41, art. 43, art. 44 și art. 91 din Codul penal. În jurisprudența sa constantă Curtea a statuat însă că nu se poate pronunța asupra neconcordanțelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înțelesului dispozițiilor legale criticate în raport cu prevederile și principiile constituționale. De pildă, prin

deciziile nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, și nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a reținut că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Așadar, o astfel de situație nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituționalitatea prevederilor

art. 15 din Legea nr. 187/2012 .

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Ferentz în Dosarul nr. 1.053/257/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și de Ovidiu-Ciprian Buruiană în Dosarul nr. 1.351/45/2013 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 15 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.