Decizia nr. 12/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Emil Radu în Dosarul nr. 541/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 728D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015

și

Decizia nr. 124 din 3 martie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 4.749 din 27 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 541/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Emil Radu cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect o contestație în anulare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale care stabilesc cuantumul taxelor de timbru în materia cererilor de revizuire privind ordonanța președințială sunt neconstituționale, deoarece îi limitează accesul la justiție, câtă vreme taxa de timbru aferentă cererii de revizuire este mai mare decât cea datorată pentru acțiunea în fond.

6.

Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, și arată că taxa de timbru stabilită de legiuitor pentru cererea de revizuire nu afectează accesul la justiție, câtă vreme cuantumul ei este unul fix, indiferent de natura acțiunii în fond pe care cererea de revizuire se grefează și, totodată, unul rezonabil prin raportare la venitul minim net garantat pe economia națională.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

este neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale. De asemenea, faptul că cererea de revizuire se taxează cu 100 de lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat nu reprezintă, din punctul de vedere al Guvernului, un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, de natură a afecta financiar justițiabilul, fiind vorba de un cuantum rezonabil.

9.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

sunt constituționale. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 .

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, potrivit cărora „Cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat.“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme din

Legea fundamentală , în acest sens fiind

Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2016, decizie prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale.

15.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. De asemenea, Curtea a reținut că

art. 21 din Constituție

nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispozițiilor constituționale ale

art. 56 alin. (1) , potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, a arătat Curtea, plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. S-a reținut, totodată, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.

16.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

17.

Raportat la critica formulată în cauză, Curtea apreciază că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 de lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat, în speță fiind vorba despre o taxă judiciară de timbru de 200 de lei, împrejurare care nu este de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar. De altfel, în ipoteza în care există situații în care părțile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora și, în consecință, să nu se poată adresa justiției, legiuitorul a instituit, prin

art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de

Constituție

și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri.

18.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emil Radu în Dosarul nr. 541/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că prevederile

art. 26 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 ianuarie 2017.