Decizia nr. 78/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de S.C. „Urban și Asociații Credit Management“ - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 12.187/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 462D/2016.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 25 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.187/3/2014, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de S.C. „Urban și Asociații Credit Management“ - S.R.L., cu sediul în București, într-o cauză având ca obiect plata de despăgubiri (anularea actului de denunțare a contractului de mandat).

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază că prevederile criticate încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât impun obligația de a se abona la Buletinul procedurilor de insolvență. Susține că din cauza prevederilor insuficient de clare ale textului criticat, instanțele de judecată nu mai comunică niciun înscris depus de părți la dosar, ci doar prin intermediul acestui buletin, astfel încât nu se mai poate formula o apărare corespunzătoare. De asemenea, arată că, în măsura în care prevederile

art. 7 din Legea nr. 85/2006

se interpretează în sensul că modul de comunicare a hotărârii judecătorului-sindic, pronunțată în temeiul

art. 11 , persoanelor care au promovat o acțiune în temeiul

Legii nr. 85/2006

se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit

Codului de procedură civilă , acestea sunt contrare

art. 24 din Constituție . În susținerea criticilor sale invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 .

6.

Opinia Curții de Apel București - Secția a V-a civilă este în sensul caracterului neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice. Astfel, prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

își găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenței, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii, reglementare ce apare ca o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor. Instituirea unor proceduri speciale, ținând cont de specificul procedurii, nu poate fi privită însă ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind

Decizia nr. 564 din 29 aprilie 2010

sau

Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009 , prin care s-a statuat în sensul constituționalității prevederilor legale criticate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora „Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor

Codului de procedură civilă , cu modificările și completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvență va fi realizat și în formă electronică.“

12.

Curtea constată că

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței a fost abrogată expres prin

art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma „în vigoare“ din cuprinsul

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează „dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței își produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei potrivit

art. 343 din Legea nr. 85/2014 , în conformitate cu care „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, așa încât, în aceste condiții, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității prevederilor legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate.

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 11

privind dreptul internațional și intern,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 24

care consacră dreptul la apărare, precum și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 579 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 18 iulie 2011, sau

Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 16 decembrie 2009, prin care Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu sunt contrare Legii fundamentale.

15.

Curtea reține totodată că, după abrogarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, soluția legislativă criticată a fost preluată în cuprinsul

art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Pe calea controlului a priori, Curtea sa pronunțat, printre altele, și cu privire la constituționalitatea acestor prevederi, în acest sens fiind

Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 iunie 2014, prilej cu care a statuat că acestea sunt constituționale.

16.

În contextul criticilor formulate în prezenta cauză, Curtea reține faptul că, prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 7

sunt contrare prevederilor

art. 24

și

art. 53 din Constituție , în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor

Codului de procedură civilă .

17.

Ulterior pronunțării

Deciziei nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2011, legiuitorul a introdus la

art. 7

un nou alineat, și anume

alin. (3^1) , modificat prin

Legea nr. 169/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, prin care s-a stipulat că, „Prin excepție de la prevederile

alin. (1) , prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza, conform

Codului de procedură civilă , și prin Buletinul procedurilor de insolvență. Instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.“

18.

În acest context, prin

Decizia nr. 579 din 5 mai 2011 , Curtea a reținut că, față de dispozițiile

art. 7 alin. (1) , care prevăd că „Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență. Comunicarea citațiilor, a convocărilor și notificărilor față de participanții la proces, al căror sediu, domiciliu sau reședință se află în străinătate, este supusă dispozițiilor

Codului de procedură civilă , cu modificările și completările ulterioare“, noul text oferă garanții suplimentare persoanelor împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , prin instituirea obligației ca prima citare și comunicarea actelor de procedură către acestea, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, să se realizeze atât conform

Codului de procedură civilă , cât și prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.

19.

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că întreaga procedură instituită prin

Legea nr. 85/2006

are ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și, în același timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligației statului înscrise în

art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție . Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor

art. 126 alin. (2) din Constituție . În această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe sau de exercitarea sa într-un anumit termen, nu s-a procedat în această manieră cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție sau dreptul la apărare, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării drepturilor constituționale prevăzute de

art. 21

și

24 , prevenind astfel abuzurile și asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.

20.

Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă în detrimentul altor titulari de drepturi în egală măsură ocrotite. Așa fiind, efectuarea citării părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvență au în vedere soluționarea procesului cu celeritate; în absența unei atari dispoziții de lege, procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, ar fi cu mult întârziată. Or, această situație ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât privește raporturile juridice stabilite între părțile implicate, persoane fizice sau comercianți, afectând grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.

21.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.436 din 5 noiembrie 2009 , precitată, Curtea a reținut că citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri și au drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia. Părțile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic și să consulte dosarul în vederea cunoașterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea de a solicita, în cadrul cheltuielilor de judecată, toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispozițiile

Codului de procedură civilă

privind cheltuielile de judecată, aplicabile în temeiul

art. 149 din Legea nr. 85/2006 . Prin urmare, nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență.

22.

Așa fiind, Curtea a constatat că, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.

23.

De asemenea, prin

Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 , la paragrafele 57 și 58, referitor la chestiunea vizând plata unei taxe pentru a avea acces la Buletinul procedurilor de insolvență, prin raportare la dispozițiile

art. 21 din Constituție , Curtea a reținut că accesul la justiție și exercitarea dreptului la apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, condiționări ce pot îmbrăca și forma unor obligații de ordin financiar. În mod evident, aceste condiționări trebuie să își găsească o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus și să nu ducă la imposibilitatea exercitării efective a drepturilor fundamentale mai sus menționate. Curtea a constatat că citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri și au drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia. Obligațiile corelative ce decurg pentru părți în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părțile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic și să consulte dosarul în vederea cunoașterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea de a solicita în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispozițiile

Codului de procedură civilă

privind cheltuielile de judecată.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de S.C. „Urban și Asociații Credit Management“ - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 12.187/3/2014 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și constată că prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2017.