Decizia nr. 48/2017

din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 :

Comisia superioară medico-legală este compusă din următorii membri permanenți:

a)

directorul general al Institutului Național de Medicină Legală «Mina Minovici» București;

b)

directorul adjunct medical al Institutului Național de Medicină Legală «Mina Minovici» București;

c)

directorii institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare;

d)

șefii disciplinelor de profil din facultățile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;

e)

șeful disciplinei de morfopatologie de la Universitatea de Medicină «Carol Davila» București;

f)

4 medici primari legiști, cu experiență în specialitate, desemnați la propunerea directorului general al Institutului Național de Medicină Legală «Mina Minovici» București.

La lucrările Comisiei superioare medico-legale pot fi cooptați, în funcție de specificul lucrărilor, profesori - șefi de disciplină, din diferite specialități medicale, precum și specialiști din alte domenii ale științei, care pot contribui la lămurirea problemelor a căror rezolvare o cere justiția în diferite expertize medico-legale.

Președintele Comisiei superioare medico-legale este desemnat prin votul majorității membrilor Comisiei, pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.“;

–

din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 :

Comisia de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare este compusă din:

a)

directorul institutului de medicină legală din centrul medical universitar respectiv;

b)

4 medici primari legiști, cu experiență în specialitate, desemnați la propunerea directorului general al Institutului Național de Medicină Legală «Mina Minovici» București.

La lucrările Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale pot fi cooptați, în funcție de specificul lucrărilor, profesori - șefi de disciplină, din diferite specialități medicale.

Președintele Comisiei de avizare și control al actelor medico-legale este desemnat prin votul majorității membrilor Comisiei pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.“;

–

din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 :

Membrii Comisiei superioare medico-legale primesc o indemnizație pentru activitatea desfășurată în afara funcției de bază, care nu face parte din salariul de bază, din bugetul Institutului Național de Medicină Legală «Mina Minovici» București, iar membrii comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale primesc o indemnizație, în aceleași condiții, din bugetele institutelor de medicină legală.

Cuantumul indemnizației, stabilit în raport cu numărul ședințelor la care participă membrii comisiilor, nu poate depăși, în cursul unei luni, 25% din salariul de bază al funcției îndeplinite.

De indemnizația prevăzută la alin. (1) beneficiază și persoanele cooptate la lucrările Comisiei superioare medico-legale și ale comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare.“;

–

din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 :

Comisia superioară medico-legală verifică și avizează, din punct de vedere științific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale și se pronunță asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală sau parțială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare și avizare, formulând propuneri în acest sens sau concluzii proprii.

Avizele Comisiei superioare medico-legale se trimit solicitanților în cel mult 40 de zile de la data cererii și se comunică unităților de medicină legală care s-au pronunțat în cauza respectivă.“;

–

din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 :

Comisiile de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală examinează și avizează:

a)

actele de constatare sau de expertiză medico-legală, efectuate de serviciile de medicină legală județene, în cazurile în care organele de urmărire penală sau instanțele judecătorești consideră necesară avizarea;

b)

actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale județene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești.

Prevederile

art. 24 alin. (2)

se aplică în mod corespunzător în cazul comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicină legală.

Avizele comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale se transmit solicitanților în cel mult 30 de zile de la data cererii.“

24.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil, ale

art. 22 alin. (1)

referitor la garantarea dreptului la viață și la integritate fizică și psihică și ale

art. 24 alin. (1)

referitor la garantarea dreptului la apărare.

25.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că majoritatea criticilor autorului excepției nu se fundamentează pe conținutul normativ al

art. 172 alin. (5) din Codul de procedură penală

ori al

art. 20-25 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 , ci pe cel al actelor de executare a ordonanței, respectiv

Ordinul ministrului justiției și ministrului sănătății nr. 1.134/C/

255/2000 ,

Hotărârea Guvernului nr. 774/2000 , precum și a

Anexei nr. 3 pct. 4

și

Anexei nr. 4 pct. 4

la

Ordinul ministrului sănătății nr. 1.196/2013 , care dispun cu privire la faptul că organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico-legale unor unități medico-legale ierarhic subordonate Comisiei superioare medico-legale sau Comisiei de avizare și control, după caz, decât dacă au apărut date noi medicale sau de anchetă și care dispun și cu privire la incompatibilitatea calității de expert recomandat cu cea de membru al Comisiei superioare medico-legale ori cu cea de membru al Comisiei de avizare și control. Prin urmare, aceste critici nu pot fi primite, deoarece competența Curții Constituționale se circumscrie exclusiv controlului constituționalității legilor și ordonanțelor Guvernului. Or, nu

Ordonanța Guvernului nr. 1/2000

interzice posibilitatea efectuării unei noi expertize în cazul în care Comisia superioară medico-legală a emis anterior un aviz, ci dispozițiile

art. 28 alin. (1) din anexa

la

Hotărârea Guvernului nr. 774/2000 , hotărâre care poate fi însă supusă controlului instanței de contencios administrativ și nicidecum celei de contencios constituțional. Mai mult, potrivit

art. 9 alin. (2) lit. e)

din

Ordinul ministrului justiției și ministrului sănătății nr. 1.134/C / 255/2000

pentru aprobarea

Normelor procedurale

privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 septembrie 2000, prin aviz medico-legal se înțelege „actul întocmit de Comisia superioară medico-legală, precum și de comisiile de avizare și control al actelor medicale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aprobă conținutul și concluziile actelor medico-legale și se recomandă efectuarea unor noi expertize sau se formulează concluzii proprii“. Prin urmare, în măsura în care actele medicale supuse avizării nu lămuresc aspectele necesare, comisia în cauză este obligată să recomande efectuarea unei noi expertize sau să formuleze propriile concluzii cu privire la problematica supusă atenției sale în așa fel încât să ofere organelor judiciare răspunsurile necesare.

26.

În esență, celelalte critici au în vedere activitatea de avizare care - în opinia autorului excepției - nu respectă un minimum de garanții privitoare la imparțialitatea membrilor comisiilor, întrucât în astfel de comisii nu pot participa experți parte, situație care este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul la viață și la integritate fizică și psihică.

27.

Cu privire la aceste critici, Curtea constată că prin

Decizia nr. 132 din 7 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 16 aprilie 2013, a statuat că dispozițiile legale criticate reglementează competența Comisiei superioare medico-legale de a verifica și de a aviza din punct de vedere științific concluziile diverselor acte medico-legale și de a se pronunța asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale. În acest sens, Comisia superioară poate recomanda refacerea totală sau parțială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare și avizare, formulând propuneri sau concluzii proprii.

28.

Prin urmare, din analiza acestor competențe rezultă că dispozițiile legale criticate constituie, dimpotrivă, o garanție a dreptului părților la un proces echitabil, instituind o formă de coordonare și control sub aspect metodologic și științific a activităților de medicină-legală, deoarece acestea se caracterizează printr-un caracter strict specializat. În acest sens,

art. 1

din ordonanța contestată prevede că activitatea de medicină legală „constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator și alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viață, cadavrelor, produselor biologice și corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor ori în alte situații prevăzute de lege, precum și în efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice și de cercetare a filiației“.

29.

În concluzie, s-a statuat că activitatea Comisiei superioare medico-legale nu impietează valorificarea de către părți a drepturilor lor, prin formularea de cereri în fața instanțelor judecătorești, deoarece pot solicita administrarea oricăror probe în apărarea lor, serviciile prestate potrivit

art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 , respectiv constatări, expertize, precum și alte lucrări medico-legale putând fi executate contra cost, nu numai din dispoziția organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecată, ci și la cererea persoanelor interesate.

30.

De asemenea prin

Decizia nr. 171 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 12 mai 2016, Curtea Constituțională a statuat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 172 alin. (5)

și

art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală . Cu acel prilej s-a reținut că instituțiile de medicină legală sunt singurele entități sanitare care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum și alte lucrări medico-legale, fiind nominalizate ca instituții sanitare cu caracter public care realizează activitatea de medicină legală. Această exclusivitate se justifică prin caracterul strict specializat al expertizelor, în principal al expertizelor medico-legale, mai ales al celor medico-legale psihiatrice, care au ca obiectiv principal stabilirea capacității psihice pentru o anumită faptă sau circumstanță.

31.

De asemenea, anterior avizării lor, la realizarea expertizelor medico-legale, expertul parte are posibilitatea să își exprime opinia, iar instanța are în vedere, la soluționarea cauzei, întregul material probator administrat, inclusiv existența unor eventuale neconcordanțe între opiniile experților, proba cu expertiză neavând un caracter absolut.

32.

Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 172 alin. (5)

și

art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală

constituie norme speciale în domeniul expertizelor, ce reglementează, în mod distinct, cu privire la expertizele medico-legale. Acestea se completează cu prevederile generale în materia expertizelor, cuprinse la

art. 172-191 din Codul de procedură penală , în privința aspectelor pe care dispozițiile

Codului de procedură penală

și legislația specială în domeniul activității de expertiză medico-legală nu le reglementează în mod expres. Astfel, dispozițiile

art. 173 alin. (3) din Codul de procedură penală , referitoare la numirea de către instituția medico-legală a expertului sau a experților și în cazul expertizelor medico-legale, nu exclud aplicarea în cazul acestor expertize a prevederilor

art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală , potrivit cărora părțile și subiecții procesuali principali, procurorul și instanța de judecată au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea.

33.

De asemenea, în scopul asigurării acelorași garanții procesuale, legiuitorul a prevăzut la

art. 173 alin. (5) din Codul de procedură penală

că expertul, instituția medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiștilor de la alte instituții sau avizul acestora. Totodată, aplicarea normelor procesual penale referitoare la expertizele medico-legale nu exclude aplicabilitatea prevederilor

art. 176 ,

180

și

181

referitoare la înlocuirea expertului, la suplimentul de expertiză și la efectuarea unei noi expertize.

34.

Nu în ultimul rând, Curtea a mai constatat că, potrivit dispozițiilor

art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală , referitor la aprecierea probelor, acestea nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Prin urmare, instanța are în vedere la soluționarea cauzei penale întregul material probator administrat, inclusiv existența unor eventuale neconcordanțe între opiniile experților, expertiza medico-legală și avizele emise de către comisii, fiecare dintre ele neavând un caracter absolut.

35.

Prin urmare, Curtea a constatat că, dimpotrivă, prevederile analizate reprezintă garanții ale drepturilor fundamentale prevăzute la

art. 21 alin. (2)

și

(3)

și

art. 24 din Constituție , menite să asigure atât dreptul la un proces echitabil, cât și posibilitatea părților de a se apăra în cadrul procesului penal în care sunt dispuse expertize medico-legale.

36.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

37.

Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că, potrivit dispozițiilor

art. 24

și

art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 , activitatea de avizare reprezintă un procedeu, atât științific - ce presupune verificarea, la cererea organelor în drept, a concluziilor diverselor acte medico-legale, comisia putându-se pronunța și asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize -, cât și unul administrativ, având în vedere componența și statutul membrilor celor două comisii. Or, avizarea este o procedură ulterioară prin care, în termen de 40 și, respectiv 30 de zile, se aprobă conținutul și concluziile actelor medico-legale, se recomandă refacerea totală sau parțială a lucrărilor, formulânduse propuneri în acest sens sau concluzii proprii. Împrejurarea că, într-o anumită cauză, una dintre comisii nu a transmis în termenul prevăzut de ordonanță avizul solicitat nu reprezintă o problemă de constituționalitate.

38.

De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 , părțile interesate pot solicita, cu plată, medici legiști sau specialiști din lista aprobată prin ordin al ministrului sănătății care să asiste experții desemnați oficial pentru anumite activități medico-legale. Așa fiind, această posibilitate oferită părții interesate reprezintă una din expresiile procedurale ale garantării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil.

39.

În sfârșit, Curtea constată că autorul excepției a făcut trimitere la Hotărârea din 16 februarie 2010, pronunțată în Cauza Eugenia Lazăr împotriva României, prin care Curtea de la Strasbourg a statuat că a fost încălcat

art. 2 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la viață, deoarece investigațiile efectuate de autorități în urma plângerii penale a reclamantei nu răspund cerințelor de promptitudine, eficiență și diligență rezonabilă (a se vedea paragrafele 72 și 73). Astfel, deși parchetul a solicitat Serviciului Județean de Medicină Legală Deva să efectueze o nouă expertiză privind cauzele decesului, această din urmă instituție a refuzat să dea curs dispoziției procurorului, deoarece nu mai avea competența de a efectua o nouă expertiză sau de a o finaliza pe cea deja efectuată, având în vedere că Institutul de Medicină Legală Timișoara și Institutul „Mina Minovici“ din București au pronunțat deja câte un aviz (a se vedea paragrafele 21-25). Totodată, instanța europeană a mai evidențiat faptul că sistemul intern de expertiză medico-legală trebuie să beneficieze de garanții suficiente de natură să păstreze credibilitatea și eficacitatea, mai ales obligând experții - fie că provin din sectorul public, fie din cel privat - să motiveze avizele și să coopereze cu organele judiciare ori de câte ori este necesar pentru anchetă (a se vedea paragrafele 84 și 85).

40.

Or, în prezenta cauză, dimpotrivă, nu este aceeași situație, deoarece autorul excepției este nemulțumit de lipsa răspunsului solicitat Comisiei superioare medico-legale.

41.

Totodată, la data instrumentării cauzei penale ce a constituit obiectul hotărârii de mai sus, Codul de procedură penală avea o altă configurație. În prezent, potrivit

art. 173 alin. (4)

și

(5) din Codul de procedură penală , părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca, la efectuarea expertizei, să participe un expert recomandat de acestea, iar dacă expertiza este dispusă de instanță, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei. Totodată, poate fi solicitată participarea specialiștilor de la alte instituții sau avizul acestora. Expertul beneficiază de drepturile prevăzute de

art. 175 din Codul de procedură penală , putând fi înlocuit potrivit exigențelor

art. 176

din același cod și are obligația de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observație sau constatare și de a expune o opinie imparțială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile științei și expertizei profesionale - a se vedea

art. 177 alin. (3) din Codul de procedură penală . De asemenea, când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert. Când expertiza a fost efectuată în cadrul instituției medico-legale, al unui institut sau laborator de specialitate, organul de urmărire penală sau instanța se adresează instituției respective în vederea efectuării suplimentului de expertiză. Totodată, organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori când între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului. Când organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune efectuarea unei noi expertize de către o instituție medico-legală, aceasta este efectuată de o comisie, în condițiile legii (a se vedea

art. 180-181 din Codul de procedură penală ).

42.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Costel Marin Ghiță în Dosarul nr. 2.408/828/2011 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 172 alin. (5) din Codul de procedură penală

și ale

art. 20-25 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000

privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 februarie 2017.