Decizia nr. 55/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Afrodita Laura Tutunaru

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ciprian Alexandru Ghiță în Dosarul nr. 1.860/54/2015 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 296D/2016.

2.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care pune concluzii de admitere. Astfel, în măsura în care dispozițiile

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

sunt interpretate în sensul că, în baza

art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă , împiedică aplicarea prevederilor

art. 127 alin. (1)

din acest din urmă cod, se aduce atingere dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii,

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil și

art. 124 alin. (1)-(3)

referitor la înfăptuirea justiției, precum și dispozițiilor

art. 6

referitoare la Dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sintagma „la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță“ din

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

nu poate fi interpretată astfel încât să excludă aplicarea în procedura de cameră preliminară a dispozițiilor

art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă , potrivit căruia „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.“. Excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece, deși procesul penal este guvernat de principiul oficialității, nu înseamnă că în cadrul unui astfel de proces nu pot fi aplicate și prevederi din

Codul de procedură civilă . Totodată, în procesul penal sunt aplicabile atât norme cu caracter imperativ, cât și norme permisive. De exemplu, competența teritorială a instanței nu este o normă cu caracter imperativ, nefiind sancționată cu nulitatea absolută. Prin urmare, nu tot procesul penal este reglementat de norme cu caracter imperativ. În sfârșit, faptul că în procesul penal există instituția strămutării nu înseamnă, în mod automat, că este înlăturată aplicarea

art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă , deoarece, pe de o parte, și în procesul civil există instituția strămutării iar, pe de altă parte, instituția strămutării din procesul penal, spre deosebire de cea reglementată în

Codul de procedură penală din 1968 , nu mai permite obținerea automată a strămutării. Există decizii ale Curții Constituționale care abordează problema imparțialității obiective a instanței, respectiv

Decizia nr. 732 din 7 mai 2009 ,

Decizia nr. 873 din 23 octombrie 2012 ,

Decizia nr. 75 din 21 februarie 2013

și

Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014 , prin care s-a statuat destul de clar ce rol are în cadrul unui proces

art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă , și anume rolul de a aduce orice cerere în fața unei instanțe imparțiale. Așa fiind, nu există niciun impediment ca, în baza

art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă , să se aplice și în procesul penal prevederile

art. 127 alin. (1)

din același cod. Depune la dosar un set de înscrisuri.

4.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Astfel, există o practică judiciară unanimă, în sensul că plângerile împotriva soluțiilor de clasare sau renunțare la urmărire penală se soluționează întotdeauna de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar revenit competența să judece cauza pe fond. Așa fiind, textul criticat este constituțional pentru simplul motiv că în procedura penală există remediul strămutării. Face trimitere la jurisprudența Curții de la Strasbourg în materie de imparțialitate obiectivă, respectiv Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Micallef împotriva Maltei. Potrivit paragrafului 97 al hotărârii, este necesar să se stabilească în fiecare cauză dacă legătura respectivă este de natură și în măsură să inducă o lipsă de imparțialitate din partea instanței. De asemenea, în paragraful 99, s-a statuat că existența unor proceduri naționale pentru a garanta imparțialitatea, și anume a unor norme privind recuzarea judecătorilor, constituie un factor relevant, și, pe lângă asigurarea absenței unei părtiniri reale, acestea sunt menite să înlăture orice aparență de parțialitate și astfel să contribuie la încrederea pe care instanțele trebuie să o insufle populației.

5.

Așa fiind, reprezentantul Ministerului Public arată că ceea ce este esențial constă în posibilitatea de a se stabili în fiecare caz în parte dacă există o lipsă de imparțialitate obiectivă și dacă există proceduri naționale de remediu. Drept urmare, în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate există instituția strămutării, care permite înlăturarea unei aparențe de imparțialitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea nr. 27 din 18 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.860/54/2015, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ciprian Alexandru Ghiță într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva ordonanței procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus clasarea cauzei față de magistratul judecător din cadrul Curții de Apel București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu prevăzute de

art. 321 alin. (1)

și

art. 297 alin. (1) din Codul penal , cu aplicarea

art. 38 alin. (2) Codul penal .

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale în măsura în care sintagma „la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță“ ar fi interpretată ca fiind o normă cu caracter imperativ, care împiedică aplicarea în cauză a dispozițiilor

art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă , potrivit cărora „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.“

8.

Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că, în privința procedurii penale, principiul oficialității presupune instituirea unui sistem de norme care se aplică în mod general și obligatoriu tuturor persoanelor și tuturor situațiilor care îndeplinesc condițiile legii pentru exercitarea procedurilor penale respective, organelor judiciare cărora le-au fost stabilite atribuții jurisdicționale revenindu-le obligația legală de a acționa în condiții de imparțialitate și obiectivitate; datorită acestor deziderate, legiuitorul a prevăzut, în cazul bănuielii legitime de nerespectare a garanțiilor de imparțialitate și obiectivitate, remediul procesual al strămutării, care implică verificarea temeiniciei suspiciunii într-o procedură instrumentată de o instanță superioară ierarhic. Pe cale de consecință, judecătorul de cameră preliminată a observat că desfășurarea procesului penal este reglementată prin norme imperative de la care nu se poate deroga printr-o interpretare analogică, legiuitorul fiind singurul abilitat să mențină sau să modifice cadrul legislativ aplicabil.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10.

Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție

„competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Pentru ipoteza avută în vedere de autorul excepției, legiuitorul a reglementat instituția strămutării, tocmai pentru scopul de a garanta caracterul echitabil al procedurii și înfăptuirea justiției în condiții de imparțialitate și egalitate pentru toți justițiabilii. Atunci când imparțialitatea judecătorilor este afectată din pricina împrejurărilor cauzei sau calității părților ori când există pericol de tulburare a ordinii publice, atât părțile, cât și procurorul pot formula cerere de strămutare, iar admiterea acesteia determină prorogarea judecătorească a competenței instanței la care se dispune strămutarea.

11.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Astfel, își menține opinia exprimată cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014 , prin care a susținut, că în ce privește procedura camerei preliminare, aceasta are în vedere soluționarea aspectelor ce țin în mod special de legalitatea trimiterii în judecată și a administrării probelor, asigurându-se premisele soluționării cu celeritate a cauzei în fond, care sunt strâns și exclusiv legate de asigurarea caracterului echitabil al procedurii.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 340 alin. (1)

cu denumirea marginală Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată din

Codul de procedură penală . Ulterior sesizării Curții, dispozițiile

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

au fost modificate prin

art. II pct. 89 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ,

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Având în vedere, însă, că în cauză a produs efecte norma de procedură prevăzută de

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

în forma în vigoare la data sesizării Curții, aceasta se va pronunța asupra dispozițiilor

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

în redactarea anterioară modificării lor prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 . Prin urmare, prevederile de lege criticate au următorul conținut:

(1)

Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform

art. 339

poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

15.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii,

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil și

art. 124

referitor la înfăptuirea justiției, precum și dispozițiile

art. 6

- Dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției a criticat dispozițiile

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

susținând că, dacă nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă , instanța competentă să judece cauza pe fond va fi instanța la care judecătorul își desfășoară activitatea, instanță asupra căreia există suspiciunea rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor săi este afectată, aceștia fiind colegi cu partea care a formulat plângerea. Într-o atare situație, partea interesată va uza de procedura recuzării sau a strămutării, afectându-se astfel termenul rezonabil de soluționare a cauzei.

17.

Cu privire la aceste critici, Curtea constată că, în esență, autorul excepției este nemulțumit de inexistența unei instituții similare celei din

Codul de procedură civilă

referitoare la competența facultativă a instanței. Or, așa cum rezultă din

art. 1 alin. (1)

și

art. 2 alin. (1) din Codul de procedură civilă , acest act normativ cuprinde regulile de competență și de judecare a cauzelor civile, precum și cele de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiției în materie civilă, constituind procedura de drept comun în materie civilă. Or, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , legiuitorul este singura autoritate constituțională să stabilească prin lege competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, inclusiv regulile referitoare la asigurarea unor garanții de imparțialitate obiectivă. De altfel, dispozițiile

art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă

reprezintă o normă specială și derogatorie de la dreptul comun al competenței teritoriale și, ca regulă de excepție, nu poate fi interpretată extensiv prin analogie. Aceasta a fost și rațiunea pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în interesul legii, a statuat prin

Decizia nr. 7 din 16 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 22 iunie 2016, că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea“ din cuprinsul

art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă

trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță și nicidecum în sens larg ce vizează necompetența teritorială absolută a tuturor instanțelor aflate în circumscripția curții de apel în care își desfășoară activitatea judecătorul/ procurorul/asistentul judiciar/grefierul reclamant.

18.

Împrejurarea că, în cauzele penale, nu există o instituție similară celor civile referitoare la competența facultativă nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil și înfăptuirea actului de justiție, deoarece eventualele bănuieli legitime ce ar putea plana asupra imparțialității instanței învestite cu soluționarea plângerii împotriva soluției de clasare, atunci când această instanță este aceea la care petentul își desfășoară activitatea, pot fi înlăturate prin mecanisme alternative de garantare a imparțialității puse la dispoziție de

Codul de procedură penală , respectiv abținere, recuzare sau strămutare în condițiile

art. 64 alin. (1) lit. f) ,

art. 66-68 ,

art. 71-75 .

19.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, deoarece dispozițiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normativă, neexistând privilegii sau discriminări.

20.

În sfârșit, critica potrivit căreia există o neconcordanță între prevederile

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

și cele ale

art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă , nu poate fi primită, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale

Constituției . Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. (a se vedea

Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragraful 18,

Decizia nr. 293 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 31 iulie 2014, paragraful 18).

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ciprian Alexandru Ghiță în Dosarul nr. 1.860/54/2015 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile

art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 februarie 2017.