Decizia nr. 177/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Casa de cultura studenteasca Iași în Dosarul nr. 1.924/1998 al Curții de Apel Iași, având ca părți pe autorul excepției, Societatea Comercială "De Loro" - S.R.L. Iași și Societatea Comercială "Dealer TV" - S.R.L. Iași.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent invedereaza completului de judecată ca apărătorul autorului excepției a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui ultim termen de judecată, pentru a-și pregati apărarea.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, deoarece s-a mai acordat un termen pentru lipsa de apărare aceleiași părți.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece conținutul acesteia nu vizează o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii noi la un litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea de Apel Iași, prin Încheierea din 26 noiembrie 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, excepție ridicată de Casa de cultura studenteasca Iași într-o cauza civilă având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul excepției împotriva

Deciziei nr. 911/1998

pronunțate de Tribunalul Iași.

Prin excepția de neconstituționalitate ridicată se susține ca prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

contravin dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Constituție prin aceea ca, neavând norme tranzitorii care să se aplice apelurilor declarate, dar încă nemotivate la data intrării sale în vigoare, "facilitează interpretări de natura a îngrădi dreptul procesual al apelantului de a-și motiva apelul până în prima zi de înfățișare, în condițiile în care acel apel fusese declarat într-un moment în care legea procedurala îi recunostea acel drept". Autorul excepției solicita Curții Constituționale să se pronunțe asupra "respectivei lacune a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

ce a facilitat eroarea instanței de apel, în interpretarea și aplicarea art. 288^1 din Codul de procedură civilă, eroare care a dus la respingerea apelului nostru ca nemotivat în termen".

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. În situația tranzitorie la care face referire, autorul excepției avea obligația de a depune motivele de apel în termen de cel mult 15 zile de la data intrării în vigoare a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998 , știut fiind ca dispozițiile art. 288^1 din Codul de procedură civilă sunt de imediata aplicare. Admisibilitatea unei cai de atac se examinează în raport cu dispozițiile în vigoare la data soluționării acesteia. Or, la acea data erau în vigoare prevederile art. 288 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 .

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere primit din partea Guvernului se considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată urmează să fie respinsă, întrucât conținutul acesteia nu vizează o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii noi la o cauza aflată pe rol. Ar fi vorba, asadar, despre o chestiune ce este exclusiv de competența instanței de judecată.

Potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, dispozițiile de procedura sunt de imediata aplicare. Actele procedurale efectuate sub imperiul legii vechi rămân valabile, iar cele îndeplinite după intrarea în vigoare a legii noi vor fi supuse prevederilor acesteia. Aceasta face ca în cadrul unui proces să poată exista atât actele îndeplinite după legea veche, cat și actele ce se îndeplinesc după legea noua.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Excepția de neconstituționalitate are ca obiect

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă.

Aceasta reglementare conține unele norme de modificare și completare a Codului de procedura civilă, referitoare la conținutul hotărârii judecătorești, la motivarea acesteia, la cererea și termenul de apel, la motivarea și comunicarea apelului, precum și la termenul de recurs, motivarea și comunicarea recursului. Asa fiind, este nerelevantă invocarea de către autorul excepției a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiție, deoarece reglementările ordonanței examinate nu au nici o legătură cu acest drept constituțional.

Sub un alt aspect, autorul excepției de neconstituționalitate mai susține și ca actul normativ criticat nu conține dispoziții tranzitorii care să reglementeze termenul de motivare a apelurilor declarate la data intrării sale în vigoare, solicitandu-se Curții Constituționale să se pronunțe asupra "respectivei lacune a

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

ce a facilitat eroarea instanței de apel", pentru ca, ulterior, instanța de control judiciar să poată interpreta și aplica art. 288^1 din Codul de procedură civilă.

Analizând aceasta cerere a autorului excepției, Curtea constata ca se solicita de fapt completarea prevederilor ordonanței în sensul celor precizate în cuprinsul cererii. Soluționarea acestor probleme este însă de competența exclusiva a Parlamentului. Modificările și completările aduse Codului de procedura civilă prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998

în privinta termenelor în care urmează să fie motivate apelurile, fără a se stabili explicit și norme cu privire la căile de atac deja declarate la data intrării sale în vigoare, reprezintă o opțiune a legiuitorului, singurul în măsura de a institui regulile de desfășurare a căilor de atac în fața instanțelor de judecată. În acest sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998, care a stabilit ca extinderea dispozițiilor legale criticate la alte situații neprevăzute în text, în sensul adaugarii în cuprinsul acestuia a unor noi reglementări, aparține competentei exclusive a organului legislativ.

De altfel, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai intelesului sau contrar Constituției".

De aceea, excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibila.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

privind modificarea și completarea Codului de procedura civilă, excepție ridicată de Casa de cultura studenteasca din Iași în Dosarul nr. 1.924/1998 al Curții de Apel Iași.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 1999.