Decizia nr. 644/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 din Codul penal din 1969 și ale art. 100 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 59 din Codul penal din 1969
și ale
art. 100 din Codul penal , excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 12.169/55/2016/a2 al Judecătoriei Arad - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.888D/2016.
2.
La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, arătând că instanța constituțională nu are posibilitatea de a acorda liberarea condiționată a autorului acesteia. Pe fond arată că legiuitorul a stabilit un mecanism compensatoriu pentru condițiile nelegale de detenție, respectiv cel prevăzut prin
pentru modificarea și completarea
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia penală nr. 339 din 19 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 12.169/55/2016/a2, Tribunalul Arad - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 59 din Codul penal din 1969
și ale
art. 100 din Codul penal , excepție invocată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de liberare condiționată. Tribunalul Arad a sesizat Curtea Constituțională cu prezenta excepție de neconstituționalitate, în urma soluționării recursului formulat de autorul excepției, conform
art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, împotriva Încheierii din 8 septembrie 2016, prin care Judecătoria Arad - Secția penală a respins, ca inadmisibilă, această excepție.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile
art. 59 din Codul penal din 1969
și ale
art. 100 din Codul penal
încalcă normele constituționale și europene invocate, prin faptul că nu permit liberarea condiționată a persoanelor aflate în aceeași situație juridică cu autorul excepției, deși condițiile de detenție din penitenciare, în speță din Penitenciarul Arad, în care autorul execută o pedeapsă cu închisoarea, sunt umilitoare și degradante. Se arată, de asemenea, că, pentru acest motiv, statul român a fost condamnat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la plata unor despăgubiri, prin Hotărârea din 21 iunie 2016, pronunțată în Cauza Faur împotriva României, ca urmare a unei acțiuni promovate de autorul excepției, și că singura soluție pentru încetarea acestei stări de fapt este liberarea condiționată a acestuia.
6.
Tribunalul Arad - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că printre condițiile legale ce trebuie îndeplinite în vederea liberării condiționate nu se numără și condițiile de detenție.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, în susținerea acesteia, autorul nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci aduce argumente în favoarea reducerii perioadei obligatorii ce trebuie executată pentru a putea fi dispusă, în cazul său, liberarea condiționată.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției,
precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992,
să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 59 din Codul penal din 1969
și ale
art. 100 din Codul penal , care au următorul cuprins:
–
Articolul 59
din Codul penal din 1969 :
După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata
pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Când condamnatul execută mai multe pedepse cu închisoare care nu se contopesc, fracțiunile de pedeapsă arătate în alin. 1 se socotesc în raport cu totalul pedepselor.
În aplicarea dispozițiilor alineatelor precedente se are în vedere durata pedepsei pe care o execută condamnatul.;
–
Articolul 100
din Codul penal :
Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a)
cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b)
cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c)
cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d)
instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ține seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puțin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10 ani, și a cel puțin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiționate și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Intervalul cuprins între data liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.“
12.
Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale
art. 12
cu privire la simbolurile naționale,
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 21
cu privire la accesul liber la justiție și
art. 24
referitor la dreptul la apărare, precum și prevederilor
art. 1
cu privire la obligația de a respecta drepturile omului,
art. 2
referitor la dreptul la viață,
art. 3
privind interzicerea torturii,
art. 6
referitor la dreptul la un proces echitabil,
art. 8
cu privire la dreptul la respectarea vieții private și de familie,
art. 13
privind dreptul la un recurs efectiv,
art. 14
referitor la interzicerea discriminării,
art. 41
cu privire la reparația echitabilă,
art. 46
privind forța obligatorie și executarea hotărârilor din
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și celor ale
art. 1 din Protocolul nr. 12
la
Convenție , referitor la interzicerea generală a discriminării.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, într-adevăr, prin Hotărârea din 21 iunie 2016, pronunțată în Cauza Faur împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea
art. 3 din Convenție , referitor la interzicerea torturii, obligând statul român la plata de daune morale în valoare de 3900 euro, în favoarea autorului excepției de neconstituționalitate. Această soluție a fost determinată de asigurarea unor condiții improprii în spațiul de detenție din Penitenciarul Arad, în care autorul excepției se află în executarea unei pedepse penale privative de libertate, caracterizate, în mod special, prin plasarea sa într-un spațiu destinat fumătorilor, aspect ce a dus la deteriorarea stării sale de sănătate.
14.
Cu toate acestea, punerea în executare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului anterior menționată nu implică, în mod obligatoriu, liberarea condiționată a persoanei în cauză, iar respingerea, de către instanța judecătorească competentă, a cererii formulate, în acest sens, conform dispozițiilor
art. 59 din Codul penal din 1969
și ale
art. 100 din Codul penal , nu constituie o veritabilă problemă de neconstituționalitate. Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile
art. 2 alin. (3) Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora aceasta „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 59 din Codul penal din 1969
și ale
art. 100 din Codul penal
este inadmisibilă.
15.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 59 din Codul penal din 1969
și ale
art. 100 din Codul penal , excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 12.169/55/2016/a2 al Judecătoriei Arad - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.