Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 187/1999

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 și 257 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
18 noiembrie 1999
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 64 din 14 februarie 2000
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 14.262 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 și 257 din Codul de procedură penală, ridicată de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998 al Curții de Apel Constanta - Secția penală.

La apelul nominal sunt prezenți Mirela Fako și Lucian Matei Pricina. Răspund, de asemenea, avocat Aurelian Hahui, pentru Radu Cristina și Vonica Mariana, precum și avocat Monica Alexandrescu, pentru Liviu Cornel Tudose.

Lipsesc Ana Capetti, George Livius Magerusan, Nicolae Constantin, Adrian Pop, Octavian Ceapcan, Daniel Stroe, Carmen Any Negoita, Viorel Calin Berbec, Societatea Comercială "Banca Română de Comerț Exterior" Bancorex - S.A. - Sucursala Craiova, Societatea Comercială "Banca Română de Comerț Exterior" Bancorex - S.A. - Sucursala București, Fondul Proprietății de Stat, Direcția regionala a vamilor București, Direcția regionala a vamilor Constanta și Societatea Comercială "Migali Prodcom" București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Pentru autoarea excepției Ana Capetti sunt depuse o cerere de amânare pentru lipsa de apărare și o adeverinta medicală privind starea sănătății acesteia. Părțile prezente nu se opun acordării unui termen. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu amânarea, în vederea asigurării apărării.

Deliberând asupra cererii de amânare, formulată în scris de avocatul autoarei excepției, ținând seama ca dosarul se afla la al doilea termen, fiind amânat anterior din aceleași motive, și având în vedere dispozițiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea de amânare și constata cauza în stare de judecată.

Mirela Fako și Lucian Matei Pricina solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, precizând ca, în ceea ce îi privește, materialul de urmărire penală le-a fost adus la cunoștința.

Pentru părțile reprezentate prin apărători, având în vedere ca aceștia nu au respectat prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, referitoare la ținuta vestimentara a judecătorilor, magistraților-asistenți, procurorilor și avocaților, urmează ca aceste părți să își formuleze în scris susținerile cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 257 din Codul de procedură penală, deoarece prin Decizia nr. 24/1999 Curtea Constituțională, având de soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 din Codul de procedură penală, a admis-o și a constatat ca dispoziția "dacă socotește necesar" este neconstitutionala. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 din Codul de procedură penală, solicita respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, deoarece, în mod similar cu inculpatul în etapa de urmărire penală, și învinuitului i se prezintă de către procuror materialul de urmărire penală. În consecința, dispozițiile art. 250 din Codul de procedură penală nu contravin art. 24 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea de Apel Constanta - Secția penală, prin Încheierea din 11 mai 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.129/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 și 257 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998, aflat pe rolul acelei instanțe.

Autoarea excepției critica dispozițiile art. 250 din Codul de procedură penală pentru ca prevăd obligativitatea prezentării materialului de urmărire penală numai inculpatului, nu și învinuitului, ceea ce contravine prevederilor art. 24 din Constituție, care garantează dreptul la apărare. În ceea ce privește dispozițiile art. 257 din Codul de procedură penală, considera ca acestea sunt neconstituționale, deoarece prevăd numai facultatea, iar nu și obligația procurorului de a prezenta materialul de urmărire penală, ceea ce contravine, de asemenea, art. 24 din Constituție.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța arata ca aceasta este nefondata. Cu privire la art. 250 din Codul de procedură penală, instanța arata ca acesta reglementează procedura de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului și, de aceea, a include în acest text și obligația organului de cercetare penală de a chema și pe invinuit pentru a-i prezenta materialul înseamnă a da o dubla reglementare problemei în discuție. Art. 255 din Codul de procedură penală prevede că organul de cercetare penală, după ce constata terminată cercetarea și dacă exista invinuit în cauza, procedează la o noua ascultare a acestuia, aducandu-i la cunoștința învinuirea și intrebandu-l dacă mai are probe în apărare. "Ascultarea", la care se referă textul, are semnificatia actului de prezentare. Curtea Constituțională a constatat ca dispoziția "dacă socotește necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală este neconstitutionala, dar a extinde aceasta și la dispozițiile art. 250 din Codul de procedură penală ar fi o soluție nefondata, deoarece art. 250 nu se referă la acte pe care trebuie să le efectueze procurorul înainte de a sesiza instanța de judecată. Pe de altă parte, arata în final instanța de judecată, art. 250 din Codul de procedură penală se referă la cazurile în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare, când făptuitorul nu mai are calitate de invinuit, ci de inculpat, astfel ca dispoziția la care se referă autoarea excepției nu mai are fundamentare legală.

Cu privire la dispozițiile art. 257 din Codul de procedură penală, instanța apreciază ca, pe buna dreptate, Curtea Constituțională a reținut ca dispoziția "dacă socotește necesar" este neconstitutionala.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția nu este intemeiata, datorită următoarelor motive: în urma

Deciziei Curții Constituționale nr. 24/1999 , care a statuat ca dispoziția "dacă socotește necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală contravine art. 24 din Constituție, urmând ca ascultarea învinuitului, cu aducerea la cunoștința a invinuirii și cu întrebarea lui dacă are noi mijloace de apărare, să se efectueze în mod obligatoriu de către procuror, la sfârșitul urmăririi penale, astfel încât, atât inculpatul, cat și invinuitul se vor bucura de prezentarea materialului de urmărire penală: primul de către organul de cercetare penală, al doilea de către procuror. Art. 250 din Codul de procedură penală condiționeaza prezentarea materialului de urmărire penală de punerea în mișcare a acțiunii penale, deci de dobândirea de către invinuit a calității de inculpat. Când aceasta condiție nu este îndeplinită, înseamnă ca exista situația în care urmărirea penală se desfășoară fără punerea în mișcare a acțiunii penale, și, în acest caz, materialul de urmărire penală este prezentat învinuitului de către procuror, în mod obligatoriu, ca efect al

Deciziei Curții Constituționale nr. 24/1999 . Rezultă că nu este încălcat în nici un fel dreptul la apărare al învinuitului, din moment ce, în mod similar cu inculpatul, în etapa terminării urmăririi penale acesta se bucura de prezentarea materialului de urmărire penală. Nici invinuitul, nici inculpatul nu vor fi trimiși în judecata fără sa li se fi prezentat materialul de urmărire penală, asigurându-li-se astfel, pe deplin, dreptul la apărare. În consecința, se arata în punctul de vedere al Guvernului, dispozițiile art. 250 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 24 din Constituție.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 din Codul de procedură penală, se arata ca aceasta a făcut obiectul

Deciziei nr. 24 din 23 februarie 1999 , prin care s-a decis ca dispoziția "dacă socotește necesar" este neconstitutionala. În conformitate cu

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", instanța de judecată fiind obligată, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, sa respingă, prin încheiere motivată, excepția ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 250: "După punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în fața sa și:

a) îi pune în vedere ca are dreptul de a lua cunoștința de materialul de urmărire penală, arătându-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite;

b) îi asigura posibilitatea de a lua de îndată cunoștința de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citește materialul;

c) îl întreabă, după ce a luat cunoștința de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declarații suplimentare."

- Art. 257: "Procurorul primind dosarul, dacă socotește necesar, cheamă pe invinuit și îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispozițiilor art. 250 și urm., care se aplică în mod corespunzător."

Asupra constituționalității dispozițiilor art. 257 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999. Prin aceasta decizie Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat ca dispoziția "dacă socotește necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală este neconstitutionala.

În considerentele acestei decizii s-a reținut ca dispoziția "dacă socotește necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală restrânge exercitarea dreptului la apărare, contravenind astfel prevederilor art. 24 din Constituție. În consecința, procurorul, primind dosarul, înainte de a dispune trimiterea în judecata, are obligația, iar nu latitudinea, de a-l chema pe invinuit spre a-i prezenta materialul de urmărire penală, chiar dacă acesta i-a fost adus la cunoștința de către organul de cercetare penală, urmând a se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 250-254 din Codul de procedură penală.

Fața de cele arătate, întrucât Curtea a constatat, printr-o decizie anterioară, neconstituționalitatea dispoziției legale criticate, aceasta, în temeiul

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu mai poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, iar potrivit dispozițiilor alin. (6) din același articol, dacă se ridica o astfel de excepție, instanța judecătorească trebuie să o respingă, pentru acest temei, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 din Codul de procedură penală, aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate nu aduc atingere dreptului la apărare al inculpatului, garantat prin art. 24 din Constituție. Critica acestor dispoziții este facuta indirect, cu referire la art. 257, potrivit căruia, în cazul când urmărirea penală se desfășoară fără punerea în mișcare a acțiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală are loc numai dacă procurorul socotește necesar. Or, asa cum s-a arătat, prin Decizia nr. 24/1999 Curtea Constituțională a declarat neconstitutionala dispoziția "dacă socotește necesar" din art. 257 al Codului de procedura penală, astfel ca prezentarea materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250 din Codul de procedură penală, este obligatorie atât față de invinuit, conform art. 257 din Codul de procedură penală, cat și față de inculpat, conform art. 250 din același cod. De aceea, critica potrivit căreia art. 250 din Codul de procedură penală contravine art. 24 din Constituție este lipsită de temei, excepția privind aceste dispoziții urmând a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 din Codul de procedură penală, ridicată de Ana Capetti în Dosarul nr. 3.129/1998 al Curții de Apel Constanta - Secția penală.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 din Codul de procedură penală, ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 1999.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.