Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 592/2018

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 , art. 5 , art. 6 , art. 8 alin. (1)-(4) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 77/2016 , în ansamblul său

prezumat în vigoare

Data actului
27 septembrie 2018
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 92 din 5 februarie 2019
Citează
9 acte
Structură
5 articole · 28.410 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 5

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul civil
  • Legea nr. 77/2016 28 aprilie 2016 (prevederi anume) privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate pri…
  • Legea nr. 77/2016 28 aprilie 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate pri…
  • Decizia nr. 623/2016 25 octombrie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3,…

Interpretează 1

  • Decizia nr. 623/2016 25 octombrie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 3,…

Pune în aplicare 1

  • Legea nr. 77/2016 28 aprilie 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate pri…

Are ca temei 3

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 287/2009 17 iulie 2009 privind Codul civil
  • Legea nr. 77/2016 28 aprilie 2016 (prevederi anume) privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate pri…

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 ,

art. 5 ,

art. 6 ,

art. 8 alin. (1)-(4)

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Garanti Bank - S.A. din București, în Dosarul nr. 4.717/314/2016 al Judecătoriei Suceava. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 166D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanța constituțională s-a pronunțat în prealabil asupra unor critici similare celor formulate în prezentul dosar și, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba soluțiile adoptate de Curte, se impune menținerea jurisprudenței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.717/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 ,

art. 5 ,

art. 6 ,

art. 8 alin. (1)-(4)

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016 . Excepția a fost ridicată de Societatea Garanti Bank - S.A. din București, într-o cauză civilă întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 77/2016 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prin dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 77/2016 , contrar prevederilor

Constituției

și ale

art. 6 din Codul civil , s-a stabilit că legea este aplicabilă atât contractelor aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată, inclusiv contractelor care formează sau au format obiectul unei executări silite. Însă, câtă vreme

Legea nr. 77/2016

permite stingerea tuturor datoriilor, atât a celor deja născute, cât și a celor viitoare, este evident că dispozițiile acesteia retroactivează. Astfel,

Legea nr. 77/2016

intervine și își produce efectele asupra raporturilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, modificându-le ope legis, contrar dispozițiilor constituționale, dar și înțelegerii inițiale a părților.

6.

Autoarea excepției apreciază că

Legea nr. 77/2016

este în contradicție și cu Directiva 2014/17/UE, în sensul că art. 43 din directivă indică faptul că aceasta nu se aplică doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016.

7.

În consecință, în ceea ce privește raporturile juridice născute sub imperiul reglementărilor anterioare, care nu prevedeau acest mecanism de dare în plată fără consimțământul expres al părților,

Constituția

stabilește principiul neretroactivității legii, astfel că legea dării în plată este în opoziție clară cu reglementările constituționale.

8.

Se apreciază că, întrucât

art. 11 din Legea nr. 77/2016

interzice unor categorii de creditori să execute și celelalte garanții afectate unui credit, aplicându-se inclusiv contractelor existente la data intrării în vigoare a legii, se aduce atingere dreptului de proprietate.

9.

De asemenea se susține că, prin interzicerea executării garanțiilor personale ori a celorlalte bunuri ale debitorului, ca efect al

Legii nr. 77/2016 , în cazul contractelor existente la data intrării ei în vigoare, debitorul este exonerat de o datorie, sarcina financiară și riscul fiind plasate direct creditorului, contrar înțelegerii contractuale a părților.

10.

În final, se susține că

Legea nr. 77/2016

intervine asupra libertății economice, modificând prețul și obligațiile stabilite întrun act juridic care are la bază consimțământul părților contractante, încălcându-se astfel principiul libertății comerțului.

11.

Judecătoria Suceava apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

12.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Guvernul, având în vedere considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016 , apreciază că excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din

art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016

este inadmisibilă, că dispozițiile

art. 11 teza întâi

raportate la

art. 3 teza a doua ,

art. 4 ,

7

și

8 din Legea nr. 77/2016

sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii, că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 teza întâi

raportate la dispozițiile

art. 3 teza întâi

și a prevederilor

art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016

este inadmisibilă, și că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 teza întâi

raportate la celelalte dispoziții din

Legea nr. 77/2016

este neîntemeiată.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 4 ,

art. 5 ,

art. 6 ,

art. 8 alin. (1)-(4)

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Însă, din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că autoarea acesteia critică și întreaga procedură reglementată de

Legea nr. 77/2016 . Astfel, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 ,

art. 5 ,

art. 6 ,

art. 8 alin. (1)-(4)

și

art. 11 din Legea nr. 77/2016 , precum și

Legea nr. 77/2016 , în ansamblul său. Dispozițiile criticate în mod punctual au următorul cuprins:

–

Articolul 4

(0)

:

(1)

Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

a)

creditorul și consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la

art. 1 alin. (1) , astfel cum acestea sunt definite de legislația specială;

b)

cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depășea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c)

creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;

d)

consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2)

În situația în care executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.

–

Articolul 5

(0)

:

(1)

În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la

art. 4 .

(2)

Notificarea prevăzută la

alin. (1)

trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.

(3)

Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

(4)

Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.

(5)

Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.

–

Articolul 6

(0)

:

(1)

De la data primirii notificării prevăzute la

art. 5

se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari.

(2)

În situația admiterii definitive a contestației prevăzute la

art. 7 , creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât și împotriva altor garanți personali sau ipotecari.

(3)

Demersurile prevăzute la

art. 5

și

art. 7-9

pot fi întreprinse și de codebitori, precum și de garanții personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.

(4)

Acțiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi.

–

Articolul 8

(0)

:

(1)

În situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor.

(2)

Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părților, de către judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul.

(3)

Până la soluționarea definitivă a cererii prevăzute la

alin. (1)

se menține suspendarea oricărei plăți către creditor, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(4)

Acțiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

–

Articolul 11

: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată.“

17.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea, ale

art. 44

privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 45

privind libertatea economică și ale

art. 135

referitor la economie.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește o parte dintre dispozițiile legale criticate, nu sunt respectate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, a căror existență rezultă din dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“, precum și din dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.

19.

Astfel, cu privire la situația de fapt a cauzei, Curtea reține că, în ceea ce privește data încheierii contractului de credit, acesta a fost încheiat la data de 13 noiembrie 2013, așadar sub imperiul dispozițiilor

noului Cod civil .

20.

Autoarea excepției a invocat neconstituționalitatea

art. 11 din Legea nr. 77/2016 , fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia. Curtea reține că, potrivit

primei teze a art. 11 , dispozițiile

Legii nr. 77/2016

se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de- a doua teze a art. 11 ,

Legea nr. 77/2016

se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 teza a doua

din

Legea nr. 77/2016

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a

Legii nr. 77/2016 .

21.

În continuare, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 201 7 , a constatat că dispozițiile

art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile

art. 3 teza a doua ,

art. 4 ,

7

și

8 din Legea nr. 77/2016 , sunt constituționale numai în măsura în care instanța judecătorească are posibilitatea și obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit. Curtea a mai reținut că, în cazul în care instanța judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condițiilor impreviziunii, aceste dispoziții legale ar încălca dispozițiile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

privind statul de drept,

art. 1 alin. (5)

în componenta sa privind calitatea legii, cele ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, precum și cele ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției.

22.

Totodată, prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , precitată, paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din

art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016

este neconstituțională.

23.

În acest context, Curtea reține că, potrivit

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Prin urmare, ținând cont de faptul că

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , mai sus menționată, a fost pronunțată ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din

art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 , precum și cea a prevederilor

art. 11 teza întâi

raportate la

art. 3 teza a doua ,

art. 4 ,

art. 7 alin. (1)-(3) ,

(5)

și

(6)

și

art. 8 din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere și faptul că autoarea excepției de neconstituționalitate critică exact înțelesul normelor legale care a fost exclus din cadrul constituțional.

24.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 11 teza întâi

raportate la

art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 , prin

Decizia nr. 701 din 7 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 25 ianuarie 2018, paragrafele 22-35, Curtea a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituționalitate a acestor norme. Astfel, analizând și coroborând prevederile

Legii nr. 77/2016

cu cele ale

noului Cod civil , Curtea a observat că, în realitate, prin sintagma „Prin derogare de la dispozițiile

Legii nr. 287/2009 privind Codul civil “, practic,

Legea nr. 77/2016

a instituit o situație particulară pentru contractele încheiate între consumatori și instituțiile de credit, în sensul că, pentru acestea, instanța de judecată, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 4 din lege

și constatând aplicabilă instituția impreviziunii, dispune darea în plată a imobilului ipotecat, cu consecința ștergerii tuturor datoriilor consumatorului, însă numai în condițiile

art. 3 din Legea nr. 77/2016 , astfel cum au fost conturate prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 . Darea în plată la care se face referire în

art. 3 din Legea nr. 77/2016

este o dare în plată forțată, fiind condiționată doar de îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 4 din lege

și de constatarea de către instanță a situației extraordinare care justifică aplicarea impreviziunii, desigur, în interpretarea obligatorie dată prevederilor sale prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 . Curtea a mai observat că

art. 1.492

cu denumirea marginală - Darea în plată - din

noul Cod civil

nu are relevanță în cauză, acesta aplicându-se oricărui tip de contract reglementat ca atare de dreptul comun.

Legea nr. 77/2016 , fiind însă o lege specială, care reglementează strict raporturile dintre instituțiile de credit și consumatori, persoane fizice, derogă, în mod evident, de la prevederile

noului Cod civil , pe de o parte, de la

art. 1.271 alin. (2) lit. b) teza a doua , în ceea ce privește dreptul și competența exclusivă a instanței de a dispune încetarea contractului, la momentul și în condițiile pe care le stabilește și, pe de altă parte, instituția prevăzută la

art. 1.492

nu are nicio incidență cu dispozițiile

Legii nr. 77/2016 . În acest context, Curtea a reiterat cele statuate prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , paragraful 119, respectiv faptul că singura interpretare care se subsumează cadrului constituțional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanța judecătorească, în lipsa acordului dintre părți, are competența și obligația să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile existenței acesteia.

25.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 15 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun,

Codul civil din 1864 , care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul

art. 969

și

art. 970 . Având în vedere că

Legea nr. 77/2016

reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.“ (paragraful 115).

26.

Cu referire la criticile formulate din perspectiva

art. 45

și

art. 135 din Constituție , Curtea reține, în plus față de ceea ce reiese din motivarea Curții din

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , că însuși textul

art. 45 din Constituție

dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din

Legea nr. 77/2016

se pot încadra în această categorie - în condițiile legii - legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cele ale liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit în

Decizia nr. 282 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.“ (paragraful 16).

27.

Cu privire la invocarea

art. 148 din Constituție , prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , Curtea a reținut că, în cauzele deduse judecății, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 148

nu au incidență în cauză.

28.

Prin

Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragrafele 50-60, Curtea a constatat că, deși creditorul obligației deține, în principiu, un bun, în sensul

art. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale, reprezentat de creanța care face obiectul contractului de credit, intervenția statului operată prin textele de lege criticate urmărește un scop legitim ce se circumscrie conceptului de protecție a consumatorului, prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente, respectiv protecția consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situația de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condițiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe

art. 969

și

970 din Codul civil din 1864 , că măsura critică este adecvată, necesară și respectă un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele particulare. În consecință, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuție în niciun fel condițiile de drept substanțial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabilește un echilibru procedural corect între părțile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporționalității ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietății private.

29.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a legii în ansamblul său, prin

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , paragrafele 107-108, Curtea a statuat că

Legea nr. 77/2016

reglementează situații specifice care nu se referă la regimul general al proprietății, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligații derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea

Legii nr. 77/2016

are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietății, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietății în România, și nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituții de drept civil. În concordanță cu jurisprudența sa ( Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietății, publică sau privată, vizează, ca esență, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosința, dispoziția, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietății și al dreptului de proprietate, și încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică ce guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă care reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanță mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanțe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi

Codul de procedură fiscală

( Legea nr. 207/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015), care în

art. 348

reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea constatat că această critică de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată.

30.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele care au fundamentat-o își mențin valabilitatea.

31.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi în privința excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile

art. 5 alin. (3)

și

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 , și cu unanimitate de voturi în privința celorlalte dispoziții din

Legea nr. 77/2016 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Garanti Bank - S.A. din București, în Dosarul nr. 4.717/314/2016 al Judecătoriei Suceava.

2.

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile

art. 3 teza a doua ,

art. 4 ,

art. 7 alin. (1)-(3)

și

alin. (5)-(6)

și ale

art. 8 din Legea nr. 77/2016 , precum și a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din

art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 , excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

3.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 11 teza întâi , raportate la celelalte prevederi din

Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și

legea

în ansamblul său sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Suceava și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 septembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.