Decizia nr. 612/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la a rt. 21 alin. (6) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Decizia nr. 269/2014 7 mai 2014 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raporta…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (6) ș i
art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Maria Gheorghiu în Dosarul nr. 9.376/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.779 D/2016.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că modul de reparare a abuzurilor ține de opțiunea legiuitorului, iar prevederile legale criticate nu aduc atingere
art. 44 din Constituție .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 24 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 9.376/3/2008, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „ art. 21 alin. (6) ș i
art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 165/2013 “ privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Maria Gheorghiu, într-o cauză având ca obiect restituirea unor imobile în natură sau prin echivalent, după caz, cerere introdusă sub imperiul
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și în care instanța a dispus să fie precizată natura măsurilor reparatorii solicitate, în raport cu prevederile
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că prevederile a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013
aduc atingere
art. 15 alin. (2)
și
art. 78 din Constituție , referitoare la intrarea în vigoare a legii, deoarece se aplică unor raporturi juridice civile născute sub imperiul
Legii nr. 10/2001 . Însă, potrivit principiului neretroactivității, legea nouă este aplicabilă situațiilor ce se vor constitui, modifica sau stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice intervenite după abrogarea legii vechi. Prin urmare, aplicarea prevederilor a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013
unui litigiu în curs, anterior dispoziției legale criticate, echivalează cu o aplicare retroactivă a legii noi, de natură a vătăma drepturile autorilor excepției de neconstituționalitate. Se arată, în acest sens, că, prin aplicarea prevederilor legale criticate, în vederea stabilirii măsurilor compensatorii, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , iar nu prin raportare la standardele internaționale de evaluare a valorii de piață a imobilelor, potrivit prevederilor
Legii nr. 10/2001 , în vigoare la data introducerii acțiunii. Ca atare, este negat un drept recunoscut anterior intrării în vigoare a legii noi, de a primi o despăgubire justă, în raport cu prețul de circulație al imobilului.
6.
De asemenea, autorul arată că aplicarea prevederilor a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013
și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii încalcă principiul constituțional al securității juridice, prin încălcarea principiului general de drept tempus regit actum, potrivit căruia actele și faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Astfel, legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor
art. 15 alin. (2) din Constituție . Autorul invocă în acest sens și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 1 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Gigli Costruzioni S.R.L. împotriva Italiei.
7.
În legătură cu încălcarea dispozițiilor
art. 11 din Constituție , referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, autorul invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care sa statuat că principiul securității juridice presupune claritatea și previzibilitatea normei de drept imperativ, ce rezultă din principiul legalității.
8.
Totodată, autorul mai susține că prevederile a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013
contravin dreptului constituțional și convențional la un proces echitabil, din perspectiva respectării principiului legalității, prin stabilirea unei despăgubiri în funcție de grila notarială existentă la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 . În acest sens arată că aplicarea dispozițiilor a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013
conduce la modificarea unui aspect important al dreptului dedus judecății, respectiv cuantumul unei despăgubiri datorate de o autoritate publică, ceea ce contravine jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, concretizate în hotărârile din 20 februarie 2003, 27 martie 2003 sau 27 mai 2003, pronunțate în cauzele Forrer-Niendenthal împotriva Germaniei, Satka și alții împotriva
Greciei și
Crișan împotriva României , prin care instanța europeană a evidențiat pericolele inerente în folosirea legislației cu efect retroactiv, care poate influența soluționarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte. De asemenea este invocată jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului, referitoare la aspecte legate de aplicarea imediată a unei legi noi, atât în litigii în care statul este parte, cât și în alte categorii de litigii, referitoare la respectarea principiului egalității armelor, prin evitarea intervențiilor legislative, de natură a influența desfășurarea procesului.
9.
Pentru aceleași motive, autorul susține că prevederile a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013
contravin dispozițiilor convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, din perspectiva caracterului accesibil și previzibil al unei legi, condiție ce nu este îndeplinită de textul de lege criticat, dat fiind faptul că aplicarea legii noi unui proces în curs lipsește de eficiență juridică legea aplicabilă litigiului, la data sesizării instanței de judecată. În acest mod sunt încălcate și prevederile
art. 124 alin. (1)
și
(3) din Constituție,
referitoare la înfăptuirea justiției și independența judecătorilor.
10.
Referitor la încălcarea dreptului de proprietate privată, autorul invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o legislație care prevede restituirea totală sau parțială a bunurilor confiscate într-un regim anterior generează un nou drept de proprietate, apărat de
art. 1 din Primul Protocol
adițional la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , concretizată în hotărârile din 12 octombrie 2010 și din 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele
Maria Atanasiu și alții împotriva României
și Kopecký împotriva Slovaciei. De asemenea, autorul invocă jurisprudența constantă a Curții Europene cu privire la noțiunea de „bun“, ce intră sub incidența protecției convenționale a proprietății.
11.
Mai mult, arată autorul, nu sunt întrunite condițiile reglementate de
art. 53 din Constituție , în care poate interveni restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
12.
Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
13.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
14.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile
nr. 269 din 7 mai 2014
și
nr. 618 din 4 noiembrie 2014.
15.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, arătând că își menține punctul de vedere reținut în Decizia Curții Constituționale
nr. 20 din 21 ianuarie 2015 .
16.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției,
precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
17.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
18.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile „ art. 21 alin. (6) ș i
art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 165/2013 “. În realitate, din motivarea excepției, Curtea reține că obiectul acesteia îl constituie prevederile
art. 4 teza a doua
raportat la
art. 21 alin. (6) ș i
art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.
19.
De asemenea, Curtea observă că sunt criticate prevederile a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , în forma anterioară modificării acestora prin
pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 111/2017
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016
pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul
Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare
pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin
Legea nr. 205/2006 , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017.
20.
Curtea reține că dispozițiile a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , în urma modificării prin
pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 111/2017 , au păstrat însă soluția legislativă inițială, astfel încât Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , astfel cum au fost modificate prin
pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 111/2017 .
21.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
–
Articolul 4
teza a doua : „Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;
–
Articolul 21
alin. (6) : „Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, [...], și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“;
–
Articolul 50
lit. b) : „La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...] b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în
Legea nr. 10/2001, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se abrogă;“.
22.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5)
privind principiul securității juridice,
art. 11 -
Dreptul internațional și dreptul intern,
art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivității legii civile,
art. 16 -
Egalitatea în drepturi,
art. 20 -
Tratatele internaționale privind drepturile omului,
art. 21 -
Accesul liber la justiție,
art. 44 -
Dreptul de proprietate privată,
art. 53 -
Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și
art. 78 -
Intrarea în vigoare a legii și
art. 124 -
Înfăptuirea justiției. De asemenea sunt invocate și prevederile
art. 6 -
Dreptul la un proces echitabil și
art. 14 -
Interzicerea discriminării, cuprinse în
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și
art. 1 - Protecția proprietății, din Primul Protocol adițional
la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
23.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse
controlului de constituționalitate, excepția având o motivare similară, prin
Decizia nr. 164 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 2 iulie 2018.
24.
Curtea a observat, cu acel prilej, din analiza excepției de neconstituționalitate, că prevederile a rt. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013
au fost modificate prin
pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 111/2017
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 , dar soluția legislativă este, în esență, aceeași cu cea existentă înaintea modificării. În aceste condiții, Curtea a reținut aplicabilitatea jurisprudenței sale referitoare la acest text de lege, anterioară modificării lui.
25.
În legătură cu susținerile privind încălcarea
art. 1 alin. (5)
referitor la principiul clarității și previzibilității legii, Curtea a observat Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin
Legea nr. 165/2013 , și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv - că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor, în sensul
art. 1 din Primul Protocol
adițional la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , rezultate în urma aplicării legilor de restituire (a se vedea, în acest sens, paragraful 22 din
Decizia nr. 164 din 27 martie 2018 ).
26.
În ceea ce privește critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului aduc atingere principiului neretroactivității legii, prin
Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 17, Curtea a constatat că nu poate fi vorba de retroactivitatea
Legii nr. 165/2013 , din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. Astfel cum s-a reținut în decizia menționată, este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operațiuni, iar nu prin raportare la dispoziții legale abrogate, așa cum sunt cele din
Legea nr. 247/2005 , care, anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.
27.
Referitor la susținerile privind încălcarea
art. 16 din Constituție
și
art. 14 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea a statuat că, dacă, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. Mai mult, în jurisprudența sa, Curtea a arătat că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilit prin prevederile
art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală , presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, paragraful 25 din
Decizia nr. 164 din 27 martie 2018
și deciziile
nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996,
nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000,
nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007,
nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).
28.
În ceea ce privește încălcarea dreptului de proprietate, prin Decizia
nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu motivarea că prevederile legale criticate constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a
Legii nr. 165/2013 . În acest sens, Curtea a statuat că
a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 , în Cauza
Maria Atanasiu și alții împotriva României , prin care, la paragraful 232, au fost reținute în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că prin hotărârea-pilot menționată a fost lăsată, însă, statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Invocând jurisprudența sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale
art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție , potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (paragrafele 42 și 45 din Decizia
nr. 269 din 7 mai 2014 ).
29.
Mai mult, prin
Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că, prin
legiuitorul a urmărit să introducă un sistem unitar și previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, cât și imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluționate să fie evaluate prin raportare la același sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Prin introducerea acestui nou sistem de calcul este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate sub formă de puncte să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislației anterioare în materie -
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente - referitoare la stabilirea valorii de piață a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaționale de evaluare.
30.
Însă, așa cum s-a arătat prin Decizia
nr. 269 din 7 mai 2014 , anterior citată, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar, să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul
Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 , care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăților, se numără și plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând doar sistemul de referință al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o
diminuare a valorii totale a despăgubirilor obținute de către persoanele îndreptățite, aceasta este o măsură proporțională cu scopul legitim urmărit (constând în menținerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecințelor produse, valențele unei plafonări. Prin decizia menționată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de
art. 44 din Constituție .
31.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
32.
În final, referitor la dispozițiile
art. 53,
78
și
124 din Constituție , Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză.
33.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție,
al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Gheorghiu în Dosarul nr. 9.376/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că prevederile
art. 4 teza a doua
raportat la
art. 21 alin. (6) ș i
art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 2 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.