Decizia nr. 613/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Bogdan Petre Ilie, Roberto Marian Andrei, Andrei Hompot și Eva Burjan în Dosarul nr. 23.701/3/2014** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.532D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 9 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 23.701/3/2014**, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Bogdan Petre Ilie, Roberto Marian Andrei, Andrei Hompot și Eva Burjan într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva Deciziei de compensare nr. 1.129 din 24 aprilie 2014, precum și soluționarea cererii de obligare a pârâtului statul român prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare întocmit în Dosarul nr. 42.057/CC și cu respectarea procedurii prevăzute de titlul VII din
Legea nr. 247/2005 . Între autorii excepției a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi referitor la cota de 25% din drepturile pe care cedenții (doi dintre autorii excepției) le aveau conform dispoziției primarului municipiului Deva din 2008, care conținea propunerea de acordare de despăgubiri. Autorii excepției sunt beneficiarii unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , și anume Sentința civilă nr. 5.165 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care autoritatea publică pârâtă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - a fost obligată să emită în favoarea lor decizia reprezentând titlul de despăgubire. Această obligație a fost executată ulterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , cu respectarea art. 17 alin. (1), art. 21 și art. 24 alin. (2) din aceasta, emițându-se de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor Decizia de compensare prin puncte nr. 1.129 din 24 aprilie 2014.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că soluționarea notificării formulate în temeiul
s-a realizat în anul 2008, prin dispoziția emisă de primarul municipiului Deva cu propunerea de acordare de despăgubiri pentru un imobil situat în municipiul Deva, iar dosarul conținând propunerea de despăgubire a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților unde până în anul 2011 a așteptat în nelucrare. După verificare, dosarul a fost trimis la evaluator, iar până la emiterea titlului de despăgubire a fost dispusă suspendarea procedurii de soluționare administrativă a dosarului, pentru ca în final să intre în vigoare
care stabilește un alt cadru de acordare a despăgubirilor. Astfel, a soluționa dosarul de despăgubiri conform procedurii stabilite de
apare ca o încălcare a principiului neretroactivității legii din două perspective: prima, prin raportare la momentul soluționării notificării, respectiv momentul emiterii dispoziției primarului municipiului Deva din 2008, când în vigoare erau dispozițiile titlului VII din
Legea nr. 247/2005 , iar a doua, prin raportare la momentul intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , când era pronunțată o hotărâre definitivă și irevocabilă de obligare a statului român, prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la emiterea titlului de despăgubire aferent dispoziției din 2008. Mai mult decât atât, la momentul intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , împotriva Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, devenită ulterior Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, era începută procedura executării silite, astfel că, în această situație, nu putea fi aplicată legea nouă. Așadar, întrucât la momentul intrării în vigoare a
era stabilită cu putere de lucru judecat obligația statului român, prin Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la emiterea titlului de despăgubire conform procedurii prevăzute de titlul VII din
Legea nr. 247/2005 , susțin că soluționarea dosarului de despăgubire conform procedurii prevăzute de
încalcă principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. În acest sens invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994 , prin care s-a reținut că hotărârea judecătorească este supusă condițiilor de fond și de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunțată, fără ca legea nouă să aibă vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotită, față de părțile care au participat în proces, că are valoarea unui contract încheiat în momentul pronunțării ei. Aceeași soluție a fost reconfirmată prin
Decizia Curții Constituționale nr. 686 din 26 noiembrie 2014 . Pentru aceste considerente, prevederile art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8) și
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
apar ca neconstituționale.
6. În ceea ce privește dispozițiile
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , autorii excepției susțin că acestea contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece "creează un cadru discriminatoriu față de persoane diferite aflate în situații juridice similare". Astfel, pentru subiecți de drept titulari ai unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la momentul intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , acest act normativ stabilește soluționări diferite, deși, din punctul de vedere al efectelor hotărârii judecătorești, acestea prezintă putere de lucru judecat. În acest sens invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 755 din 16 decembrie 2014 , ale cărei considerente apreciază că se aplică și în prezenta cauză. În concluzie, susțin că
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013
creează tratamente diferite pentru subiecți de drept titulari ai unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, după cum urmează: pentru cei pentru care instanțele au stabilit obligația emiterii titlurilor de despăgubire într-un anumit cuantum, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților urmează să emită titluri de plată care se achită în 5 ani, pe când, în situația celor care sunt titulari de hotărâri definitive și irevocabile prin care instanțele au stabilit obligația emiterii titlului de despăgubire, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor urmează să soluționeze dosarele potrivit
art. 21 din Legea nr. 165/2013 .
7. Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere prevederilor invocate din Constituție.
8. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu privire la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție arată că, după cum se prevede expres în
art. 4 din Legea nr. 165/2013 , sub incidența legii noi intră cererile formulate și depuse în termen legal la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a legii. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul imediat următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare." Referitor la art. 16 din Constituție apreciază că dispozițiile de lege criticate nu instituie discriminări, sens în care invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014
și nr. 395 din 3 iulie 2014.
10. Avocatul Poporului menționează că își păstrează același punct de vedere, în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate, cu cel transmis Curții Constituționale și reținut în
deciziile nr. 231 din 15 aprilie 2014 , nr. 763 și nr. 764 din 18 decembrie 2014.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4, art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare:
- Art. 4: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).";
- Art. 17 alin. (1) lit. a): "În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;";
- Art. 21 alin. (5), (6) și (8): "(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.
Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
[...]
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).";
- Art. 24 alin. (2): "În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).";
- Art. 41 alin. (5): "Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."
14. În vederea stabilirii obiectului excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta are ca obiect soluționarea contestației împotriva Deciziei de compensare prin puncte nr. 1.129 din 24 aprilie 2014 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, emisă ulterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , ca urmare a executării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - Sentința civilă nr. 5.165 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - prin care s-a stabilit în sarcina entității învestite de lege o obligație de a face, respectiv de a emite decizia care să conțină titlul de despăgubire, hotărâre pronunțată cu respectarea vechii legi în materia restituirii proprietăților -
Legea nr. 247/2005 . Motivat de faptul că autoritatea menționată nu s-a raportat, la emiterea actului său, la această ultimă lege, autorii excepției s-au adresat instanței judecătorești la data de 8 iulie 2014, deci ulterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , solicitând anularea Deciziei de compensare nr. 1.129 din 24 aprilie 2014 și obligarea pârâtului statul român prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare întocmit în Dosarul nr. 42.057/CC și cu respectarea procedurii prevăzute de titlul VII din
Legea nr. 247/2005 . Așadar, Curtea constată că situația din speță se încadrează în ipoteza tezei întâi a
art. 4 din Legea nr. 165/2013 , de vreme ce dosarul de despăgubiri se afla, la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , în faza administrativă de cerere depusă, dar nesoluționată de autoritatea competentă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 .
15. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în cauza dedusă soluționării instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională a fost emisă, în anul 2008, în favoarea autorilor excepției, de către entitatea învestită de lege cu soluționarea notificării - în speță Primăria Municipiului Deva - dispoziția conținând propunerea de acordare de despăgubiri pentru un imobil revendicat în condițiile dispozițiilor
coroborate cu cele ale
Legii nr. 247/2005 . Acest act administrativ - dispoziția primarului - nu este consecința unei hotărâri judecătorești prin care instanța să se fi pronunțat definitiv/irevocabil asupra calității de persoană îndreptățită și asupra întinderii dreptului de proprietate a autorului excepției. Prin urmare,
Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015 - prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și ale
art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013
sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora -, nu este incidentă în cauză, așa încât urmează a se analiza criticile de neconstituționalitate aduse în prezenta cauză.
17. Cu privire la dispozițiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a),
art. 21 alin. (5), (6) și (8) din Legea nr. 165/2013 , autorii excepției susțin, în esență, că aplicarea noii legi pentru stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii -
situațiilor precum cea din speță, în care era deja pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care instanța obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, contravine art. 15 alin. (2) din Constituție. Cu privire la această critică, Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 662 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, paragrafele 17 și 18, reținând că, în acord cu jurisprudența sa constantă, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Curtea a constatat că nu poate fi vorba de retroactivitatea
Legii nr. 165/2013 , din moment ce situația juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. În concordanță cu principiul tempus regit actum și al aplicării imediate a legii noi este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operațiuni, iar nu prin raportare la dispoziții legale abrogate, așa cum sunt cele din
Legea nr. 247/2005 , care, anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.
18. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 din Constituție, prin aceeași decizie, paragraful 19, Curtea a arătat că, potrivit jurisprudenței sale, aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia: "Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective" ( Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane ale căror dosare de despăgubire au fost deja soluționate sub imperiul
Legii nr. 247/2005 , adică anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , nu reprezintă un viciu de constituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea aceluiași principiu mai sus amintit tempus regit actum.
19. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza întâi raportate la
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , prin Decizia nr. 224 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, paragraful 23, Curtea, invocând jurisprudența sa, a constatat că singura derogare de la principiul prevalenței restituirii în natură, consacrat, de altfel, expressis verbis prin
art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013 , este reprezentată de situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau potrivit legilor anterioare de restituire a proprietății. Prevederile
art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013
stabilesc că, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau în temeiul legilor anterioare de restituire, singura măsură reparatorie acordată de legea nouă este cea a compensării prin puncte, în condițiile art. 24 alin. (2) din lege, fără a mai putea beneficia de măsurile reparatorii instituite prin legile reparatorii anterioare sau de măsurile reparatorii ale compensării integrale prin puncte. Potrivit acestei din urmă prevederi legale, criticate în prezenta cauză, cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire beneficiază de un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, la care se adaugă și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii.
20. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza întâi raportate la
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 , Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, paragraful 26, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare similară, reținând că este firesc ca obligația emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a
să fie executată în condițiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum și a principiului aplicării imediate a legii noi. Situația autorilor excepției, care au calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care se stabilește în sarcina autorității publice pârâte o obligație de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competența sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeași sentință judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condițiile
Legii nr. 247/2005 . Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la
art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 , legea nouă aplicându-se doar în ceea ce privește modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite. Prin urmare, dacă evaluarea asupra valorii imobilului nu a fost efectuată și nici stabilit cuantumul bănesc prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , este firesc, fără a fi, evident, discriminatoriu, ca aceste operațiuni să se raporteze la actul în vigoare la momentul în care au loc. Curtea a arătat în jurisprudența sa că respectarea principiului egalității în drepturi, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare.
21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Bogdan Petre Ilie, Roberto Marian Andrei, Andrei Hompot și Eva Burjan în Dosarul nr. 23.701/3/2014** al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (6) și (8), art. 24 alin. (2) și
art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 4 octombrie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.