Decizia nr. 789/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 pct. 6

și

pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ioan Bologa în Dosarul nr. 1.051/119/2017 al Tribunalului Covasna - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 341D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită menținerea jurisprudenței Curții și, ca atare, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.051/119/2017, Tribunalul Covasna - Secția civilă sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 pct. 6

și

pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de către Ioan Bologa, contestatar într-un litigiu având ca obiect recalcularea pensiei.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

modifică o lege organică, respectiv

Legea nr. 223/2015 , încălcându-se, astfel, prevederile

art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție

potrivit cărora regimul general privind protecția socială se reglementează prin lege organică. De asemenea, susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

nu a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor

art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală , potrivit cărora „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.“. Dispozițiile

art. 30 din Legea nr. 223/2015 , așa cum au fost modificate de

art. 40 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , discriminează categoria pensionarilor care realizează o vechime cumulată de peste 36 de ani față de categoria pensionarilor care realizează o vechime cumulată de până la 36 ani, deoarece doar această din urmă categorie de pensionari beneficiază integral de sporurile prevăzute de

art. 29 alin. (1) lit. b)

și

art. 108 din Legea nr. 223/2015 . Autorul mai arată că, în forma sa inițială,

Legea nr. 223/2015

nu impunea un plafon al pensiei de serviciu și stabilea că sporul pentru pensia suplimentară se calcula prin raportare la cuantumul pensiei, și nu la baza de calcul al acesteia. În final precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, diminuarea pensiei, survenită ca urmare a recalculării acesteia, are ca efect încălcarea dreptului de proprietate.

6.

Tribunalul Covasna - Secția civilă arată că nu se poate reține existența unei discriminări între pensionarii cu o vechime cumulată mai mare în comparație cu cei cu vechime mai mică (aceștia putând să beneficieze efectiv de sporul pentru vechimea la pensia suplimentară în situația în care cuantumul total al pensiei ar fi sub limita plafonului de 85% stipulat de lege, cum susține autorul excepției). În plus, modalitatea de calcul, de stabilire a cuantumului pensiei de serviciu este aceeași pentru toți beneficiarii, iar plafonarea la limita de 85%, instituită de

art. 40 pct. 6

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , se aplică tuturor pensionarilor militari.

7.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 652 din 30 octombrie 2018

și

nr. 784 din 29 noiembrie 2018 , în sensul constituționalității dispozițiilor criticate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile

art. 40 pct. 6

și

pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Analizând, însă, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acesta critică prevederile

art. 40 pct. 4-6

și

pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 . Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 pct. 4-6

și

pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , care modifică și completează

art. 28

referitor la baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat ( art. 40 pct. 4 ),

art. 29

referitor la modalitatea de determinare a cuantumului pensiei de serviciu ( art. 40 pct. 5 ),

art. 30

referitor la plafonarea pensiei de serviciu ( art. 40 pct. 6 ) și

art. 108

referitor la sporul pentru plata contribuțiilor la Fondul pentru pensia suplimentară și/sau contribuția individuală la buget din

Legea nr. 223/2015

( art. 40 pct. 20 ).

12.

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 47 alin. (2)

privind dreptul la pensie,

art. 73 alin. (3) lit. p)

privind materiile reglementate prin lege organică și

art. 115 alin. (4)

privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență. De asemenea, se consideră că sunt încălcate

art. 1 din Primul Protocol

adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale privind protejarea proprietății și

Protocolul nr. 12 la Convenție

privind interzicerea generală a discriminării.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat cu privire la critica potrivit căreia Guvernul nu poate adopta ordonanțe de urgență în domeniul legilor organice. Astfel, Curtea a statuat că dispozițiile

art. 115 alin. (5) teza a III-a din Constituție , potrivit cărora „Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)“, stabilesc, în mod neechivoc, că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în materii care fac obiectul legilor organice (a se vedea, în acest sens, paragraful 46 al

Deciziei nr. 301 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 iulie 2019). În concluzie, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

nu a fost adoptată cu încălcarea prevederilor

art. 73 alin. (3) lit. p) din Legea fundamentală .

14.

Totodată, Curtea a stabilit, în jurisprudența sa, și conformitatea

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

cu

art. 115 alin. (4) din Constituție . În

Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragraful 34, Curtea a statuat că „în nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015

modificările aduse

Legii nr. 223/2015

au fost justificate de faptul că în cuprinsul acestei legi «există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferențieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare și/sau actualizare a pensiilor militare de stat», iar «în condițiile neadoptării măsurilor de modificare și completare a

Legii nr. 223/2015 , este imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior și există riscul apariției unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010-2012». Curtea apreciază că situația extraordinară care a impus reglementarea de urgență a dispozițiilor

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

are în vedere consecințele neconstituționale pe care le atrage o reglementare care este susceptibilă de a genera tratamente diferite pentru persoane aflate în situații identice și față de care apariția unui val semnificativ de litigii este doar un efect secundar. O reglementare neclară, care are ca efect interpretări arbitrare, este contrară nu doar prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , dar și principiului constituțional al egalității în drepturi, potrivit căruia persoanele care se află în situații similare trebuie să se bucure de un tratament juridic identic, iar constatarea acestor consecințe, în timpul demersurilor autorităților, prilejuite de imediata intrare în vigoare a unei asemenea reglementări, justifică o intervenție legislativă imediată a Guvernului, potrivit

art. 115 alin. (4) din Constituție , destinată prevenirii acestor rezultate contrare

Legii fundamentale “.

15.

Cu referire la pretinsul caracter discriminatoriu al

art. 40 pct. 6

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , care modifică

art. 30 din Legea nr. 223/2015 , Curtea a reținut în

Decizia nr. 301 din 7 mai 2019 , precitată, paragrafele 56 și 57, că, prin instituirea pragului de 85% prevăzut de

art. 30 din Legea nr. 223/2015 , legiuitorul nu a urmărit să trateze diferențiat cele două categorii de pensionari. Legiuitorul a urmărit, în mod nemijlocit, doar să plafoneze cuantumul maxim al pensiei militare de stat. În acest context, a reiterat jurisprudența referitoare la dispozițiile

art. 79 din Legea nr. 179/2004

privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 31 mai 2004, abrogată la data de 1 ianuarie 2011, potrivit cărora „Pensia polițistului stabilită în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei“. Astfel, prin

Decizia nr. 450 din 30 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006, Curtea a statuat că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci reprezintă o dispoziție de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie în prerogativele legiuitorului.

16.

Curtea a conchis, în

Decizia nr. 301 din 7 mai 2019 , menționată anterior, că aceste considerente se aplică mutatis mutandis și în cazul dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 223/2015 , care instituie un plafon de 85% din baza de calcul pentru cuantumul pensiei de serviciu (pentru aceeași soluție, a se vedea și

deciziile nr. 43 din 22 ianuarie 2019 , precitată, paragrafele 41 și 42 sau

nr. 656 din 30 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 188 din 8 martie 2019, paragrafele 65-67).

17.

În continuare, Curtea reține că și dispozițiile

art. 40 pct. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

care modifică

art. 108 din Legea nr. 223/2015

au mai fost criticate pentru motive de neconstituționalitate (a se vedea

deciziile nr. 553 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 3 decembrie 2019, paragraful 16,

nr. 322 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 4 octombrie 2019, paragraful 16, și

nr. 656 din 30 octombrie 2018 , precitată, paragraful 65). În aceste decizii Curtea a făcut trimitere la

Decizia nr. 1.234 din 6 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, conform căreia „prevederile

art. 25 din Legea nr. 164/2001

instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăși venitul în mod obligatoriu asigurat în cadrul asigurărilor sociale de stat. Cu respectarea acestui principiu, fiecare pensionar militar beneficiază de pensie în cuantumul rezultat în raport cu vechimea în activitate și venitul realizat anterior pensionării. Această reglementare este în perfect acord cu principiul consacrat de

art. 47 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia cetățenii au dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment. Extinderea incidenței acestui principiu și asupra sporului acordat pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 , nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferențiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor“.

18.

Întrucât, până în prezent, nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19.

În sfârșit, critica autorului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, generată de faptul că, urmare a recalculării pensiei, cuantumul acesteia este diminuat, este, la rândul ei, neîntemeiată, având în vedere dispozițiile

art. 111 din Legea nr. 223/2015 , potrivit cărora „În situația în care se constată diferențe între cuantumul pensiilor stabilit potrivit prevederilor

art. 109

sau

110

și cuantumul pensiilor aflate în plată, se păstrează în plată cuantumul avantajos beneficiarului“.

20.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Bologa în Dosarul nr. 1.051/119/2017 al Tribunalului Covasna - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 40 pct. 4-6

și

20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2019.