Decizia nr. 643/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Horia-Camil Radu în Dosarul nr. 1.335/97/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.433D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, și de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Cu privire la această din urmă excepție de neconstituționalitate invocă și

Decizia Curții Constituționale nr. 116 din 10 martie 2020 , în considerentele căreia instanța de control constituțional a reținut că norma criticată este clară și previzibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 17 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.335/97/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului. Excepția a fost ridicată de Horia-Camil Radu în soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 50 din 28 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în Dosarul nr. 1.335/97/2017, prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani prevăzute de

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

lit. c) din Legea nr. 656/2002 , cu aplicarea

art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969

și

art. 5 din Codul penal

(două acte materiale constând în transferul proprietății a două scuturi dacice și, respectiv, dobândirea și deținerea a 145 de monede koson din aur).

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Legea nr. 656/2002

nu reglementează situația bunurilor dobândite, deținute sau aflate în folosință înainte de intrarea sa în vigoare, astfel că o persoană care deține sau folosește astfel de bunuri se face vinovată de comiterea infracțiunii de spălare de bani la data intrării în vigoare a legii. Susține, totodată, că, în cazul schimbării sau transferului după data intrării în vigoare a

Legii nr. 656/2002

al unor astfel de bunuri dobândite sau deținute anterior, se comite infracțiunea de spălare de bani, deoarece legea analizată nu oferă posibilitatea intrării în legalitate a persoanelor care dețin astfel de bunuri. De asemenea, observă că

Legea nr. 656/2002

nu reglementează nici ipoteza în care are loc predarea către autorități a bunurilor respective, la data intrării sale în vigoare, astfel încât răspunderea penală să fie înlăturată. În același fel, susține că

Legea nr. 656/2002

nu reglementează situația în care o persoană deține bunuri, despre care la momentul dobândirii nu cunoștea că provin din infracțiuni, iar, ulterior, ajunge la concluzia că proveniența lor este ilicită. Având în vedere cele arătate, autorul susține că prevederile criticate încalcă dispozițiile

art. 16,

21

și

124 din Constituție .

6.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală apreciază că motivele de neconstituționalitate formulate de autor sunt contrazise de incidența dispozițiilor

art. 9 alin. (1)

raportat la

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 , potrivit cărora sesizarea cu bună-credință a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor de către persoana fizică sau juridică prevăzută la

art. 10 lit. k)

din lege nu atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acesteia.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins: „Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; […] c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.“

11.

Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate,

Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului a fost abrogată prin

Legea nr. 129/2019

pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Având în vedere că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în formele prevăzute la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

lit. c) din Legea nr. 656/2002 , precum și soluția pronunțată prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , anterior menționată, Curtea se va pronunța asupra constituționalității prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

lit. c) din Legea nr. 656/2002 .

12.

Totodată, Curtea reține că, anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și

c) din Legea nr. 656/2002

au făcut obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, respectiv dacă acțiunile enumerate în cuprinsul

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și

c)

(schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea și dobândirea, deținerea sau folosirea) din

Legea nr. 656/2002 , republicată, reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor. Prin decizia anterior menționată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile. Așa fiind, la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și

c) din Legea nr. 656/2002

erau aplicabile în interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , anterior menționată.

13.

Având în vedere aceste considerente, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

14.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale

art. 16

referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale.

16.

Având în vedere că sesizarea Curții cu prezenta excepție de neconstituționalitate a avut loc prin Încheierea din 17 septembrie 2018, prin urmare anterior pronunțării

Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 , și ținând cont de dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv).

17.

Cât privește dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, Curtea a pronunțat

deciziile nr. 116 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 29 iunie 2020, și

nr. 545 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

18.

În considerentele deciziilor precitate, Curtea a reamintit că, prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , precitată, a constatat că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale. S-a reținut, totodată, că, în soluția pronunțată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și, respectiv,

c) din Legea nr. 656/2002 . Însă instanța de contencios constituțional, în cuprinsul

Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 14, a făcut o distincție referitoare la varianta normativă reglementată la

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , arătând că, în ipoteza săvârșirii faptelor de spălare a banilor și a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă infracțiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată față de infracțiunea predicat și dacă se impune reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei infracțiuni unice.

19.

Prin

Decizia nr. 116 din 10 martie 2020 , paragraful 23, și prin

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragrafele 26-32, analizând dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 656/2002 , Curtea Constituțională a reținut că varianta normativă prevăzută la

alin. (1) lit. a)

constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la

alin. (1) lit. b)

constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; iar varianta infracțională prevăzută la

alin. (1) lit. c)

din aceeași lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Curtea a stabilit că primele două modalități normative, reglementate la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri rezultate din săvârșirea de infracțiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la

art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, este neconstituțională în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii.

20.

Cu referire la prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut atât în

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cât și în

Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018,

paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracțiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem.

21.

De asemenea, prin aceleași decizii, Curtea a mai reținut că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sunt clare, precise și previzibile sub aspectul acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracțiunii menționate constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sunt în acord cu dispozițiile

art. 23 alin. (12) din Constituție

și cu cele ale

art. 7 din Convenție .

22.

În același sens, prin

Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002

stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune.

23.

În ceea ce privește potențialul paralelism între infracțiunea de tăinuire, prevăzută la

art. 270 din Codul penal , și cea de spălare a banilor, reglementată la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 14, Curtea a reținut că împrejurarea că infracțiunea criticată ar fi ușor confundată cu cea de tăinuire, reglementată de

art. 270 din Codul penal , nu conferă caracter neconstituțional primeia, deoarece interpretarea și aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferența esențială dintre spălarea de bani și tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracțiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operațiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când la tăinuire dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi. De asemenea, prin

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragraful 32, Curtea a constatat că infracțiunea de tăinuire, fiind inclusă în

titlul IV al părții speciale a Codului penal

- Infracțiuni contra înfăptuirii justiției, reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta, dispozițiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracțiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecției valorilor sociale din domeniul circulației legale a banilor și al prevenirii și combaterii finanțării terorismului. Așa fiind, încadrarea faptelor, potrivit

art. 270 din Codul penal

sau conform

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , va fi făcută de instanțele judecătorești, în fiecare caz în parte, în funcție de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25.

Distinct față de considerentele deciziilor precitate, în raport cu motivele de neconstituționalitate formulate de autor, Curtea reține că

Legea fundamentală

nu stabilește mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative și priorități în diferite perioade de timp, determinate de frecvența, gravitatea și consecințele faptelor antisociale, astfel încât nu poate fi primită susținerea autorului potrivit căreia

Legea nr. 656/2002

nu reglementează situația bunurilor dobândite, deținute sau aflate în folosință înainte de intrarea sa în vigoare.

26.

Totodată, Curtea observă că, la

art. 10

din legea criticată, legiuitorul a enumerat persoanele fizice și juridice cărora le sunt aplicabile obligațiile ce rezultă din măsurile administrative prevăzute la

cap. II

și

III ale Legii nr. 656/2002 . Intenția legiuitorului a fost aceea de a desemna, în cuprinsul

art. 10

din lege, persoanele fizice și juridice care au obligația de a raporta Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor tranzacțiile efectuate sau tranzacții care au legătură cu activitățile pe care le desfășoară și care ar putea ridica suspiciuni referitoare la comiterea unor activități de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. În acest sens,

art. 10 lit. k) din Legea nr. 656/2002

prevede că intră sub incidența legii și alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri și/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operațiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se execută printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni ce par a avea o legătură între ele.

27.

De asemenea, legiuitorul a stabilit că, de îndată ce o persoană fizică, în cadrul activității desfășurate pentru o persoană juridică prevăzută la

art. 10

din lege, sau una dintre persoanele fizice prevăzute la

art. 10

din lege are suspiciuni că o operațiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism, informează persoana desemnată conform

art. 20 alin. (1)

din lege, care sesizează imediat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Persoana desemnată analizează informațiile primite și sesizează Oficiul cu privire la suspiciunile motivate rezonabil, iar acesta confirmă primirea sesizării. Pentru persoanele fizice și juridice prevăzute la

art. 10 lit. k)

din lege, sesizarea se transmite de către persoana care are suspiciuni că operațiunea ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism [ art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 ].

28.

Totodată, Curtea observă că legiuitorul a stabilit, în mod expres, în cuprinsul

art. 9 din Legea nr. 656/2002

că aplicarea cu bună-credință a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 656/2002

de către persoane fizice și/sau juridice, inclusiv a celor prevăzute la

art. 10 , nu poate atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acestora, în consecință fiind nefondată susținerea autorului excepției potrivit căreia

Legea nr. 656/2002

nu reglementează ipoteza în care are loc predarea către autorități a bunurilor respective, astfel încât răspunderea penală să fie înlăturată.

29.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), excepție ridicată de Horia-Camil Radu în Dosarul nr. 1.335/97/2017 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

2.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 octombrie 2021.