Regulamentul din 1 februarie 2022

Pentru a îndeplini cerințele generale necesare executării misiunilor, structura organizatorică a navei are două componente:

de luptă;

administrativă.

Cele două componente ale unei nave sunt structurate, prin repartizarea personalului și tehnicii de la bord, pe servicii de luptă, grupuri/grupe, respectiv posturi de luptă.

Comanda și controlul acestor structuri asigură eficacitatea acțiunilor navei pentru îndeplinirea misiunilor.

Serviciile de luptă sunt următoarele:

serviciul de luptă operații;

serviciul de luptă logistic;

serviciul de luptă electromecanic;

serviciul de luptă senzori și armamente;

serviciul de luptă aviație;

serviciul de luptă scafandri.

Pentru nave cu misiuni speciale, nave școală, sau în cazuri excepționale, șeful SMFN ordonă înființarea unor servicii de luptă specifice sau o altă organizare.

Structura organizatorică a serviciilor de luptă, grupurilor, grupelor și posturilor de luptă este stabilită prin statul de organizare.

În funcție de rangul navei, serviciile de luptă sunt structurate pe grupuri/grupe de luptă și acestea pe posturi de luptă.

Pentru fiecare post de luptă se stabilește o numerotare literală și numerică.

Numerotarea posturilor de luptă la navele de suprafață se face în cadrul fiecărui serviciu de luptă, în ordine crescătoare, de la prova la pupa, de sus în jos și de la tribord la babord, numerele impare în tribord, iar cele pare în babord.

Responsabilitățile și îndatoririle unor servicii/grupuri/grupe de luptă pot fi cumulate în funcție de rangul și tipul navei .

Subunitatea de bază a navei este postul de luptă, denumit în continuare P.L.

Comandantul P.L. este cadru militar sau soldat/gradat profesionist.

Serviciul de luptă electromecanic este organizat pe grupuri, astfel:

grupul propulsie;

grupul energetic;

grupul instalații auxiliare de bord;

grupul vitalitate.

La submarin, serviciul de luptă electromecanic este organizat astfel:

grupul motoare termice;

grupul automatizări și instalații electrice auxiliare;

grupul instalații electrice de forță și motoare electrice de propulsie;

grupul vitalitate.

Serviciul de luptă aviație devine operațional atunci când la bord este îmbarcat elicopterul organic al navei.

Organizarea serviciului de luptă aviație este prevăzută în anexele nr. 4 și 5.

Serviciul de luptă scafandri este organizat pe funcții și devine operațional atunci când la bordul navei se îmbarcă scafandri.

Responsabilitățile și îndatoririle specifice serviciului de luptă scafandri de la bordul navei, atunci când acesta se organizează, sunt stabilite prin rolurile navei pentru diferite tipuri de activități.

Conducerea navei revine în exclusivitate comandantului acesteia.

Primul înlocuitor al comandantului navei este ofițerul secund sau, după caz, comandantului secund la navele de rang 1.

Comandantul navei stabilește prin ordin de zi pe navă, denumit în continuare OZN, sau ordin de zi pe unitate, denumit în continuare OZU, în cazul navelor cu indicativ de unitate, al doilea înlocuitor la comandă.

Comandanții structurilor militare superioare ierarhic navei, îmbarcați la bordul navei, pot lua comanda acesteia cu asumarea responsabilităților legale ce decurg din aceasta.

Luarea comenzii navei se face doar în situația în care comandantul navei se află în incapacitate de exercitare a comenzii datorită afecțiunilor de natură medicală sau incapacității luării deciziilor conform fișei postului, la ordinul șefului SMFN.

Persoana care preia comanda navei trebuie să fie admisă la comanda tipului de navă respectiv, iar momentul predării/reluării comenzii navei se consemnează în jurnalul de bord și se raportează ierarhic șefului SMFN.

În rolurile navei se prevăd înlocuitori pentru fiecare funcție.

Pentru perioada absenței de la bord, titularul predă înlocuitorului tehnica și materialele pe care le are în primire și îl instruiește asupra principalelor atribuții și responsabilități care urmează a fi îndeplinite. Preluarea responsabilităților unei persoane debarcate temporar se înscrie în OZN sau, după caz, OZU.

Conducerea navei se realizează din centrul de conducere a luptei/CCL sau punctul principal de comandă/PPC.

În funcție de rangul navei, se pot organiza CCL de rezervă/PPC de rezervă.

La bord pot fi organizate puncte de comandă îmbarcate ale TG Mar./TG Flv. și/sau ale eșaloanelor superioare.

Încadrarea membrilor echipajului în punctele de comandă și P.L. se realizează potrivit prevederilor din tabelele nominale cu funcțiile de luptă și repartizarea echipajului pe serii, documente care fac parte din rolurile navei.

Tabelele nominale prevăzute la alin. (1) se întocmesc potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 7.

Rolurile navei se împart în roluri pentru luptă și roluri pentru activități

curente. navei.

La intrarea în serviciu a unei nave, comandantul navei răspunde de întocmirea rolurilor

Pentru navele de rangul 1, 2 și 3 rolurile se aprobă de către eșalonul superior.

Prin excepție de la alin. (2) pentru navele de rangul 4 rolurile se întocmesc de statul

major al unității din care fac parte și se aprobă de către comandantul unității.

Responsabilitatea pentru actualizarea rolurilor navei revine ofițerului secund sau, după caz, comandantului secund.

La unitățile de nave în compunerea cărora sunt nave de același tip se întocmesc pe cât posibil roluri identice, în funcție de construcția, tehnica și aparatura de la bord.

Comandantul unității stabilește comandantul de navă care elaborează rolurile și după experimentare, fiecare comandant de navă răspunde de întocmirea rolurilor pentru nava proprie în termenul stabilit de comandantul unității.

Rolurile navei se schimbă sau se actualizează, în funcție de necesități, cu aprobarea eșalonului superior sau, după caz, comandantului unității.

Pentru submarine nu se întocmesc decât rolurile necesare din cele prevăzute la art. 47 și art. 48.

Datorită specificului, pentru submarine se mai prevăd următoarele roluri:

rolul pentru folosirea dispozitivului de marș cu motoarele diesel în imersiune;

rolul pentru imersiune rapidă;

rolul pentru încărcarea bateriilor de acumulatori, cu mijloacele bordului în port, cu mijloacele bordului pe mare, cu mijloacele de la mal sau de la altă navă;

rolul pentru transport și debarcare;

rolul pentru staționarea pe fundul mării;

rolul pentru lucrul personalului pe punte, în libera circulație și în afara bordului.

La submarine, rolurile pentru stările de pregătire pentru luptă nr. 1 și nr. 2 se întocmesc separat, pentru situațiile când submarinele sunt în imersiune și la suprafață.

Pentru nava școală cu vele, nu se întocmesc decât rolurile necesare din cele prevăzute la art. 47 și art. 48.

Datorită specificului, pentru navele școală cu vele se mai prevăd următoarele roluri:

rolul pentru vizitarea navei de către populația civilă;

rolul de manevră a velelor cu ambele borduri - focurile și velele strai mare;

rolul de manevră a velelor cu ambele borduri - arbore trinchet;

rolul de manevră a velelor cu ambele borduri - arbore mare;

rolul de manevră a velelor cu ambele borduri - arbore artimon și velele strai artimon;

rolul de manevră a velelor cu bordul babord - focurile și velele strai mare;

rolul de manevră a velelor cu bordul tribord - focurile și velele strai mare;

rolul de manevră a velelor cu bordul babord - arbore trinchet;

rolul de manevră a velelor cu bordul tribord - arbore trinchet;

rolul de manevră a velelor cu bordul babord - arbore mare;

rolul de manevră a velelor cu bordul tribord - arbore mare;

rolul de manevră a velelor cu bordul babord - arbore artimon și velele strai artimon;

rolul de manevră a velelor cu bordul tribord – arbore artimon și velele strai artimon.

Comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund are obligația de a ține la zi rolurile navei, din punct de vedere al schimbărilor care survin în cadrul echipajului.

La navele care nu au comandant secund sau, după caz, ofițer secund, această obligație revine comandantului navei.

Pe timpul exercițiilor parțiale sau generale pe navă, comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund verifică viabilitatea rolurilor și propune modificarea, în funcție de necesități.

Anual sau când situația o impune, o comisie a unității analizează modificările rolurilor și propune comandantului navei/unității completarea sau modificarea acestora.

Starea de pregătire pentru luptă reprezintă situația în care se află nava și echipajul la un moment dat pentru îndeplinirea misiunii și este ordonată de comandantul navei.

În funcție de misiunea primită, durata acesteia, natura și iminența amenințărilor din raionul de acțiune al navei și de capacitatea de reacție necesară echipajului și tehnicii de luptă, comandantul ordonă una din stările de pregătire pentru luptă.

Sunt stabilite următoarele stări de pregătire pentru luptă, denumite în continuare S.P.L.:

S.P.L. nr. 1;

S.P.L. nr. 2;

S.P.L. nr. 3;

S.P.L. nr. 4;

S.P.L. nr. 5.

S.P.L. nr. 1, 2, 3 și 4 se ordonă atunci când nava se află în marș sau staționare la ancoră/geamandură sau acostată cu prova în mal.

S.P.L. nr. 1 este o stare ordonată atunci când nava desfășoară acțiuni militare și există o amenințare iminentă în raionul de acțiune al navei.

Obiectivul S.P.L. nr. 1 este de a întrebuința întreaga capacitate operațională a navei.

Întregul echipaj se prezintă la posturi și acționează pentru îndeplinirea misiunii de luptă ordonate, menținerea vitalității navei și limitarea efectelor acțiunilor inamicului pe timpul ducerii acțiunilor militare.

S.P.L. nr. 2 se ordonă când nava desfășoară acțiuni militare și există posibilitatea de a se confrunta cu o amenințare în raionul de acțiune al navei.

Obiectivul S.P.L. nr. 2 este de a se asigura cea mai bună capacitate operațională care poate fi menținută pentru o perioadă mai mare de timp, cu jumătate din echipaj.

Pe timpul S.P.L. nr. 2 se pune accentul pe componentele de avertizare.

S.P.L. nr. 2 presupune realizarea unui grad ridicat de pregătire pentru armamentul, mijloacele tehnice și cele de apărare CBRN.

În S.P.L. nr. 2 la navă se execută carturi pe două schimburi, astfel încât aceasta să poată pune în aplicare imediat măsurile pentru respingerea atacurilor prin surprindere.

S.P.L. nr. 3 se aplică atunci când există indicii de amenințare, iar nava se află în raionul de acțiune fără implicare în acțiuni de luptă.

Obiectivul S.P.L. nr. 3 este de a menține disponibil armamentul pentru respingerea unei amenințări neașteptate și pentru a permite avertizarea rapidă a echipajului pentru a trece la un grad ridicat de pregătire pentru luptă.

S.P.L. nr. 3 poate fi menținută pentru o perioadă nedefinită de timp, echipajul acționând pe trei sau patru schimburi de cart.

S.P.L. nr. 4 se aplică atunci când nu există indicii de amenințare, iar nava se află în raionul de acțiune, fără implicare în acțiuni de luptă.

Obiectivul S.P.L. nr. 4 este de a avea toate sistemele operaționale.

În S.P.L. nr. 4 se organizează trei sau patru schimburi de cart și funcționează un număr suficient de senzori, astfel încât nava să poată fi avertizată imediat la apariția unei amenințări.

S.P.L. nr. 5 se aplică atunci când nava este în port, acostată la cheu, fără a exista indicii de amenințare.

Obiectivul S.P.L. nr. 5 este de a se asigura reacția în lupta pentru vitalitatea navei și protecția forței.

În S.P.L. nr. 5 funcționează un număr suficient de senzori, astfel încât să poată fi făcută avertizarea imediat la apariția unei amenințări.

Pentru a face față amenințărilor din medii multiple, comandantul navei ordonă stările de alertă ale sistemelor de luptă, pentru a permite intrarea navei în luptă, rapid, în mod organizat, cu întreaga capacitate, conform priorităților stabilite din timp și funcție de iminența atacurilor.

Stările de alertă sunt ordonate pentru fiecare din următoarele medii:

aerian/AAW;

de suprafață/ASuW;

sub apă/ASW-MCM;

CBRN.

Pentru menținerea și verificarea nivelului S.P.L. ordonat, precum și pentru executarea unor activități de pregătire pentru luptă, se desfășoară exerciții pe timpul cărora pe navă se aplică regula incidentului simulat/alerta de exercițiu.

Pe navă, S.P.L. și regula incidentului simulat/alerta de exercițiu se transmit prin stația de convorbiri interioare, prin sonerie, voce sau prin lumini de semnalizare.

Semnalele pentru situațiile menționate la art. 66 alin. (2) și art. 67 alin. (2) sunt prevăzute în anexa nr. 8.

Stările de alertă ale elicopterului organic reprezintă gradul de pregătire al echipajului și aeronavei pentru executarea unei misiuni și se materializează prin baremul de decolare.

Stările de alertă pentru elicopter sunt:

gata de acțiune în 15 minute;

gata de acțiune în 30 minute;

gata de acțiune în 60 minute;

gata de acțiune în 90 minute.

Activitățile desfășurate și modul de configurare a elicopterelor pentru fiecare din stările de mai sus se stabilesc în funcție de tipul aeronavei, numărul și nivelul de pregătire al echipajelor, misiunea principală primită.

În funcție de situația tactică, condițiile de timp și mediu, elicopterul se poate afla în alertă pe puntea de zbor sau în hangar.

Nava și echipajul trebuie să fie pregătite permanent pentru intervenție în caz de avarii, precum și pentru prevenirea și limitarea efectelor acestora.

Aducerea navei și echipajului la nivelul de pregătire corespunzător situației de navigație sau de luptă se realizează prin ordonarea nivelului de pregătire pentru vitalitate și a condițiilor de etanșeitate, presurizare și ventilație a corpului navei.

Protecția colectivă a echipajului navei se realizează prin închiderea tuturor ușilor, tambuchiurilor, spiraielor, capacelor de ventilație și utilizarea sistemelor de filtroventilație pentru apărare CBRN.

În sensul prezentului regulament, prin personal îmbarcat permanent se înțelege personalul militar și civil, încadrat în funcțiile prevăzute în statul de organizare al unității de nave/navei.

Echipajul navei este constituit din întregul personal încadrat, conform statului de organizare sau statului de misiune, înscris în registrul cu rolurile navei și în OZN sau, după caz, OZU.

Echipajul navei răspunde de:

exploatarea navei în siguranță;

întrebuințarea armamentului, instalațiilor și echipamentelor de la bord;

modul de executare a serviciului de gardă și cart;

menținerea vitalității navei, armamentului și tehnicii.

Cetățenii străini îmbarcați temporar la bordul unei nave/ambarcațiuni militare/aeronave aparținând FN au aceleași obligații ca și membrii echipajului cu privire la respectarea regulilor la bord și vor fi instruiți în acest sens.

Prin cetățean străin îmbarcat temporar se înțelege orice persoană care nu deține cetățenie română, se află la bordul navei pentru o perioadă limitată de timp în baza unui ordin și execută activități specifice.

Vizitarea navelor militare de către cetățeni străini și cetățeni români care au și cetățenia altui stat se aprobă de șeful SMFN.

Comandantul navei execută personal predarea/primirea funcției și a navei în prezența unei comisii a eșalonului superior.

Pe timpul predării-primirii funcției și a navei, de regulă, este planificată ieșire pe mare/fluviu pentru evaluarea nivelului de pregătire al echipajului și a stării de funcționare a armamentului și tehnicii de la bord.

Raportul privind starea serviciilor de luptă și listele de inventariere a bunurilor materiale pentru toate categoriile se anexează la actul de predare/primire.

Comisia eșalonului superior întocmește actul de constatare privind predarea/primirea funcției de comandant de navă.

Pe lângă responsabilitățile care îi revin potrivit secțiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă operații are următoarele responsabilități specifice:

să consilieze comandantul privind conducerea luptei;

să planifice și să organizeze instrucția navei.

Îndatoririle specifice comandantului serviciului de luptă operații sunt următoarele:

să organizeze și să conducă cercetarea în toate mediile;

să conducă lupta în toate mediile;

să coordoneze operațiunile de criptare;

să colecteze, să afișeze și să analizeze informațiile obținute cu ajutorul mijloacelor de cercetare;

să asigure realizarea situației tactice în toate mediile de luptă și să o redistribuie către P.L./utilizatorii de la bord;

să conducă cercetarea antisubmarin, împotriva minelor și pentru detecția torpilelor

lansate;

să colecteze, să interpreteze și să disemineze informațiile hidrometeorologice obținute

din raion;

să centralizeze și să transmită cererile de natură operațională și logistică pentru îndeplinirea misiunilor navei;

să obțină aprobările și instrucțiunile speciale privind manevra și acțiunile navei în situații specifice;

să pregătească documentele pe linie de operații, ordinele de acțiune, rapoartele și situațiile specifice din acest domeniu;

să coordoneze acțiunile de fotografiere;

să păstreze dosarele/materialele cu datele obținute de la cercetare;

să coordoneze și să supravegheze activitățile comandanților de grupuri din subordine;

să supravegheze operarea corespunzătoare a sistemului de comandă și control din CCL/PPC.

Comandantul grupului de luptă navigație și observare respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

i se subordonează nemijlocit șefii grupelor din subordine;

i se subordonează direct întregul personal al grupului de luptă.

Responsabilitățile comandantului grupului de luptă navigație și observare sunt următoarele:

să asigure navigația în siguranță;

să asigure pilotajul navei;

să organizeze serviciul timpului la bord;

să organizeze desfășurarea ceremonialului ridicării marelui și micului pavoaz.

Îndatoririle specifice comandantului grupului de luptă navigație și observare:

să

consilieze

comandantul

navei

cu

privire

la

executarea

manevrelor

de plecare/acostare, de ieșire/intrare din/în port, a trecerilor prin locuri înguste, a marșului și staționării la cheu/ancoră și de ancorare în funcție de condițiile meteo;

să execute ordinele referitoare la îndeplinirea responsabilităților pe linia navigației primite direct de la comandantul navei;

să informeze comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund și pe șeful serviciului de luptă operații cu privire la principalele decizii luate pe linia navigației;

să execute ordinele ofițerului responsabil cu lupta la suprafață/antiaeriană/antisubmarin pentru activitățile de luptă aprobate de comandantul navei;

să urmărească starea de funcționare, păstrarea în siguranță și executarea periodică a întreținerii echipamentelor de navigație și hidrometeorologice;

să informeze imediat comandantul navei cu privire la orice deficiență constatată în funcționarea instalației de guvernare a navei;

să determine corecțiile la aparatura de navigație;

să verifice zilnic și ori de câte ori este necesar, modul de completare a jurnalului de bord și a documentelor de navigație;

să pregătească rapoartele, informările și înregistrările solicitate, inclusiv a acelora referitoare la funcționarea compaselor de la bord sau la prognoza hidrometeorologică;

să studieze și să analizeze din sursele de informare datele cu privire la navigația în zona unde aceasta se execută;

să urmărească modul de ținere a drumului navei și verificarea adâncimii apei la apropierea navei de coastă sau de zone cu ape mici;

să actualizeze și să corecteze hărțile, instrucțiunile privind executarea navigației, cărțile farurilor, precum și alte publicații nautice, păstrând înregistrările referitoare la aceste aspecte;

să întocmească graficul luminozității și tabelele de deviații.

Comandantul grupului de luptă antiaeriană respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

are în subordine directă întregul personal al grupului de luptă antiaeriană;

colaborează cu comandantul grupului de luptă la suprafață și cu comandantul grupului de luptă război electronic.

La navele unde funcția de comandant grup de luptă antiaeriană nu este prevăzută în statul de organizare, atribuțiile stabilite în prezentul regulament sunt îndeplinite de către comandantul grupului de luptă la suprafață.

Comandantul grupului de luptă antiaeriană are următoarele responsabilități:

să instruiască personalul grupului de luptă antiaeriană pe linia întrebuințării în luptă a armamentului din dotare și pentru respingerea acțiunilor de luptă ale mijloacelor aeriene ale inamicului;

să coordoneze cercetarea aeriană.

Comandantul grupului de luptă antiaeriană are următoarele îndatoriri specifice:

să planifice și să propună șefului operațiilor modul de folosire în luptă a senzorilor;

să întocmească planul de control al spațiului aerian și ordinul pentru controlul spațiului

aerian;

să planifice, să organizeze, să îndrume și să coordoneze instruirea militarilor din

subordine, utilizarea resurselor, exploatarea tehnicii și a armamentului, menținerea ordinii și disciplinei militare;

să planifice, să coordoneze și să conducă pregătirea și verificarea tehnicii pentru folosirea în luptă;

să ordone setările sistemelor de luptă conform situațiilor create;

să colaboreze cu comandantul grupului de luptă comunicații și informatică pentru planificarea comunicațiilor necesare exercitării comenzii și controlului;

să urmărească modul de respectare al planului de control al emisiilor, denumit în continuare EMCON, și să ordone modificările acestuia în funcție de situația creată;

să participe la elaborarea documentelor din domeniul de responsabilitate al postului.

Dacă nava este desemnată să conducă lupta antiaeriană în cadrul unei grupări navale, în calitate de coordonator al apărării antiaeriene locale, comandantul grupului de luptă antiaeriană are următoarele îndatoriri specifice:

să consilieze comandantul navei asupra tacticilor optime pentru coordonarea apărării antiaeriene a navelor din grupare;

să coordoneze apărarea antiaeriană pentru gruparea navală;

să supravegheze și să coordoneze acțiunile, să urmărească executarea recunoașterii și identificarea țintelor aeriene;

să pună în aplicare măsurile de apărare antirachetă pentru inducerea în eroare, evitarea și bruierea rachetelor, precum și întrebuințarea armamentului antiaerian pentru distrugerea fizică a rachetelor;

să conducă/propună manevra de evitare a rachetelor de către nava proprie.

Comandantul grupului de luptă la suprafață respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

are în subordine directă întregul personal al grupului de luptă la suprafață;

cooperează cu comandanții grupurilor de luptă din cadrul serviciului de luptă operații.

Comandantul grupului de luptă la suprafață are următoarele responsabilități specifice:

să instruiască personalul grupului de luptă la suprafață pe linia întrebuințării în luptă a armamentului din dotare și pentru respingerea acțiunilor de luptă ale navelor inamicului;

să coordoneze cercetarea navală.

Comandantul grupului de luptă la suprafață are următoarele îndatoriri specifice:

să acționeze la ordin în calitate de ofițer coordonator al luptei la suprafață;

să planifice și să propună comandantului serviciului de luptă operații modul de folosire în luptă a senzorilor și armamentului de luptă la suprafață;

să planifice, să organizeze, să îndrume și să coordoneze instruirea militarilor din subordine, utilizarea resurselor, exploatarea tehnicii și a armamentului, menținerea ordinii și disciplinei militare;

să planifice, să coordoneze și să conducă pregătirea și verificarea tehnicii pentru folosire

în luptă;

să ordone setările sistemelor de luptă conform situațiilor create;

să colaboreze cu comandantul grupului de luptă comunicații și informatică pentru

planificarea comunicațiilor necesare exercitării comenzii și controlului;

să urmărească modul de respectare a planului EMCON și să ordone modificările acestuia în funcție de situația creată;

să participe la elaborarea documentelor din domeniul de responsabilitate al postului.

Dacă nava este desemnată să conducă lupta la suprafață în cadrul unei grupări navale, în calitate de coordonator al apărării navale locale, comandantul grupului de luptă la suprafață are următoarele îndatoriri specifice:

să consilieze comandantul navei asupra tacticilor optime pentru coordonarea apărării navelor din grupare;

să coordoneze apărarea navală pentru navele din gruparea navală și să realizeze imaginea unică recunoscută;

să emită ordine către navele din grupare, să urmărească executarea recunoașterii și identificarea țintelor navale;

să coordoneze activitățile ce se desfășoară în CCL/PPC pe linia luptei la suprafață.

Comandantul grupului de luptă antisubmarin/contra minelor respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

are în subordine directă întregul personal al grupului de luptă antisubmarin/contra

minelor.

Responsabilitățile comandantului grupului de luptă antisubmarin/contra minelor sunt

următoarele:

să instruiască personalul grupului de luptă antisubmarin/contra minelor pe linia întrebuințării în luptă a echipamentelor și armamentului din dotare, precum și a mentenanței acestuia;

să coordoneze cercetarea antisubmarin/contra minelor.

Comandantul grupului de luptă antisubmarin/contra minelor are următoarele îndatoriri specifice:

să execute cercetarea antisubmarin/contra minelor și atacul antisubmarin;

să planifice, să coordoneze și să conducă pregătirea și verificarea tehnicii pentru folosirea în luptă;

să ordone setările echipamentelor și armamentului din dotare conform situațiilor create;

să asigure cunoașterea de către întregul personal din subordine a modului de întrebuințare a echipamentelor și armamentului antisubmarin/contra minelor;

să cunoască modul de punere în aplicare a planurilor de atac și a măsurilor

contra torpilă, a modului de întrebuințare al mijloacelor de comunicații sub apă pentru identificarea și clasificarea submarinelor;

să întocmească planul de control al spațiului subacvatic și ordinul pentru controlul spațiului subacvatic;

să acționeze la ordin în calitate de ofițer coordonator al luptei antisubmarin/contra

minelor;

să colaboreze cu ofițerul cu comunicațiile pentru planificarea comunicațiilor necesare

exercitării comenzii și controlului în domeniul luptei antisubmarin/contra minelor;

să participe la elaborarea documentelor din domeniul de responsabilitate al postului;

să coordoneze punerea în aplicare a planului cu măsurile de reducere a zgomotelor la

bord.

Dacă nava este desemnată să conducă lupta antisubmarin/contra minelor în cadrul unei

grupări navale, în calitate de coordonator al apărării antisubmarin/contra minelor, comandantul grupului de luptă antisubmarin/contra minelor are următoarele îndatoriri specifice:

să consilieze comandantul navei asupra tacticilor optime de întrebuințare a navelor și elicopterelor/aeronavelor din grupare pentru coordonarea luptei antisubmarin/contra minelor;

să întocmească planurile de căutare și atac;

să ordone măsurile contratorpilă și să pună în aplicare măsurile pentru inducerea în eroare, evitarea și bruierea torpilelor;

să coordoneze acțiunea mijloacelor antisubmarin, aeriene și de suprafață avute la dispoziție;

să stabilească limitele de imersiune și gamele de frecvențe pentru sonarele de la bord;

să revizuiască planul EMCON întocmit de ofițerul cu comanda tactică;

să determine drumul și viteza submarinului pe timpul atacului, să obțină de la sonar, de la ceilalți senzori de la bordul navei, de la elicopter/aeronava antisubmarin, de la geamandura hidroacustică, informații privind submarinul și să raporteze orice modificare a elementelor de mișcare sau de poziție ale acestuia;

să ordone și să asigure utilizarea eficientă a armamentului antisubmarin și să monitorizeze atacul;

să coordoneze apărarea antisubmarin/contra minelor pentru gruparea navală;

să conducă acțiunile de luptă ale elicopterelor antisubmarin aflate în control operațional;

să comunice cu submarinele amice prin intermediul instalației de convorbiri sub apă;

să coordoneze înregistrarea informațiilor pentru analiza ulterioară;

să întocmească documentele necesare executării dragajului minelor marine;

să colaboreze cu comandantul grupului de luptă navigație și observare pentru executarea navigației precise pe timpul dragajului sau a executării minării.

Comandantul grupului de luptă comunicații și informatică:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

are în subordine directă întregul personal al grupului de luptă comunicații și informatică.

Responsabilitățile comandantului grupului de luptă comunicații și informatică sunt următoarele:

să instruiască personalul din subordine pe linia întrebuințării în luptă a echipamentelor;

să asigure și să mențină politicile de securizare a comunicațiilor, care includ securizarea criptologică, transmisiile securizate și securitatea fizică a echipamentelor de comunicații și a informațiilor.

Comandantul grupului de luptă comunicații și informatică are următoarele îndatoriri specifice:

să organizeze comunicațiile și să urmărească corecta exploatare la bord de către personalul din subordine a echipamentelor și sistemelor care contribuie la aceasta;

să urmărească corectitudinea executării recepției, transmisiei și distribuirii tuturor mesajelor pe cale electronică sau vizuală;

să verifice corectitudinea evidenței, controlului și mânuirii tuturor materialelor distribuite prin sistemele securizate de comunicații;

să supravegheze respectarea întocmai a măsurilor privind transmiterea mesajelor în deplină concordanță cu restricțiile impuse de starea ordonată de EMCON;

să urmărească executarea mentenanței preventive a tuturor echipamentelor de comunicații;

să raporteze comandantului navei și comandantului serviciului de luptă operații elemente referitoare la gradul de întrebuințare al echipamentelor de comunicații.

Comandantul grupului de luptă război electronic respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

are în subordine nemijlocită comandanții grupelor de luptă din cadrul grupului;

are în subordonare directă întregul personal al grupului de luptă război electronic.

Responsabilitățile comandantului grupului de luptă război electronic sunt următoarele:

să supravegheze și să coordoneze acțiunile de război electronic, atât la nivelul navei, cât și la nivel grupare navală, în situația în care este desemnat coordonator al războiului electronic pe gruparea navală;

să supravegheze instruirea, admiterea și atribuirea sarcinilor tuturor operatorilor echipamentelor de război electronic, a ofițerilor de cart din CCL/PPC și în general, a întregului personal cu responsabilități pe linie de război electronic.

Comandantul grupului de luptă război electronic are următoarele îndatoriri specifice:

să consilieze comandantul navei asupra modului de combatere a amenințărilor din punct de vedere al războiului electronic;

să elaboreze planul EMCON, la nivelul navei;

să supravegheze respectarea planului EMCON pe linia războiului electronic și să consilieze comandantul navei pe linia securității emisiilor;

să pună în aplicare măsurile și acțiunile stabilite de ofițerul cu comanda tactică;

să planifice și să execute antrenamente ale personalului grupului de luptă război electronic pentru menținerea unui nivel optim de instruire;

să transmită în CCL/PPC ordinele în domeniul războiului electronic cu privire la emisiile forțelor aliate, a celor posibil ostile și a celor ostile;

să coordoneze și să supravegheze activitatea întregului personal al grupului de luptă război electronic;

să coordoneze activitatea pe linie de informații militare;

să supravegheze managementul frecvențelor radar pe timpul emisiilor radarelor.

Pe lângă responsabilitățile care îi revin potrivit secțiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă logistic are următoarele îndatoriri specifice:

să consilieze comandantul navei privind activitatea pe linie logistică la bord;

să realizeze aprovizionarea, recepționarea, depozitarea, distribuirea, transferul, evidența și întreținerea tuturor materialelor și echipamentelor;

să coordoneze activitățile grupului/grupei șefului de echipaj;

să coordoneze activitățile grupului/grupei apărare CBRN;

să coordoneze activitățile grupului/grupei asigurare tehnico-materială;

să coordoneze activitățile grupului/grupei mentenanță;

să coordoneze activitățile grupului/grupei intendență;

să coordoneze activitățile grupului/grupei asigurare medicală;

să înainteze solicitările pentru asigurarea tuturor bunurilor materiale, necesare executării misiunilor;

să asigure menținerea stării de întreținere a șalupelor, ambarcațiunilor navei, instalațiilor de ancorare, instalațiilor de remorcaj, instalațiilor de ridicare-coborâre și forță: gruie, vinciuri, cabestane și macarale, precum și avizarea metrologică a acestora;

să asigure existența mijloacelor de salvare individuale și colective și a mijloacelor radioelectronice și de semnalizare pentru „Pericol/Alarmă/Ajutor” specifice navelor, verificarea, completarea acestora la timp, precum și pregătirea echipajului pentru întrebuințarea lor;

să verifice activitățile desfășurate în blocul alimentar și spațiile de depozitare a alimentelor;

să verifice existentul și starea calitativă a tuturor bunurilor materiale;

să conducă și să coordoneze inventarierile periodice ale tuturor bunurilor materiale, conform instrucțiunilor și procedurilor specifice;

să planifice și să urmărească executarea lucrărilor de mentenanță la tehnica de la bordul

navei;

să planifice antrenarea personalului cu responsabilități în acordarea primului ajutor

medical și de evacuare.

La navele la care funcția de comandant serviciu de luptă logistic nu este prevăzută în statul de organizare, șeful de echipaj îndeplinește responsabilitățile și îndatoririle prevăzute pentru această funcție în prezentul regulament.

Șeful de echipaj respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei șef echipaj;

pe timpul activităților administrative și pe linie de ordine interioară, i se subordonează întreg echipajul navei, mai puțin ofițerii;

este șeful grupei de reaprovizionare pe mare și i se subordonează întreg personalul destinat conform rolului.

Îndatoririle specifice șefului de echipaj sunt următoarele:

să execute recepționarea, depozitarea, distribuirea, transferul, evidența, întreținerea materialelor necesare piturării și întreținerii navei;

să conducă activitățile pentru menținerea stării de întreținere și funcționare a instalațiilor de punte;

să conducă activitățile pentru menținerea aspectului marinăresc al navei;

să verifice existentul și starea de funcționare a mijloacelor de salvare individuale și colective;

să conducă nemijlocit instrucția marinărească a echipajului;

să asigure starea de întreținere corespunzătoare a arboradei și greementului;

să urmărească respectarea ordinii și disciplinei la bordul navei, a portului uniformei și a echipamentelor de protecție conform rolurilor navei;

să verifice inventarul și starea de funcționare a ambarcațiunilor navei;

să asigure coborârea și ridicarea de la/la bord a ambarcațiunilor navei.

Comandantul

grupului/grupei

asigurare

tehnico-materială

respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei asigurare tehnico-materială sunt următoarele:

să cunoască tehnica și bunurile materiale din dotare, regulile de exploatare, reparare, întreținere și depozitare a acestora;

să întocmească la timp solicitări de bunuri materiale și să asigure aprovizionarea navei, luând măsuri pentru executarea recepției și depozitării lor;

să întocmească și să înainteze la timp documentele justificative pentru consumurile de materiale;

să verifice existentul și starea calitativă a tuturor bunurilor materiale de resortul tehnic;

să

urmărească

respectarea

regulilor

pentru

menținerea

vitalității

navei

în compartimentele repartizate pentru activități administrative, precum și ordinea și curățenia în aceste sectoare;

să dispună măsuri pentru păstrarea și folosirea bunurilor materiale de resort, conform instrucțiunilor și procedurilor;

să asigure materialele necesare pentru întreținerea și executarea reparațiilor curente.

La navele unde funcția de comandant grup/grupă asigurare tehnico-materială nu este prevăzută în statul de organizare, atribuțiile prevăzute în prezentul regulament sunt îndeplinite de șeful de echipaj.

Comandantul grupului/grupei mentenanță respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei mentenanță sunt următoarele:

să asigure materialele necesare pentru întreținerea și executarea reparațiilor curente;

să solicite piese de schimb, accesorii și materiale de întreținere pentru executarea lucrărilor de mentenanță;

să întocmească și să înainteze la timp documentele justificative pentru consumurile de materiale;

să cunoască tehnica din dotare, regulile de exploatare, reparare și întreținere;

să execute intervenții la tehnică și armament conform solicitărilor pentru asigurarea menținerii nivelului de operativitate a navei;

să execute la termenele stabilite lucrările de mentenanță la tehnica de la bordul navei;

dotare.

să solicite executarea la timp a verificărilor metrologice ale aparatelor de măsură din

La navele la care funcția de comandant grup/grupă mentenanță nu este prevăzută în

statul de organizare, atribuțiile și îndatoririle care îi revin potrivit prezentului regulament sunt îndeplinite de șeful de echipaj sau de un alt cadru militar nominalizat de comandantul navei.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei intendență sunt următoarele:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei intendență sunt următoarele:

să cunoască nomenclatorul bunurilor materiale de resortul hrănirii și echipării;

să cunoască, să aplice și să verifice aplicarea, după caz, a regulilor prevăzute de instrucțiuni privind recepția, depozitarea, distribuția, declasarea, casarea și valorificarea bunurilor materiale de resortul hrănirii și echipării;

să dispună toate măsurile pentru asigurarea la timp și în volum complet, a bunurilor materiale de resortul hrănirii și echipării;

să dispună toate măsurile pentru menținerea unei stări igienice corespunzătoare în spațiile de depozitare și preparare a hranei, precum și pentru prevenirea toxiinfecțiilor alimentare;

să controleze permanent starea de curățenie și igienă a personalului care prepară hrana, precum și respectarea regulilor de prepararea a acesteia;

să controleze permanent starea calitativă, atât a alimentelor din depozitare, cât și a celor distribuite pentru prepararea hranei, urmărind încadrarea acestora în termenele de valabilitate;

să urmărească permanent ca alimentele distribuite pentru prepararea hranei să respecte cantitățile prevăzute în documentele de distribuție, precum și respectarea greutății porțiilor de mâncare;

să întocmească, după caz, documentele de recepție, planificare, distribuție, justificative, a bunurilor materiale de resort.

La navele la care funcția de comandant grup/grupă intendență nu este prevăzută în statul de organizare, atribuțiile și îndatoririle care îi revin potrivit prezentului regulament sunt îndeplinite de șeful de echipaj sau de un alt cadru militar nominalizat de comandantul navei.

Comandantul grupului/grupei apărare CBRN respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

are în subordine directă personalul grupului/grupei apărare CBRN.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei apărare CBRN sunt următoarele:

să consilieze ierarhic comandantul navei privind activitatea pe linie CBRN;

să asigure și să distribuie echipajului mijloacele individuale de apărare CBRN;

să asigure și să verifice evidența, folosirea și păstrarea corespunzătoare a tehnicii și materialelor de resort aflate pe navă;

să conducă verificarea periodică a funcționării aparaturii CBRN de pe navă, precum și a instalațiilor fixe de decontaminare și de protecție prin perdea de apă;

să țină evidența și să gestioneze materialele radioactive la bord;

să dispună măsuri pentru trimiterea la reparații a tehnicii și materialelor de protecție chimică și pentru etalonarea aparaturii.

La navele la care funcția de comandant grup/grupă apărare CBRN nu este prevăzută în statul de organizare, atribuțiile și îndatoririle care îi revin potrivit prezentului regulament sunt îndeplinite de șeful de echipaj, sau de un alt cadru militar nominalizat de comandantul navei.

Comandantul grupului/grupei asigurare medicală respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă logistic;

se subordonează pe linie de specialitate medicului șef al unității;

are în subordine directă întregul personal al grupei.

Îndatoririle

specifice

comandantului

grupului/grupei

asigurare

medicală

sunt următoarele:

să urmărească aplicarea la bordul navei a măsurilor igienico-sanitare, respectarea regulilor de igienă individuală, colectivă, de igienă a muncii și regimul de efort al echipajului;

să raporteze despre starea igienico-sanitară a echipajului, cazurile de îmbolnăviri apărute, internările de la infirmerie și spital, scutiții medical și starea bolnavilor internați;

să trimită bolnavii la punctul medical/cabinetul medical al unității;

să acorde consultații și să execute zilnic tratamentul ambulatoriu bolnavilor din echipajul navei;

să acorde primul ajutor;

să țină sub observație personalul care are nevoie de supraveghere medicală deosebită;

să execute ședințe de instrucție sanitară cu echipajul navei;

să asigure păstrarea, întreținerea și folosirea echipamentelor medicale, medicamentelor și materialelor sanitar-farmaceutice;

să urmărească administrarea corectă a medicamentelor prescrise;

să asigure în permanență o trusă de urgență;

să acorde asistență medicală pe timpul instrucției, exercițiilor, activităților sportive și scăldatului, precum și pe timpul diferitelor lucrări la bord;

să verifice zilnic, înainte de intrarea în serviciul de permanență/gardă și cart, starea de sănătate a personalului care urmează să intre în serviciu;

să controleze starea igienico-sanitară a blocului alimentar și să trimită periodic la controlul medical personalul ce-l deservește;

să recolteze periodic probe din apa potabilă și să le trimită la analiză;

să nu permită consumul apei din surse necontrolate medical;

să solicite, la nevoie, executarea dezinsecției și deratizării navei;

să controleze calitatea și păstrarea alimentelor și a hranei pregătite pentru echipaj;

să controleze prelevarea probelor de hrană și păstrarea acestora.

La navele/unitățile de nave unde funcția de comandant grupă asigurare medicală nu este prevăzută în statul de organizare, atribuțiile stabilite în prezentul regulament sunt îndeplinite de către sanitarul navei.

Comandantul

grupului

propulsie

respectă

următoarele

relații

de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului/ajutorului comandantului serviciului de luptă electromecanic;

are în subordine nemijlocită comandanții P.L.;

are în subordine directă personalul grupului propulsie.

Îndatoririle specifice comandantului grupului propulsie sunt următoarele:

să asigure funcționarea, întreținerea și repararea motoarelor principale de propulsie și a instalațiilor auxiliare aferente acestora;

să efectueze și să verifice reglarea parametrilor motoarelor și a instalațiilor aferente;

să supravegheze personal exploatarea motoarelor principale pe timpul manevrelor sau în alte situații;

să actualizeze jurnalele auxiliare, de mașini, cărțile de exploatare și să transmită rapoartele zilnice privind consumul de combustibil și apă;

să pregătească documentele necesare executării mentenanței sau a altor operațiuni, în funcție de necesități.

Comandantul

grupului

energetic/automatizări

și

instalații

electrice auxiliare/instalații electrice de forță și motoare electrice de propulsie respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului/ajutorului comandantului serviciului de luptă electromecanic;

are în subordine nemijlocită comandanții P.L.;

are în subordine directă personalul grupului energetic/automatizări și instalații electrice auxiliare/instalații electrice de forță și motoare electrice de propulsie.

Comandantul grupului energetic/automatizări și instalații electrice auxiliare/instalații electrice de forță și motoare electrice de propulsie răspunde de buna funcționare și mentenanța motoarelor electrice de propulsie a instalațiilor electrice de forță, a generatoarelor de energie

electrică, a acumulatorilor, sistemelor de distribuție a energiei electrice și automatizărilor, precum și a sistemelor și echipamentelor electrice auxiliare.

Îndatoririle specifice comandantului grupului energetic/automatizări și instalații electrice auxiliare/instalații electrice de forță și motoare electrice de propulsie sunt următoarele:

să completeze jurnalele și cărțile de exploatare a echipamentelor energetice;

să efectueze și să verifice reglarea parametrilor motoarelor și instalațiilor aferente din responsabilitate;

să dispună măsuri ca toate avariile și incidentele de natură electrică survenite la navă să fie remediate imediat și pe cât posibil cu mijloacele bordului;

să asigure mentenanța tehnicii și aparaturii din cadrul grupului;

să pregătească documentele necesare executării mentenanței sau altor operațiuni, în funcție de necesități;

să asigure condițiile tehnice și personalul necesar pentru deservirea echipamentelor energetice.

Comandantul grupului vitalitate/grupului instalații auxiliare de bord respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului/ajutorului comandantului serviciului de luptă electromecanic;

are în subordine nemijlocită comandanții P.L.;

are în subordine directă personalul grupului vitalitate/grupului instalații auxiliare de

bord.

Îndatoririle specifice comandantului grupului vitalitate/grupului instalații auxiliare de

bord sunt următoarele:

să supravegheze etanșarea navei în condiția ordonată;

să supravegheze desfășurarea testelor de etanșare în compartimente;

să monitorizeze avariile care includ stabilitatea și asieta navei;

să pregătească și să actualizeze listele/schemele controlului avariei și stabilității și să se asigure că sunt afișate listele de control corecte la compartimente;

să asigure și să verifice starea completelor de vitalitate;

să execute antrenamente cu echipajul navei în controlul avariilor, lupta cu focul și apa;

să verifice funcționarea și mentenanța sistemelor de vitalitate și auxiliare;

să nu permită punerea în funcțiune/oprirea caldarinei fără aprobarea comandantului serviciului de luptă electromecanic.

Pe lângă responsabilitățile care îi revin conform secțiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă senzori și armamente mai are următoarele îndatoriri specifice:

să controleze respectarea modului de păstrare în siguranță a armamentului și munițiilor;

să acționeze în calitate de consilier tehnic al comandantului navei pe timpul ducerii acțiunilor militare;

să acționeze în calitate de consilier al comandantului navei pe timpul luptei de vitalitate.

Îndatoririle specifice comandantului serviciului de luptă senzori și armamente sunt următoarele:

să urmărească menținerea în stare de funcționare și în parametri nominali a senzorilor și armamentului aflate în responsabilitate;

să urmărească întreținerea senzorilor și armamentului;

să aprobe planul de mentenanță a senzorilor și armamentului și să urmărească desfășurarea lucrărilor de mentenanță planificate;

să supravegheze implementarea măsurilor din planul de control al emisiilor;

să formuleze și să înainteze din timp cererile de materiale și piese, scule și accesorii pentru senzorii și instalațiile aflate în responsabilitate;

să urmărească întreținerea, mânuirea, depozitarea, evidența armamentului individual de infanterie, a materialelor explozive, a muniției de toate felurile, a accesoriilor pentru muniție și a materialelor pirotehnice;

să urmărească întrebuințarea corectă, mentenanța și reparațiile sistemelor de luptă la suprafață și sub apă, precum și a sistemelor de luptă contra minelor, atunci când acestea sunt instalate la bord;

să execute inspecția periodică a magaziilor de muniții și verificarea funcționării sistemelor de stropire;

să urmărească menținerea în stare de funcționare a sistemelor de antiefracție a magaziilor de muniții;

să asigure protecția fizică a navei prin colaborare cu șeful structurii de securitate, să întocmească planul protecției fizice a navei și să urmărească punerea acestuia în aplicare.

Comandantul grupului/grupei senzori respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă senzori și armamente;

are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei senzori sunt următoarele:

să urmărească funcționarea corectă și în parametri nominali a tehnicii și senzorilor de care răspunde direct sau prin subordonații săi;

să verifice menținerea standardelor de întreținere a tehnicii și compartimentelor, conform algoritmului de verificare stabilit la nivelul serviciului de luptă;

să elaboreze planul de mentenanță pentru desfășurarea lucrărilor de mentenanță planificate;

să coordoneze modul de executare a mentenanței și inspecțiilor periodice;

să raporteze comandantului serviciului de luptă senzori și armamente despre starea de operativitate a tehnicii și aparaturii;

să coordoneze remedierea eventualelor defecțiuni ale tehnicii și aparaturii, conform priorităților stabilite de comandant privind continuarea acțiunilor de luptă;

să întocmească listele cu necesarul de piese de schimb și accesorii necesare executării mentenanței tehnicii și aparaturii din responsabilitatea grupului/grupei.

Comandantul grupului/grupei armamente respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă senzori și armamente;

are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei armamente sunt următoarele:

să urmărească funcționarea corectă și în parametri nominali a armamentului și echipamentelor de luptă;

să verifice menținerea întreținerii tehnicii și compartimentelor, conform algoritmului de verificare stabilit la nivelul serviciului de luptă;

să elaboreze planul de mentenanță pentru tehnica aflată în primire;

să controleze modul de executare a mentenanței și a inspecțiilor periodice;

să raporteze comandantului serviciului de luptă senzori și armamente despre starea de operativitate a armamentului și a sistemelor de luptă;

să coordoneze remedierea eventualelor defecțiuni ale armamentului și sistemelor de luptă, conform priorităților stabilite de comandant privind continuarea acțiunilor de luptă.

Comandantul grupului/grupei asigurare tehnică cu armament și muniție respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă senzori și armamente;

are în subordine directă întregul personal al grupului/grupei.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei asigurare tehnică cu armament și muniție sunt următoarele:

să cunoască tehnica din dotare, armamentul și munițiile, regulile de exploatare, reparare, întreținere și depozitare a acestora;

să întocmească la timp cereri de asigurare cu muniții, să asigure aprovizionarea la timp a navei și să țină evidența cu materiale de resort, luând măsurile necesare pentru primirea și depozitarea lor;

să întocmească și să înainteze la timp documentele justificative pentru consumurile de

muniții;

să verifice existentul, starea tehnicii, armamentului și munițiilor și să raporteze

comandantului serviciului de luptă senzori și armamente situația acestora;

să

urmărească

respectarea

regulilor

pentru

menținerea

vitalității

navei

în compartimentele repartizate, precum și ordinea și curățenia în aceste sectoare;

să dispună măsuri de păstrare și folosire a materialelor de resort, conform destinației acestora;

să asigure materialele necesare pentru întreținerea și executarea reparațiilor curente.

La navele unde funcția de comandant grup/grupă asigurare tehnică cu armament și muniție nu este prevăzută în statul de organizare, atribuțiile prevăzute în prezentul regulament sunt îndeplinite de comandantul grupului/grupei armament.

Comandantul serviciului de luptă aviație are în subordine directă întregul personal al serviciului de luptă aviație iar pe timpul desfășurării activităților aeronautice, are în subordine întregul personal aeronautic participant la aceste activități.

Pe lângă responsabilitățile care îi revin conform secțiunii a 5-a din prezentul capitol, comandantul serviciului de luptă aviație mai are următoarele responsabilități specifice:

să consilieze comandantul privind conducerea luptei, în ceea ce privește utilizarea elicopterului îmbarcat;

să planifice și să organizeze instrucția aeronautică de la bordul navei.

Comandantul serviciului de luptă aviație este unul din piloții comandanți și are următoarele îndatoriri specifice:

să organizeze și să conducă întreaga activitate aeronautică de la bordul navei;

să avizeze programul de zbor, de mentenanță și alte activități ce urmăresc menținerea unei stări de operativitate ridicată;

să avizeze programul zilnic al navei în ceea ce privește activitățile ce influențează activitatea de zbor;

zbor;

să stabilească echipajul care execută misiunea și să verifice pregătirea acestuia pentru

să urmărească modul cum sunt completate documentele de planificare și evidență a

zborului;

să se asigure că îndeplinirea îndatoririlor generale ale personalului aeronautic sau alte activități la care acesta participă la bord nu se suprapun cu activitățile de zbor sau nu le influențează în mod negativ;

să raporteze comandantului navei despre starea de operativitate a elicopterului, a echipajului, a personalului tehnic și de asigurare, precizează limitele de operare navă – elicopter, denumit în continuare S.H.O.L., pentru fiecare activitate aeronautică în parte, fără ca aceste limite să depășească limitele maxime admise;

să aprecieze, în calitate de persoană autorizată, dacă se poate executa o misiune de zbor;

să stabilească modul și condițiile de executare a misiunii, iar atunci când constată că sunt încălcate reglementările specifice, sau când nu mai sunt îndeplinite condițiile minime de siguranță a zborului, să raporteze imediat comandantului navei despre aceasta și să propună întreruperea activității în scopul asigurării condițiilor necesare.

Șeful echipei tehnice respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă aviație;

are în subordine directă întregul personal tehnic de aviație din cadrul serviciului de luptă

aviație.

navei;

Șeful echipei tehnice răspunde de:

planificarea și executarea operațiunilor de mentenanță la elicopterul îmbarcat la bordul

gestionarea și întreținerea echipamentelor de aviație din hangar și de pe puntea eliport;

modul de fixare și asigurare a elicopterului pe puntea eliport și în hangar;

gestionarea lotului de piese de schimb, a materialelor consumabile și a echipamentelor

specifice îmbarcate la bordul navei necesare activităților de mentenanță la elicopter;

pregătirea și configurarea elicopterului cu echipamente și instalații specifice, funcție de misiunile planificate;

respectarea măsurilor de siguranță în lucrul cu armamentul, munițiile și materialele pirotehnice, pe timpul pregătirii și executării misiunilor specifice cu elicopterul.

Îndatoririle specifice șefului echipei tehnice sunt următoarele:

să ia în primire la îmbarcare și să predea la debarcare toate echipamentele, materialele de aviație de la bordul navei, facilitățile din hangar și puntea de zbor;

să verifice funcționarea echipamentelor și facilităților de aviație de la bord și să răspundă de corecta lor exploatare;

instruit;

să se asigure că personalul care execută amararea și manipularea elicopterului este

să aplice întocmai reglementările de exploatare a tehnicii de aviație;

să avizeze toate lucrările și intervențiile pentru recuperarea aeronavei prăbușite sau

amerizate forțat;

să cunoască permanent și să raporteze comandantului serviciului de luptă aviație starea tehnică a elicopterului, resursa de zbor rămasă și lucrările regulamentare care trebuie executate la bord;

pe timpul ambarcării elicopterului la bordul navei coordonează activitatea de sprijin logistic a misiunilor de zbor.

Controlorul de trafic aerian de la bordul navelor – AC/H respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

se subordonează pe timpul executării operațiunilor de zbor ofițerului de cart în CCL/PPC;

cooperează cu ofițerul de cart, cu asistentul controlorului de trafic aerian – AC/H(A) și cu șeful echipei de conducere și asigurare pe puntea de zbor, respectiv FDO.

Controlorul de trafic aerian de la bordul navelor – AC/H conduce activitățile de control/dirijare a aeronavelor în zona sa de responsabilitate, având următoarele atribuții:

exercită controlul traficului aerian operațional în zona de control a navei, prin dirijarea și coordonarea zborurilor elicopterelor pentru plecarea de la navă și pentru apropierea pentru apuntare cu excepția fazelor de decolare/apuntare când elicopterul se află în raza de vizibilitate a FDO;

exercită controlul tactic al aeronavelor care îi sunt desemnate pentru întrebuințare în luptă: dirijează la țintă aeronavele, descoperă și identifică țintele, ziua și noaptea, indiferent de starea vremii, stabilește coordonatele țintelor;

aplică măsurile privind securitatea aeronavelor aflate sub controlul său;

realizează legătura navă-aer cu aeronavele;

monitorizează zborul aeronavelor în zonele rezervate din vecinătatea navei, în limita posibilităților radarelor din dotare;

participă la operațiile de căutare și salvare a echipajelor și aeronavelor aflate în pericol prin executarea cercetării radar.

Asistentul controlorului de trafic aerian de la bordul navelor – AC/H(A) respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

se subordonează pe timpul executării operațiunilor de zbor ofițerului principal cu lupta;

cooperează cu ofițerul de cart, cu controlorul de trafic aerian – AC/H și cu șeful echipei de conducere și asigurare pe puntea de zbor, respectiv FDO.

Asistentul controlorului de trafic aerian de la bordul navelor – AC/H(A) conduce activitățile de control/dirijare a aeronavelor în zona sa de responsabilitate, având următoarele atribuții:

sprijină AC/H în exercitarea controlului traficului aerian operațional în zona de control a navei prin dirijarea și coordonarea zborurilor elicopterelor pentru plecarea de la navă și pentru apropierea pentru apuntare cu excepția fazelor de decolare/apuntare când elicopterul se află în raza de vizibilitate a FDO;

sprijină AC/H în exercitarea controlului tactic al aeronavelor care îi sunt desemnate pentru întrebuințare în luptă;

participă la coordonarea traficului aerian din zona sa de responsabilitate;

coordonează operațiunile de zbor cu structurile de decizie de la bordul navei;

realizează legătura navă-aer cu aeronavele;

monitorizează zborul aeronavelor în zonele rezervate din vecinătatea navei, în limita posibilităților radarelor din dotare;

participă la operațiile de căutare și salvare a echipajelor și aeronavelor aflate în pericol prin executarea cercetării radar.

Șeful echipei de conducere și asigurare pe puntea de zbor – FDO respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă operații;

se subordonează, pe timpul executării activităților aeronautice, ofițerului de cart sau comandantului serviciului de luptă aviație în funcție de tipul activității;

cooperează și cu controlorii de trafic aerian, respectiv AC/H, AC/H(A);

are în subordine întreaga echipă de punte și îl are ca ajutor pe șeful echipei de amarare.

Îndatoririle specifice șefului echipei de conducere și asigurare pe puntea de zbor – FDO sunt următoarele:

să conducă activitățile de pregătire a punții de zbor și să asigure dirijarea elicopterului în zona sa de responsabilitate;

să realizeze conducerea în siguranță a activităților desfășurate pe puntea de zbor în vederea lansării sau recuperării elicopterului;

să coordoneze echipele de intervenție pe puntea de zbor în cazul unui incendiu sau în caz de prăbușire a elicopterului, luând toate măsurile pentru limitarea consecințelor ca urmare a producerii acestui eveniment;

să se asigure de primirea tuturor ordinelor și a informațiilor de la puntea de comandă și de transmiterea acestora personalului din subordine și echipajului elicopterului aflat pe punte sau în zbor în zona sa de responsabilitate;

să asigure dirijarea elicopterului prin semnale vizuale standard și/sau comenzi radio pe puntea de zbor, la decolare, pe timpul apropierii finale și pe timpul apuntării;

să răspundă de disciplina și asigurarea securității pe puntea de zbor, după instalarea posturilor de zbor;

să verifice funcționarea mijloacelor de comunicații, a luminilor punții de zbor și a repetitoarelor/indicatoarelor anemometrice;

să se asigure înainte de a transmite semnalul de aprobare pentru pornirea sau oprirea motoarelor, lansarea sau recuperarea aeronavei, că direcția și viteza vântului relativ, starea punții de zbor și mișcările navei se înscriu în valorile stabilite pentru condițiile de siguranță pentru desfășurarea activităților de zbor;

să transmită în caz de necesitate, în mod ferm și oportun, semnale obligatorii pentru pilot: „degajează-wave-off” și „stai pe punte/nu decola-hold on deck”.

Grupa meteo îmbarcată se constituie din personalul meteorologic aeronautic clasificat și licențiat.

Șeful grupei meteo îmbarcate este un ofițer meteorolog prognozist, care respectă următoarele relații de subordonare:

se subordonează nemijlocit comandantului serviciului de luptă aviație;

are în subordine directă specialistul meteorolog.

Șeful grupei meteo îmbarcate are următoarele responsabilități specifice:

să răspundă de asigurarea meteorologică a zborului din punct de vedere meteorologic;

să întocmească lucrările meteorologice, efectuarea analizei aerosinoptice și elaborarea prognozelor meteorologice;

să execute informarea meteorologică a comandantului navei, a comandantului serviciului de luptă aviație și a altor beneficiari de informație meteo;

să consemneze observațiile, măsurătorile și determinările meteorologice din locul de dispunere a navei;

să execute colectarea/achiziționarea, validarea, prelucrarea, diseminarea și arhivarea datelor și informațiilor meteorologice;

să raporteze condițiile meteorologice, ori de câte ori acesta se modifică sau depășesc anumite praguri;

să dispună menținerea echipamentelor specifice în stare de operativitate.

Personalul din cadrul grupei meteo îmbarcate execută observații, măsurători și determinări standard asupra fenomenelor meteorologice și a următoarelor elemente:

nebulozitate;

plafonul norilor;

vizibilitatea orizontală;

direcția și intensitatea vântului;

presiunea aerului;

temperatura aerului;

umezeala relativă a aerului;

temperatura punctului de rouă;

cantitatea de precipitații;

gradul de agitație al mării;

stabilitatea atmosferei.

Pe timpul desfășurării activităților aeronautice militare, observarea vizuală asupra fenomenelor și elementelor meteorologice se execută continuu. Informațiile provenite din observații vizuale, elementele măsurate de stația meteorologică de la bordul navei, hărțile și materialele de prognoză provenite de pe site-urile de specialitate de pe internet, sunt principalele surse de întocmire a briefingului meteorologic de zbor.

Înainte de executarea unei misiuni de zbor, ofițerul meteorolog întocmește buletinul meteorologic de zbor, iar pilotul comandant ia la cunoștință sub semnătură de condițiile meteorologice.

Personalul din echipajul permanent al navei, care face parte din echipa de punte, este pregătit și atestat pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice în cadrul echipei de amarare și manevrare elicopter și al echipei de intervenție în caz de incendiu și prăbușire.

Pregătirea și atestarea personalului prevăzut la alin. (1) se realizează prin cursuri și convocări periodice la unitatea de elicoptere sau/și prin antrenamente desfășurate la bordul navei sub îndrumarea comandantului serviciului de luptă aviație/ofițerului de aviație de la bord.

În condițiile prevăzute la art. 28 din prezentul regulament, scafandrii de la bordul navei se subordonează operativ comandantului serviciului de luptă scafandri și acționează pentru planificarea, pregătirea și desfășurarea misiunilor de scufundare de la bordul navelor, în conformitate cu procedurile standard de operare și normele de securitate și sănătate în muncă a activităților de scufundare.

Comandantul serviciului de luptă scafandri are în subordine directă întregul personal al serviciului de luptă scafandri și pe timpul desfășurării activităților de scufundare are în subordine operativă întregul personal scafandru de la bordul navei.

Comandantul serviciului de luptă scafandri are următoarele îndatoriri specifice:

să organizeze și să conducă întreaga activitate de scufundare de la bordul navei;

să conducă activitățile de mentenanță la tehnica din cadrul serviciului de luptă;

să avizeze programul zilnic al navei în ceea ce privește activitățile ce influențează scufundarea;

să participe la întocmirea documentelor de planificare a navei;

să verifice consemnarea organizării de scufundare în jurnalul de bord al navei și să controleze lunar modul de întocmire al documentelor de organizare a scufundării;

să participe împreună cu tot efectivul SL la activități la bordul navei, conform registrului de roluri ale navei;

să gestioneze permanent verificările metrologice ale tehnicii de scufundare din dotare;

să verifice funcționarea echipamentelor și tehnicii de scufundare de la bord și să răspundă de corecta lor exploatare.

La bordul navei, activitatea de scufundare este organizată și condusă de personalul cu atribuții și responsabilități, după cum urmează: șeful de șantier, șeful de scufundare, scafandrul de securitate, șeful de turelă, operatorul barocameră, tehnicianul de scufundare, tenderul și medicul sau asistentul medical.

Personalul cu atribuții și responsabilități în organizarea și desfășurarea activităților de scufundare este obligat să cunoască și să aplice normele de reglementare a activităților de scufundare din România, precum și instrucțiunile de exploatare a tehnicii din dotare.

Conducerea activităților de scufundare se execută de către persoane care au efectuat o pregătire profesională corespunzătoare și au fost atestate pentru îndeplinirea acestor funcții în cadrul organizărilor de scufundare.

Comandantul serviciului manevra velelor se subordonează nemijlocit comandantului navei pe timpul activităților de manevră a navei cu vele.

Comandantul serviciului manevra velelor se subordonează nemijlocit ofițerului secund pe linia desfășurării activităților curente.

Comandantul grupului/grupei 1 manevra velelor/far prova și comandantul grupului/grupei 2 manevra velelor/far pupa respectă următoarele relații de subordonare:

se suboordonează nemijlocit comandantului serviciului manevra velelor;

i se subordonează direct întreg personalul grupului.

Responsabilitățile comandantului grupului/grupei manevra velelor sunt următoarele:

să conducă toate activitățile necesare manevrei velelor;

să instruiască personalul grupului de luptă pe linia manevrei navei cu vele;

să mențină în bune condiții starea tehnică a arboradei și greementului arborelui trinchet, velelor

pătrate

ale

arborelui

trinchet,

focurilor,

velelor

strai

aferente

și

manevrelor acestora/arboradei și greementului arborelui mare, velelor pătrare are arborelui mare, velelor strai aferente și manevrelor acestora, arborelor artimon și manevrelor acestora.

Îndatoririle specifice comandantului grupului/grupei manevra velelor sunt următoarele:

să coordoneze, să verifice și să conducă activitățile de mentenanță cu mijloacele bordului în vederea asigurări unei stări tehnice bune a greementului, arboradei și velaturii din subordine;

să coordoneze, să verifice și să conducă instruirea specifică navei tip velier a personalului din subordine;

să informeze comandantul serviciului manevra velelor asupra stării arboradei, greementului și velaturii navei și să ia măsurile necesare îndeplinirii în condiții bune a manevrelor de întindere, strângere și brațarea velelor;

să supravegheze starea tehnică a arboradei, greementului, vergilor fixe și mobile, a sistemelor de fixare și culisare a acestora;

să conducă în condiții de maximă siguranță activitățile premergătoare navigației cu vele, precum și activitățiile de învergare și dezvergare a navei;

să actualizeze rolurile de întindere/strângere/brațare a velelor în funcție de încadrarea navei cu echipaj și a capacităților acestora.

Persoanele îmbarcate temporar la bordul unei nave militare se înscriu în jurnalul de bord și în OZN, specificându-se pe ce bază și în ce scop s-a efectuat îmbarcarea.

În cazul subunităților constituite, în jurnalul de bord se înscriu doar gradul, numele și prenumele comandantului de subunitate și efectivul de militari îmbarcați.

Cazarea unor personalități militare sau civile se execută după ordinele date de comandantul navei.

Dacă printre persoanele îmbarcate sunt și femei, acestora li se repartizează încăperi

separate.

La navele militare se pot îmbarca, transporta și debarca/desanta una sau mai multe subunități militare constituite.

Subunitatea militară îmbarcată se împarte pe compartimente pe baza unui plan întocmit de comandantul secund/ofițerul secund și aprobat de comandantul navei. Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii subunității militare se împart după posibilități, pe cabine, în funcție de grad; ceilalți militari se cazează la fel ca și soldații și gradații profesioniști ai navei, pe cât posibil în încăperi special repartizate.

Ambarcațiunile militare sunt acele mijloace plutitoare de dimensiuni mici, de tipul bărcilor și șalupelor, cu sau fără echipaj militar permanent, capabile să se deplaseze sub

efectul unui mijloc de propulsie respectiv rame, vele, motor, să transporte materiale ori persoane și nu dispun de facilității proprii de cazare și hrănire.

Ambarcațiunile militare se clasifică, astfel:

ambarcațiunile navei;

ambarcațiuni militare cu destinație specială;

ambarcațiuni militare pentru instrucție marinărească.

Ambarcațiunile militare prevăzute la alin. (2) lit. b) și c) se pot deplasa independent sau pot fi transportate cu mijloace navale, aeriene sau terestre înspre/dinspre raioanele de acțiune și sau de pregătire.

Armamentul/echipajul unei ambarcațiuni militare cu rame sau vele, poate avea în compunere, după caz: un șef de ambarcațiune, personal pentru tras la rame/manevra velelor, un observator-semnalizator la prova care asigură și mânuirea căngilor/barbetelor.

Ambarcațiunile militare din FN sunt deservite de armament sau echipaj.

Armamentul/echipajul unei ambarcațiuni militare cu motor, poate avea în compunere, după caz: un șef de ambarcațiune, un navigator/timonier, un electromecanic/motorist, un observator-semnalizator la prova/specialist comunicații și un om la manevra pupa.

Dacă nu sunt prevăzute funcții în echipaj sau prin rolurile navei, armamentul/echipajul unei ambarcațiuni militare se stabilește de către comandantul navei și se înscrie în OZU sau, după caz, OZN și în jurnalul de bord înainte de plecarea în misiune.

Șefii de ambarcațiuni militare sau ale navei se nominalizează din rândul ofițerilor, maiștrilor militari sau a gradaților profesioniști în urma absolvirii unei forme specifice de pregătire organizată într-o instituție autorizată național/internațional, echivalată de autoritățile naționale competente și consemnată în OZN sau, după caz, OZU.

Ambarcațiunile militare care execută transportul persoanelor ce au dreptul la mărci distinctive și de comandament, al amiralilor și/sau generalilor sunt comandate de un ofițer de marină.

Fiecărei ambarcațiuni militare i se repartizează câte un nume/număr de ordine/bordaj prin OZU sau, după caz, OZN.

Pe oglinda sau pe comanda de navigație a ambarcațiunilor militare, acolo unde este posibil, se piturează pavilioane din „Codul național de pavilioane saulă”, care reprezintă chemarea ambarcațiunii militare, sau chemarea generală a tuturor ambarcațiunilor militare.

La prova ambarcațiunilor militare, în ambele borduri, se înscriu pe bordaj numărul sau numele navei de care aparțin și numărul ambarcațiunii militare respective.

Fiecărei ambarcațiuni militare i se stabilește prin datele de construcție capacitatea de încărcare cu personal sau materiale pentru diferite condiții hidrometeorologice.

Numărul de persoane care poate fi luat la bord, precum și datele referitoare la capacitatea de încărcare se înscrie pe comanda de navigație și pe oglinda ambarcațiunilor militare.

Datele înscrise pe comanda de navigație trebuie să fie cunoscute și respectate cu strictețe de către șefii de ambarcațiuni militare.

Șeful ambarcațiunii militare răspunde de materialele din inventarul ambarcațiunii militare, îmbarcarea personalului și materialelor, ordinea interioară și de asigurarea deplasării în siguranță.

Personalul care face parte din armamentul/echipajul ambarcațiunii militare se subordonează șefului acesteia.

Șeful ambarcațiunii militare este obligat ca la înapoierea din misiune să informeze persoana care are în primire ambarcațiunile militare, despre starea tehnică și defecțiunile constatate și să o predea cu inventarul complet, în ordine și curată.

Pe timpul conducerii, șeful ambarcațiunii militare trebuie să respecte cu strictețe prevederile COLREG/RND, regulile serviciului de radă, precum și uzanțele portului respectiv.

Pe timp de noapte, toate ambarcațiunile militare sunt obligate să poarte luminile prevăzute de COLREG, iar la fluviu, pe cele prevăzute de RND, și să respecte luminile și semnele prevăzute pe fluviile sau apele interioare respective.

Șefii

ambarcațiunilor

militare

sunt

obligați

să

acorde

tot

ajutorul

posibil ambarcațiunilor naufragiate și celor în pericol de a se scufunda, cu respectarea strictă a normelor de siguranță pentru ambarcațiunea proprie.

Dacă o ambarcațiune militară trece pe lângă o navă militară de la care primește ordin să se apropie, să acosteze sau observă pavilionul specific de chemare a ambarcațiunii arborat, șeful ambarcațiunii execută ordinul primit, cu excepția cazului în care se transportă un comandant/șef care ordonă continuarea marșului.

La primirea ordinului, șeful ambarcațiunii militare comunică navei care l-a chemat pe cine transportă și ordinul primit pentru continuarea marșului.

În situația când este chemat la ordin, dar are de îndeplinit o misiune urgentă, șeful ambarcațiunii militare este obligat să raporteze acest lucru ofițerului de gardă, când nava se află în staționare la cheu, sau ofițerului de cart pe navă, atunci când nava se află pe mare, și să acționeze mai departe conform ordinelor primite pentru executarea misiunii, iar la înapoierea la bord să raporteze despre aceasta ofițerului de gardă/cart al navei proprii.

Ambarcațiunea militară trimisă la mal și care este nevoită să aștepte, ancorează în apropierea malului, la adâncimea favorabilă staționării în siguranță, iar în caz că este surprinsă de timp nefavorabil, șeful ambarcațiunii ia măsuri care să pună în siguranță ambarcațiunea, echipajul, materialele, armamentul individual și muniția.

Pentru transportul proviziilor și materialelor cu ambarcațiuni militare, șeful ambarcațiunii militare urmărește stivuirea corectă și amararea materialelor pentru a nu influența stabilitatea ambarcațiunii.

Materialele grele trebuie așezate și amarate la centrul ambarcațiunii, materialele sau proviziile se acoperă cu prelate pentru a fi protejate contra valurilor și ploii.

Ambarcațiunile navei reprezintă mijloacele plutitoare din dotarea acesteia destinate pentru pregătirea marinărească a echipajelor, salvarea oamenilor căzuți în apă, cercetarea suprafeței de apă și a malurilor și/sau pentru transport de persoane și materiale.

Ambarcațiunile navei fac parte din mijloacele colective de salvare.

Ambarcațiunile la bordul navelor se numerotează de la prova la pupa, numerele impare în tribord, iar cele pare în babord.

Se interzice plecarea de la bord/cheu a unei ambarcațiuni aparținând navei care nu îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

personalul care formează armamentul/echipajul ambarcațiunii navei este complet și poartă ținuta și echipamentul ordonate;

este respectată capacitatea de încărcare;

plinurile de apă, alimente și combustibil sunt asigurate;

instalația de lumini/luminile funcționează normal, unde este cazul;

mijloacele de navigație, de comunicații, semnalizare, vitalitate, salvare și materialele de inventar sunt complete și dispuse la locul lor;

personalul îmbarcat este instruit privind normele de sănătate și securitate în muncă.

Șeful ambarcațiunii navei este obligat să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1), înainte de plecarea de la bord/cheu și să raporteze ofițerului de cart/gardă pe navă, acesta din urmă consemnând cele raportate în jurnalul de bord.

Pe timpul marșului în formație, șeful ambarcațiunii navei este obligat să mențină permanent contactul vizual cu celelalte ambarcațiuni, să observe sectorul în care execută navigația și să mențină distanța de siguranță între ambarcațiuni în funcție de condițiile hidrometeorologice.

Se interzice ridicarea ambarcațiunilor navei cu personal la bord, cu excepția personalului de manevră sau a celor răniți.

În ambarcațiunile navei remorcate rămâne numai personalul destinat manevrei, echipat corespunzător, cu excepția cazului în care starea mării nu permite apropierea de șalupa remorcher pentru luarea la bord a personalului îmbarcat.

Pe timpul remorcării, ambarcațiunile navei sunt supravegheate de către personalul de serviciu nominalizat în acest scop de la nava care remorchează.

Pe timpul cât ambarcațiunile navei armate sunt la cheu/ponton/mal, militarilor din compunerea armamentului/echipajului bărcii le este interzisă părăsirea locului de staționare fără aprobarea șefului ambarcațiunii.

În situația în care ambarcațiunile navei sunt legate la tangon sau la pupa navei sau când se pregătesc pentru ridicarea la bord, acestea trebuie să aibă cârmele scoase.

În situația în care ambarcațiunile cu motor ale navei se află la bord/cheu, cheile de contact se păstrează la ofițerul de gardă sau, după caz, la ofițerul de cart pe navă.

În situația când nava se pregătește pentru ieșirea pe mare sau fluviu, șeful de echipaj/șeful ambarcațiunii navei verifică funcționarea instalațiilor pentru lăsarea ambarcațiunilor la apă și fixarea acestora pe gruie sau cavaleți.

Atunci când este necesar ca militarii din compunerea armamentului/echipajului să se deplaseze pe uscat pentru executarea unor activități ordonate, șeful ambarcațiunii navei numește un planton care rămâne în ambarcațiune pentru paza acesteia.

Ambarcațiunile militare cu destinație specială care nu au prevăzute funcții prin statul de organizare sunt exploatate de către personal admis la comanda/exploatarea acestora, nominalizat prin OZN sau, după caz, OZU.

Echipajul ambarcațiunilor militare cu destinație specială care au încadrare incompletă, se completează, prin detașare, cu personal admis la comanda/exploatarea acestora, nominalizat prin OZN sau, după caz, OZU.

Ambarcațiunile militare care se apropie de o navă sunt interogate de către personalul de cart, conform procedurilor.

Șeful ambarcațiunii militare este obligat să răspundă, în funcție de persoanele pe care le transportă, astfel:

pentru comandantul unității de nave sau șefii direcți ai acestuia „Marca”;

pentru comandantul navei „Denumirea navei”;

pentru ceilalți ofițeri „Ofițeri”;

pentru maiștrii militari, subofițeri, gradați „Militari la bord”.

Șeful ambarcațiunii militare care nu intenționează să acosteze la nava care întreabă, răspunde: „Ambarcațiune la larg”.

În cazul în care ambarcațiunea militară nu răspunde somației, șeful de cart/veghea la ancoră raportează ofițerului de gardă sau, după caz, ofițerului de cart situația.

Ambarcațiunile militare nu acostează la o navă, ziua sau noaptea, până nu primesc aprobare de la ofițerul de gardă sau, după caz, ofițerul de cart al navei respective, prin mijloace de semnalizare vizuală sau prin voce, prin care se indică locul de acostare.

Orice persoană îmbarcată la bord este obligată să-și însușească modul de folosire a mijloacelor de salvare repartizate și răspunde de starea de întreținere și de existența accesoriilor acestora.

Mijloacele de salvare nu se folosesc în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate.

Locurile unde se amplasează la bord mijloacele de salvare sunt stabilite prin construcția navei.

În caz de urgență, mijloacele de salvare trebuie să fie disponibile imediat.

Se

interzice

păstrarea

mijloacelor

de

salvare

individuală

și

a

inventarului ambarcațiunilor colective de salvare în dulapuri sau compartimente încuiate.

Șefii ambarcațiunilor navei și mijloacelor de salvare colectivă trebuie:

să fie instruiți pentru manevra acestora;

să fie nominalizați în OZN sau, după caz, OZU și rolurile navei;

să cunoască regulile și tehnicile de supraviețuire pe mare;

să aibă o listă cu armamentul/echipajul ambarcațiunii navei/mijlocului de salvare, rolul acestora, materialele ce trebuie să le aducă la ambarcațiune/mijlocul de salvare și extras din instrucțiunile prevăzute în manual/ghidul de supraviețuire pe mare;

să verifice dacă armamentul/echipajul/personalul îmbarcat de sub comanda sa își cunoaște îndatoririle ce îi revin;

să prelucreze la nevoie instrucțiunile prevăzute în manual/ghidul de supraviețuire pe

mare.

Principalele atribuții ale șefilor ambarcațiunilor navei și mijloacelor de salvare sunt:

să asigure navigația și menținerea vitalității ambarcațiunilor navei ori mijloacelor

colective de salvare;

să organizeze pe carturi veghea interioară și exterioară;

să mențină condițiile de sănătate și confort a echipajului, în special a celor care au suferit leziuni sau șocuri;

să raționalizeze consumul de apă și alimente;

să mențină legăturile cu celelalte nave, mijloace de salvare și să folosească eficient mijloacele de comunicații/semnalizare;

să mențină o disciplină strictă și o stare ridicată a moralului;

să țină, dacă este posibil, un jurnal cu evenimentele produse.

Conducerea lansării ambarcațiunilor navei ori a mijloacelor de salvare colectivă revine șefilor acestora.

Pe timpul exercițiilor de antrenament la navă se instruiesc toți membrii din echipaj, inclusiv personalul îmbarcat temporar, pentru a lansa ambarcațiunile navei/mijloacele de salvare colectivă în situațiile în care echipa de lansare e incompletă sau nu-și poate exercita atribuțiile și/sau șefii de ambarcațiune/mijloc de salvare îi numesc să facă acest lucru.

Fiecare membru al echipajului trebuie să participe la un exercițiu de abandon al navei, cel puțin o dată pe lună, sau în primele 24 de ore de la plecarea navei din port, iar personalul îmbarcat temporar trebuie să fie instruit în privința folosirii mijloacelor individuale și colective de salvare și a regulilor ce trebuie respectate în caz de urgență.

Dacă pe navă există personal îmbarcat temporar, acesta se repartizează pe mijloacele de salvare colective, iar în situația în care acestea sunt insuficiente, comandantul navei solicită eșalonului superior suplimentarea cu mijloacele de salvare necesare.

Mijloacele de salvare individuală sunt:

vestele individuale de salvare;

colacii de salvare;

costumele hidrotermice de protecție.

Vestele individuale de salvare și costumele hidrotermice de protecție trebuie asigurate pentru fiecare membru al echipajului, inclusiv pentru personalul îmbarcat temporar la bordul unei nave militare, cu o rezervă de 10%.

Vestele individuale de salvare de care dispune nava sunt rigide și gonflabile; cele gonflabile sunt cu declanșare automată la contactul cu apa sau cu declanșare manuală și se repartizează membrilor echipajului care au sarcini cu risc mare de cădere în apă, pe punțile exterioare.

Vestele individuale de salvare se dau în primire de către șeful de echipaj fiecărei persoane îmbarcate la bord și se păstrează permanent la P.L., respectiv la cabine/cazărmi.

Colacii de salvare se amplasează la bordul navelor militare în locuri accesibile, în ambele borduri, pe cât posibil pe toate punțile deschise care se extind până la bordajul navei, fără a fi prinși în dispozitive de fixare permanentă și cel puțin un colac de salvare va fi amplasat în apropierea pupei navei.

În fiecare din bordurile navei se amplasează cel puțin câte un colac de salvare prevăzut cu saulă antigiratorie și rezistentă la rupere, cu o lungime egală cu dublul înălțimii la care este fixat acesta deasupra liniei de plutire.

O parte din colacii de salvare sunt dotați cu lumină cu autoaprindere.

În bordurile comenzii de navigație se dispun cu prioritate colaci de salvare cu eliberare automată, dotați cu lumină cu autoaprindere și marcator cu fum care se declanșează automat în apă.

În marș și în staționare la ancoră, ambarcațiunile navei sunt fixate de instalațiile lor de lansare la apă, pe cavaleți, cu cârmele la post, fără capot și cu dopurile înșurubate, iar plutele/insulele de salvare trebuie să fie astfel amarate încât să permită eliberarea manuală din dispozitivele lor de fixare.

Ambarcațiunile navei se leagă cu barbeta sau cu un braț fals spre prova navei, astfel ca în momentul lansării la apă să-și păstreze direcția paralelă cu axul longitudinal al navei.

În ambarcațiunile navei vor exista în permanență centuri/veste de salvare pentru numărul de persoane stabilit, materiale de navigație și de semnalizare.

Lunar și înaintea ieșirilor pe mare/fluviu, toate mijloacele de salvare și dispozitivele de lansare a acestora la apă se inspectează vizual și se verifică, pentru stabilirea stării tehnice a acestora; constatările se consemnează în jurnalul de bord.

Motoarele ambarcațiunilor navei se verifică periodic, cu respectarea specificațiilor tehnice și înaintea oricărei ieșiri pe mare/fluviu.

Capetele

de

la

curenții/manevrele

care

se

folosesc

la

lansarea ambarcațiunilor navei se inversează la intervale de timp care să nu depășească 30 de luni.

Curenții/manevrele se înlocuiesc dacă se constată deteriorarea acestora sau la intervale de timp care nu depășesc 5 ani.

Pentru îmbarcarea și participarea elicopterelor la operații, misiuni și exerciții se constituie, în cadrul echipajului navei, serviciul de luptă aviație.

Serviciul de luptă aviație este format din personal aeronautic, cu certificat/brevet de licență valabil, detașat din unitatea de elicoptere a FN sau alte structuri.

Componența serviciului de luptă aviație este stabilită pentru fiecare perioadă de îmbarcare/misiune în parte în funcție de condițiile de operare, durată, misiunile ce trebuie executate, intensitatea acestora și resursa de elicopter planificată a fi întrebuințată.

Decizia privind alcătuirea serviciului de luptă aviație aparține autorității care emite ordinul de îmbarcare, la propunerea comandantului navei și cu avizul comandantului unității de elicoptere.

Echipajul elicopterului îmbarcat este constituit din:

pilot comandant;

copilot;

inginer/tehnician de bord;

unu/doi operatori de bord, specialiști radio, radiolocație, hidrolocație, transmitere/ achiziții date și voce;

salvator ca însoțitor de bord;

medic/paramedic ca însoțitor de bord.

Echipajul elicopterului se asigură în proporție de minimum 2 echipaje/elicopter, astfel încât pe timpul marșului navei să poată fi executată evacuarea aeriană ziua sau noaptea către cel mai apropiat aeroport civil/militar (în funcție de aprobările diplomatice) sau o navă cu capacități medicale.

În funcție de caracterul misiunii, echipajul elicopterului are o compunere diferită, anumiți membri ai echipajului pot îndeplini, dacă dețin calificările necesare, atribuțiile altor funcții.

Echipa de conducere, control și asigurare a zborului este constituită din personal aparținând, atât echipajului navei, cât și serviciului de luptă aviație, astfel:

AC/H – ofițer, maistru militar sau subofițer din unitatea de elicoptere/echipajul navei care deține calificări de controlor de trafic aerian radar;

director punte de zbor, denumit în continuare FDD – ofițer, maistru militar sau subofițer din unitatea de elicoptere/echipajul navei care deține calificări de controlor de trafic aerian non- radar, numai la navele care sunt dotate cu turn de control al zborului/TWR;

FDO – ofițer, maistru militar sau subofițer din unitatea de elicoptere/echipajul navei care deține o calificare de dispecer pentru elicoptere;

un ofițer meteorolog aeronautic;

un maistru militar sau subofițer specialist meteorolog aeronautic;

grupa de amarare elicopter compusă dintr-un șef de grupă și patru-șase operatori, care este încadrată cu maiștri militari din echipa tehnică, dacă la bord este constituit serviciu de luptă aviație, sau cu militari din echipajul de bază al navei, atunci când la bord nu este elicopter îmbarcat;

grupa de intervenție și luptă cu focul compusă din patru-șase maiștri militari/soldați și gradați profesioniști, din echipajul navei, conform rolurilor;

grupa de alimentare cu combustibil compusă din doi maiștri militari din echipa tehnică și doi maiștri militari/soldați și gradați profesioniști din echipajul navei;

grupa de pliere pale și manevrare elicopter pe puntea de zbor și în hangar compusă din șeful echipei tehnice și maiștri militari specialiști din cadrul echipei tehnice îmbarcate;

grupa de coborâre/ridicare plase punte heliport este constituită din militari din grupa de manevră pupa.

La navele care nu sunt dotate cu un turn de control al zborului, FDO îndeplinește și atribuțiile funcției FDD.

Șeful grupei de amarare este și ajutorul FDO.

Personalul serviciului de luptă aviație se instruiește la unitatea de elicoptere.

La bordul navei, întreg personalul aeronautic îmbarcat execută acele forme de pregătire specifice misiunilor navei și întrebuințării elicopterului îmbarcat.

În perioadele în care sunt planificate zboruri de instrucție, zboruri de testare și evaluare operațională, cu operarea elicopterului de la bordul navei, se pot îmbarca suplimentar, față de personalul serviciului de luptă aviație, alt personal aeronautic din cadrul Forțelor Navale Române sau de la eșaloanele superioare, cu aprobarea șefului SMFN.

Pe timpul îmbarcării la bordul navei acești militari au următoarele responsabilități specifice:

sprijină personalul serviciului de luptă aviație în rezolvarea problemelor specifice care pot să apară;

identifică, împreună cu personalul navei, nevoile suplimentare de instruire, de reglementare, de dotare, de mentenanță, după caz;

asigură

consilierea

comandantului

navei

privind

planificarea,

organizarea

și desfășurarea zborului.

Pe timpul executării misiunilor, exercițiilor și marșurilor de instrucție, când la bordul navei se află elicopter operațional, personalul aeronautic îmbarcat execută serviciu de gardă sau cart numai pe timpul staționării navei în porturi.

Pe timpul cât elicopterul se află în hangarul navei, echipa tehnică îmbarcată va asigura controlul periodic al stării elicopterului. Rezultatele acestuia se consemnează în Jurnalul de bord.

Îmbarcarea elicopterului se face, de regulă, cu nava în marș.

În cazuri deosebite, atunci când pe timpul planificărilor activităților aeronautice apar limitări operaționale sau de orice altă natură care nu permit ambarcarea/debarcarea elicopterului cu nava în marș, se pot executa operațiuni de afluire sau defluire și când nava se află la cheu, atunci când condițiile de vânt sunt corespunzătoare, iar în apropierea navei nu sunt obstacole și există cel puțin o direcție de apropiere/decolare degajată.

Șeful echipei tehnice îmbarcate ia în primire hangarul, puntea heliport și instalațiile destinate operării și executării mentenanței la elicoptere.

Spațiile și instalațiile de la bordul navei destinate asigurării condițiilor de operare pentru elicoptere sunt puse la dispoziție în stare de funcționare, la parametrii standard.

Aprobarea

executării

zborului

de

la

bordul

navei

este

atributul comandantului navei.

După primirea misiunii și luarea hotărârii pentru zbor, comandantul serviciului de luptă aviație informează, în cadrul briefingului de zbor, personalul aeronautic, cu privire la acțiunile necesare pentru pregătirea și executarea misiunii sau zborului de instrucție.

La briefingul de zbor participă:

comandantul navei și/sau comandantul secund;

comandanții serviciilor de luptă;

comandantul grupului de luptă navigație și observație;

ofițerul de cart;

medicul;

echipajul elicopterului;

șeful echipei tehnice;

FDD/FDO;

AC/H și/sau AC/H (A);

meteorologul.

Pe timpul cât la bordul navei se află elicopter și se desfășoară activități aeronautice, este interzis accesul persoanelor care nu aparțin echipei tehnice sau echipajului elicopterului, în hangar și pe puntea de zbor, dacă nu sunt însoțite de către șeful echipei tehnice sau inginerul/tehnicianul de bord.

Persoanele care au fost îmbarcate sau urmează să fie debarcate de la bordul elicopterului sunt însoțite pe puntea de zbor de șeful grupei de amarare, cu aprobarea și la semnalul FDO.

Pe timpul marșului sau staționării la ancoră, elicopterul poate staționa pe puntea de zbor, pentru executarea unor lucrări de mentenanță și pe perioada de timp necesară pregătirii pentru zbor sau executării operațiunilor post-zbor, atunci când condițiile meteorologice, starea mării și cerințele operaționale ale navei permit desfășurarea acestora în deplină siguranță.

Elicopterul poate staționa pe puntea de zbor și pentru executarea unor lucrări de mentenanță atunci când condițiile meteorologice, starea mării și cerințele operaționale ale navei o permit.

Pe timpul staționării pe puntea de zbor cât și în hangar, elicopterul trebuie asigurat și amarat.

Scoaterea calelor și a legăturilor înainte de decolare, precum și amararea elicopterului după apuntare se execută numai la semnalul FDO, după solicitarea pilotului.

Grupa de amarare a elicopterului acționează la ordinele și conform indicațiilor FDO.

Ofițerul de cart este obligat să manevreze nava astfel încât să asigure condițiile necesare operării elicopterului.

Cererile pilotului elicopterului cu privire la poziționarea navei sunt formulate pentru asigurarea condițiilor necesare executării decolării și apuntării în siguranță.

Este interzisă modificare drumului și a vitezei navei atunci când elicopterul se află în procedură de apropiere finală, de apuntare, de decolare, pe puntea de zbor neamarat sau cu motoarele pornite, pe timpul manevrei de scoatere/introducere din/în hangar și pe timpul plierii sau deplierii palelor.

Înainte de decolare FDO nu permite scoaterea legăturilor de amarare fără aprobarea punții de comandă sau dacă comunicația cu aceasta este întreruptă.

Este interzisă, de asemenea, acordarea de către FDO a permisiunii pentru executarea apuntării fără aprobarea controlorului de trafic aerian sau în situația în care comunicația cu acesta este întreruptă, cu excepția unor situații de urgență care reclamă executarea unei apuntări rapide și numai la solicitarea pilotului.

Pregătirea navei pentru marș și luptă se execută în cadrul pregătirii pentru îndeplinirea misiunii, care se desfășoară într-un interval de timp determinat și cuprinde două etape.

Prima etapă se desfășoară în zilele premergătoare executării misiunii și constă în:

întocmirea documentelor de planificare a misiunii: harta cu marșul preliminar, planul de acțiune, studiu de navigație pentru raioanele și porturile de escală cuprinse în planul marșului;

pregătirea, verificarea și admiterea tehnicii, armamentului și personalului pentru îndeplinirea misiunii.

A doua etapă se desfășoară cu cel puțin 24 de ore înainte de plecarea în misiune și constă în:

admiterea navei și a echipajului pentru executarea misiunii în cadrul unui exercițiu general pe navă;

refacerea plinurilor navei;

alte activități pentru pregătirea navei stabilite de comandantul navei.

Admiterea navei se poate face și în ziua plecării în misiune, în cazuri deosebite, cu aprobarea eșalonului superior.

Comandantului navei primește de la comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund raportul privind stadiul pregătirii navei pentru marș și luptă, analizează condițiile

hidrometeorologice din momentul manevrei, eventuale restricții și limitări care pot influența siguranța navei pe timpul desfășurării manevrei.

Comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund prezintă comandantului navei situația prezenței echipajului și a personalului îmbarcat temporar.

Comandantul grupului de luptă navigație și observare prezintă, în cadrul briefingului de navigație, elemente cu privire la schemele manevrelor de plecare/acostare, de ieșire/intrare din/în port, a trecerilor prin locuri înguste, ale marșului și staționării la cheu/ancoră și de ancorare în funcție de condițiile meteo.

La briefingul de navigație participă:

comandantul navei și/sau comandantul secund;

comandanții serviciilor de luptă;

comandantul grupului de luptă navigație și observare;

ofițerii de cart;

șeful de echipaj;

șefii de manevră;

comandantul grupei de protecție a forței.

Înainte de începerea virării ancorei sau dezlegarea de la geamandură, comandantul navei ordonă semnalul: „La posturile de manevră!”.

Echipajul își ocupă posturile de manevră și execută activități, conform rolului pentru manevră.

Manevra de plecare/acostare a navei de la/la cheu, geamandură sau ancoră este în responsabilitatea directă a comandantului navei.

Pe timpul manevrei de ieșire/intrare a navei din/în port, echipajul se află la posturile de manevră, iar grupa de protecția forței la P.L., în măsură să respingă atacurile executate prin surprindere asupra navei.

Pentru evitarea unor situații neprevăzute se menține o ancoră „în gardă”, gata de fundarisit, care se pune la post după ieșirea navei din port/radă sau după acostare.

Manevra de acostare/plecare a navelor acostate cu prova în mal într-un raion neamenajat la fluviu este responsabilitatea directă a comandantului navei.

Manevra trebuie să fie astfel executată încât să nu stânjenească manevra altor nave care intră sau ies din port.

Pentru marcarea intențiilor de manevră și a acțiunilor navei proprii, în scopul evitării abordajelor, se transmit din timp semnale prevăzute în COLREG/RND.

Navigația pe timpul manevrei de intrare/ieșire în/din port se execută cu precizie, folosind toate mijloacele de semnalizare maritimă și reperele de navigație din zonă, mijloacele radiotehnice și oricare alte mijloace și informații posibile.

Submarinele au prioritate față de navele de suprafață la ieșirea/intrarea din/în port.

La intrarea și ieșirea navei în/din port, ofițerul de cart pe navă este obligat să indice postului de observare numirea navei și semnalul de recunoaștere.

Când pe mare sau fluviu se întâlnesc două nave militare, fiecare își indică numirea.

Regula de indicare a numirii este de la nava de rang mai mic la cea de rang mai mare, de la nava fără marcă la nava cu marcă sau de la marca inferioară la marca superioară, iar dacă navele sunt de același rang, regula de indicare este funcție de gradul și vechimea în grad a comandantului navei.

Navele militare aflate în marș ridică primele numirea față de cele staționate la ancoră, cu excepția celor care poartă o marcă superioară.

Marșul constituie deplasarea unei nave sub acțiunea mijloacelor de propulsie și guvernare.

Nava stopată, aflată în derivă, se consideră în marș și trebuie să respecte toate regulile de navigație și de prevenire a abordajelor.

Deplasarea navei se face pe drumul și cu viteza stabilite de ofițerul de cart și/sau de comandantul navei; nimeni nu are dreptul să schimbe drumul și viteza navei fără comanda ofițerului de cart/comandantului navei.

Pentru evitarea coliziunii, eșuării sau a altor pericole, ofițerul de cart conduce nava executând manevre din timp, hotărât și în conformitate cu practica marinărească.

După trecerea sau evitarea pericolului, revine la drumul și viteza inițială, raportând comandantului despre manevra executată.

În marș, comandantul navei poate delega autoritatea privind conducerea navei ofițerului cu navigația/ofițerului de cart.

Pe timpul delegării autorității, dacă situația o impune, comandantul navei preia conducerea navei; predarea/preluarea se consemnează în jurnalul de bord.

În conducerea navei poate interveni comandantul unității de nave sau un comandant superior acestuia, comandantul navei fiind absolvit în acest caz de răspunderea conducerii navei din momentul în care comandantul superior dă nemijlocit prima comandă la cârmă/mașini și ordonă în mod expres: „Am luat comanda navei”.

Revenirea responsabilității asupra comandantului navei se face la comanda „Luați comanda navei”; luarea și predarea comenzii navei se consemnează în jurnalul de bord de către ofițerul de cart.

În caz de furtună și alte situații deosebite de navigație, la inițiativa comandantului sau la ordinul eșalonului superior, nava se poate adăposti în raioane costiere, în radă sau în port.

Când nava se află la ancoră, în cazul primirii avertismentelor hidrometeorologice pentru vreme nefavorabilă comandantul are obligația să ordone întărirea măsurilor de siguranță a navei cu privire la intensificarea observării, verificării permanente a poziției navei și a stării ,,gata de marș” pentru aparatul propulsor.

Când nava militară este dislocată la distanță de porturile proprii și se constată că plinurile de combustibil, apă și alimente nu asigură deplasarea navei până la cel mai apropiat port românesc, comandantul navei poate solicita ajutor oricărei nave militare sau comerciale românești pe care o întâlnește.

În cazul în care apa potabilă și alimentele rămase la bord nu sunt suficiente, comandantul navei poate să raționalizeze consumurile.

Pe timpul remorcajului unei nave pe mare sau pe fluviu, comandantul remorcherului poartă răspunderea pentru siguranța de navigație a navei remorcate.

De siguranța la bord pe timpul remorcajului, este responsabil comandantul navei remorcate.

Navigația în comun a navelor militare reprezintă deplasarea în același timp a două sau mai multe nave sub comandă unică și se execută într-o formație sau dispozitiv de marș ordonat.

Elementele de dispunere în formație, precum și tipul de formație sunt stabilite prin instrucțiuni, coduri și manuale ce se folosesc la instrucția pe mare, în exerciții comune cu navele unității proprii sau cu navele altor unități; elementele de marș se ordonă de către comandantul formației.

În cadrul unui dispozitiv de marș, funcție de sarcinile/misiunile stabilite, pot fi adoptate două sau mai multe formații de marș, cu elemente de marș comune și elemente de poziție constante. Art. 260. – (1) Pe timpul marșului în formație/dispozitiv, răspunderea pentru executarea în siguranță a marșului și pentru îndeplinirea misiunii revine ofițerului cu comanda tactică (OTC), iar

pentru activitățile care se desfășoară la bordul fiecărei nave, comandantului navei.

Pe timpul marșului, fiecare navă militară are obligația să țină navigația în mod independent, raportând imediat la nava comandant dacă se constată că drumul general al formației/dispozitivului, al navei proprii sau al altei nave din formație/dispozitiv duce spre un pericol.

Comandantul unei nave militare aflată pe mare, care primește un semnal

S.O.S. maritim, din orice sursă, referitor la faptul că o navă, aeronavă sau echipajele acestora se află în pericol, este obligat să se îndrepte cu toată viteza către raionul indicat, informând pe cei aflați în pericol, dacă este posibil, despre aceasta.

În caz de imposibilitate sau în situația în care comandantul navei consideră că nu este rațional și nici necesar să se îndrepte în ajutorul solicitanților, înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să se îndrepte către raionul indicat pentru acordarea ajutorului.

Nava militară care se află cel mai aproape de zona în care a fost transmis semnalul S.O.S. maritim devine, de regulă, cu acordul Centrului de Coordonare a Salvării din zona respectivă, Coordonatorul Căutării de Suprafață, iar comandantul navei devine Comandantul de la Locul Acțiunii și preia conducerea operațiunii de căutare-salvare.

Nava ajunsă prima în zonă începe căutarea și/sau acordarea asistenței.

În situația în care o navă militară este implicată într-o acțiune colectivă de căutare și salvare, comandantul acesteia este obligat să se conformeze dispozițiilor date de coordonatorul căutării.

Asumarea responsabilității, numirea unui coordonator al căutării/operațiunii de salvare sau acordarea primului ajutor se anunță pe toată formația/zona de căutare a forțelor destinate intervenției.

Devierea navei militare de la drumul inițial pentru participarea la acțiunile de căutare, asistență și salvare se menționează în jurnalul de bord.

După acordarea ajutorului, comandantul navei înaintează eșalonului superior raportul său, în care precizează următoarele:

locul și împrejurările care au dus la necesitatea de intervenție;

starea în care se găsea nava aflată în pericol și încărcătura transportată;

timpul cât a durat acțiunea de ajutorare și mijloacele întrebuințate;

valoarea navei și a încărcăturii;

numele navei, al comandantului și portul de înregistrare a acesteia;

pavilionul, portul din care a plecat nava și cel către care se deplasa;

felul și cantitatea materialelor întrebuințate pe timpul acordării ajutorului sau proviziile date; ce acte s-au încheiat pentru plata ulterioară a materialelor consumate și proviziilor acordate.

Când nava în ajutorul căreia s-a acționat s-a scufundat sau când este salvat un echipaj care și-a părăsit nava, la raport se anexează un tabel cu datele celor salvați.

În cazul căderii unui om în apă, comandantul navei ia toate măsurile pentru căutarea și salvarea acestuia; părăsirea raionului în care s-a produs evenimentul este permisă numai după ce au fost epuizate toate posibilitățile de căutare și salvare.

În timp de război prevederile alin. (1) nu sunt obligatorii și se aplică numai în funcție de situație.

Despre căderea unui om în apă se informează și navele din zonă.

În urma unei coliziuni, dacă starea tehnică permite, orice navă este obligată să acorde asistență și salvare celeilalte nave.

Părăsirea navei colizionate aflată în pericol în locul unde s-a produs coliziunea de către cealaltă navă implicată în coliziune este interzisă dacă acest lucru nu-i pune în pericol siguranța proprie.

În caz de avarii grave, comandantul navei este obligat să ia măsurile pentru salvarea navei.

În situația în care, cu toate măsurile luate, nava se află în pericol de a se scufunda, comandantul trebuie să încerce să pună nava pe uscat în cel mai apropiat loc.

În cazul în care, cu toate măsurile luate, nava se află în pericol de a se scufunda, comandantul navei ordonă abandonul navei și conduce operațiunile de abandon.

Niciuna dintre persoanele îmbarcate nu are dreptul să înceteze activitatea la bord sau să părăsească nava fără ordinul comandantului navei.

Abandonul navei se face în următoarea ordine: bolnavii, femeile și copiii, personalul îmbarcat temporar, echipajul.

Comandantul părăsește nava ultimul, după ce s-a convins că la bord nu au mai rămas alte persoane care pot fi salvate.

Comandantul navei este obligat să dispună măsuri pentru salvarea pavilionului navei, jurnalelor de bord și de navigație, jurnalelor de mașini, documentelor și materialelor clasificate, ștampilelor, hărților și a fondurilor bănești.

Când există pericolul ca documentele salvate să cadă în mâna inamicului, comandantul navei ia măsuri pentru distrugerea acestora.

Dacă abandonul navei survine în urma luptei, pavilionul navei rămâne arborat la loc vizibil; în funcție de situație, comandantul navei poate ordona părăsirea navei de către o parte, sau întregul echipaj.

Echipajul salvat în afara granițelor României se bucură de imunitate de jurisdicție.

Comandantul navei este obligat să ia toate măsurile pentru a aduce cât mai repede posibil echipajul în cel mai apropiat port sau localitate a României.

Staționarea navei militare la cheu se face în portul de dislocare permanentă și ocazional în alte porturi sau locuri special amenajate.

Acolo unde staționarea este permanentă, fiecare navă militară are repartizat locul ei de acostare, unde, de regulă, sunt asigurate alimentarea cu energie electrică și apă, precum și posibilitatea cuplării la rețeaua telefonică.

Pe timpul staționării în portul de dislocare permanentă, nava militară trebuie să fie acostată numai în locul stabilit.

Schimbarea locului de acostare se poate face numai cu aprobarea comandantului obiectivului militar/autorităților portuare sau pe baza ordinului eșalonului superior.

Legarea navei se face la instalațiile portuare destinate acestui scop.

Este interzisă legarea navei de instalațiile care au alte destinații.

Dacă pe timpul staționării navei la cheu, ancoră sau geamandură se primește ordin de schimbare a locului de staționare, iar comandantul navei nu este la bord, manevra poate fi executată de comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund, numai dacă acesta a promovat examenul de admitere la comanda navei.

Manevrele de ridicare a navei pe doc/cală și de coborâre a navei de pe doc/cală, precum și manevrele de intrare sau de ieșire din ecluză sunt conduse de comandantul navei.

Curățenia danelor de acostare, a cheurilor sau a locurilor de legare a navei la mal revine echipajului.

Îndepărtarea gunoaielor și a reziduurilor petroliere din apropierea navei se face cu mijloacele bordului și ale navelor special destinate în acest scop.

Locul de staționare a navei la ancoră trebuie ales în funcție de scopul și durata staționării, în așa fel încât să fie adăpostit, să aibă adâncimi corespunzătoare, iar natura fundului să fie favorabilă ancorării. Locul respectiv nu trebuie să împiedice intrarea/ieșirea altor nave în/din port sau să incomodeze staționarea navelor aflate la ancoră în aceeași radă.

Este interzisă staționarea navei la ancoră în zonele de separare a traficului de navigație.

În timpul staționării la ancoră, aparatele electrice de navigație, mijloacele tehnice de observare și semnalizare, precum și instalațiile de ancorare, manevră și guvernare ale navei sunt în stare de funcționare, iar instalația de propulsie este pregătită pentru punere în funcțiune în timpul stabilit de comandantul navei.

Mijloacele de salvare, de vitalitate și de stingere a incendiilor trebuie să fie permanent pregătite pentru a putea fi folosite, atât pentru nevoile navei proprii, cât și pentru acordarea ajutorului altor nave.

Nava aflată în staționare la ancoră, în radă, surprinsă de furtună, se pregătește de marș în timpul cel mai scurt, pentru a intra la adăpost sau a ieși în larg, în funcție de împrejurări.

În cazuri deosebite, când condițiile hidrometeorologice nu permit virarea ancorei, aceasta se abandonează după ce, în prealabil, s-a marcat locul cu o baliză și s-a consemnat poziția în jurnalul de bord.

Manevra navei cu vele cuprinde activitățile de învergare, dezvergare, întindere, strângere și brațare a velelor. Comandantul navei este responsabil pentru buna desfășurare a activităților.

Manevra velelor este o activitate caracteristică navelor cu vele și poate fi împărțită

astfel:

manevra de învergare a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către

membrii echipajului în scopul ridicării și montării velelor pe vergi și straie;

manevra de dezvergare a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către membrii echipajului în scopul demontării și coborârii velelor de pe vergi și straie;

manevra de întindere a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către membrii echipajului în scopul dezlegării velelor și desfășurării acestora;

manevra de strângere a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către membrii echipajului în scopul strângerii velelor și înfășurării acestora;

manevra de brațare a velelor – reprezintă totalitatea activităților desfășurate de către membrii echipajului în scopul orientării velelor, prin deplasarea vergilor pe orizontală dintr-un bord în altul.

velelor.

La manevra navei cu vele participă întregul echipaj al navei admis pentru manevra

Navigația cu vele reprezintă deplasarea navei cu vele fără motor.

Prin navigația navei cu vele se înțelege: deplasarea navei prin apă în volte, plecare de la

cheu/acostare cu vele, ancorare/plecare de la ancoră/geamandură cu vele.

Întregul echipaj are obligația să apere pavilionul navei.

Coborârea pavilionului navei în timpul luptei de către comandantul navei, precum și de către orice altă persoană îmbarcată, în scopul de a servi cauzei inamicului, se pedepsește conform legii.

Dacă pe timpul luptei pavilionul navei a fost distrus, în locul lui se ridică imediat un pavilion de rezervă.

Dacă mijlocul de susținere al pavilionului navei, bastonul pupa sau picul, a fost rupt, pavilionul se va arbora la vergă, sau într-un alt loc vizibil.

Toate navele militare care se găsesc în poziția „armate” arborează pavilionul navei la locul stabilit prin construcție.

Pe timpul cât la navele armate pavilionul navei nu este arborat, el se păstrează de către ofițerul de gardă într-un loc stabilit prin OZN.

În staționare la cheu/ancoră, paza și supravegherea pavilionului navei se încredințează șefului de cart, iar în marș personalului de cart.

Descrierea și caracteristicile pavilionului navei sunt prevăzute în anexa nr. 11.

La plecarea/sosirea în/din misiune eșalonul superior structurii din care face parte nava organizează ceremonialul de plecare/sosire din misiune conform anexei nr. 12.

Numirea navei este formată din patru pavilioane în care primul reprezintă eșalonul superior, al doilea tipul de navă și celelalte două ultimele cifre ale numărului de bordaj.

Aceasta este utilizată pentru identificare și se arborează pentru recunoaștere vizuală la plecarea de la cheu, la intrarea/ieșirea în/din rade/porturi sau pentru confirmarea primirii anumitor semnale.

Alocarea pavilioanelor către eșaloane și tipurile de nave se stabilește prin ordin al șefului SMFN.

Pavilionul navei se ridică astfel:

la bastonul pupa, la ora 08.00, în zilele lucrătoare, când nava se află în staționare;

la bastonul pupa, la ora 09.00, în zilele nelucrătoare, când nava se află în staționare;

la pic, în momentul când ancora este la suprafață sau a fost molată ultima legătură de la mal și când nava se află în marș;

la bastonul pupa, la navele care nu au pic și se află în marș.

Toate navele aflate în marș poartă pavilionul navei și pe timp de noapte.

Ceremonialul pentru ridicarea pavilionului navei se execută în prezența întregului echipaj aflat la bord, conform algoritmului prezentat în anexa nr. 13.

În caz de vreme nefavorabilă și pe timpul reviziilor lunare, pavilionul navei se ridică fără echipaj, cu aprobarea comandantului.

Ceremonialul de ridicare a pavilionului, geacului și marelui pavoaz se desfășoară în cadru solemn cu prilejul următoarelor ocazii:

intrarea navei în serviciu;

ziua Națională a României;

ziua Armatei României;

ziua Marinei Române;

ziua Drapelului Național;

când navei, unității sau marii unități le-au fost conferite distincții;

cu ocazia altor zile de sărbătoare și evenimente solemne stabilite prin ordinul ministrului apărării naționale sau al șefului SMFN.

La aceste ceremoniale, după comanda ofițerului de gardă/cart: „Pavilionul, geacul și marele/micul pavoaz sus”, se intonează instrumental și vocal Imnul Național al României, timp în care, odată cu pavilionul se ridică marele și/sau micul pavoaz.

În cadrul unității de nave, în cadrul unei grupări/grupuri navale aflate în radă comună sau acostate la același cheu/dană, ridicarea/coborârea pavilionului se execută după nava comandant/directoare.

În acest caz, nava comandant/directoare folosește ca semnal pentru conducerea acestei activități pavilionul „Executiv”, iar celelalte nave folosesc pavilionul „Zărit”, care se manevrează după algoritmul prevăzut în anexa nr. 13.

Garda destinată ridicării/coborârii pavilionului navei se numește numai la navele de rangul 1, 2, 3 și la nava comandant de la unitățile de nave de rangul 4 și se compune din 3-5 militari, nominalizați din rândul personalului de serviciu aflat în schimburile libere.

Militarilor din garda nominalizată pentru ridicarea pavilionului navei nu li se distribuie

muniție.

Geacul este însemnul distinctiv al navelor militare și se ridică la bastonul prova odată cu pavilionul navei, numai la navele de rangul 1, 2 și 3.

Modelul însemnului prevăzut la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 11.

Când pavilionul navei se coboară în bernă, odată cu acesta se coboară și geacul.

Flamura este un însemn al navelor militare și semnifică faptul că nava este comandată de un ofițer de marină.

La navele cu mai multe catarge, flamura se ridică la mărul celui mai mare catarg, iar la cele cu un singur catarg, la mărul acestuia și se poartă permanent, ziua și noaptea.

Modelele flamurilor prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 11.

Orice navă militară armată și comandată de un ofițer de marină cu grad militar, poartă la mărul arborelui mare flamura navelor militare.

Mărcile distinctive sunt însemne care se arborează la nava militară atunci când pe aceasta se află Președintele României, prim-ministrul, ministrul apărării naționale sau șeful Statului Major al Apărării.

Modelele mărcilor prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 11.

Marca distinctivă se arborează numai cu aprobarea persoanei care are drept la această marcă; se ridică la mărul arborelui mare în locul flamurii, atât ziua cât și noaptea și se coboară odată cu plecarea acestei persoane de la navă. Marca distinctivă se arborează numai cu aprobarea persoanei care are drept la această marcă. Marca distinctivă se ridică la mărul arborelui mare în locul flamurii, atât ziua cât și noaptea și se coboară odată cu plecarea acestei persoane de la navă.

Atunci când se ridică marele sau micul pavoaz, marca distinctivă se va ridica tot la mărul arborelui mare, însă sub drapelul de stat.

Mărcile de comandament sunt însemne care se ridică atunci când în unitate sau la bordul navei se află comandantul unității de nave, șeful SMFN, locțiitorul șefului SMFN, comandantul Flotei, comandantul Flotilei, comandantul marii unități de nave sau comandantul unei grupări constituite temporar.

Modelele mărcilor prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute în anexa nr. 11.

Comandanții de unități sau mari unități de uscat din FN au dreptul la marcă de comandament la navele din subordine.

Mărcile de comandament rămân ridicate pe tot timpul cât persoanele care au dreptul se află la navă.

Atunci când se ridică marele/micul pavoaz, mărcile de comandament se mențin ridicate, însă sub drapelul de stat.

Noaptea, în timp de pace, în radă sau în marș, nava militară la care se află cel mai mare șef/comandant, în afară de marca de comandament, va purta și lumina de navă comandant.

Ori de câte ori se arborează o marcă superioară, marca inferioară se coboară.

La submarine, în staționare și când navighează la suprafață, se arborează doar pavilionul navei.

Înmânarea și arborarea primului pavilion se execută într-un cadru festiv în prezența întregului echipaj și a unui reprezentant al eșalonului superior.

Înmânarea pavilionului navelor militare se face în baza ordinului de intrare în serviciu prin care se stabilește și ziua în care se sărbătorește anual ziua navei; sărbătorirea zilei navei se organizează anual, iar o dată la 5 ani într-un cadru festiv.

Cu ocazia înmânării primului pavilion nava militară primește și sigla distinctivă.

Atunci când unei nave militare i se conferă distincții, solemnitatea de înmânare a pavilionului se execută conform regulilor prevăzute în anexa nr. 10, mai puțin rostirea jurământului.

Înainte de înmânarea pavilionului, persoana care înmânează distincția citește în fața echipajului navei decretul/ordinul de acordare a distincției și a brevetului respectiv.

După ridicarea pavilionului, persoana care înmânează decorația felicită echipajul iar echipajul răspunde prin „Ura!” prelungit de trei ori.

Toate ambarcațiunile militare aflate în marș poartă pavilionul național sau marca distinctivă/de comandament.

Pavilionul ambarcațiunii navei militare se păstrează de ofițerul de gardă pe navă, la un loc cu celelalte pavilioane.

Pavilionul ambarcațiunii navei militare se predă de către ofițerul de gardă șefului ambarcațiunii și se restituie ofițerului de gardă când ambarcațiunea se înapoiază la bord.

Pavoazul electric se aprinde în serile premergătoare și în serile zilelor prevăzute la art. 312 și în situația când nava militară se află în vizită cu prilejul unor activități de protocol într-un port străin, în măsura posibilităților se folosesc becuri colorate de la prova spre pupa, începând cu cele de culoare albastru, apoi cele de culoare galbenă, iar pe porțiunea a treia becuri de culoare roșie.

La navele militare aflate în staționare, acesta se aprinde/stinge pe timpul nopții, la orele stabilite.

Marele pavoaz se ridică numai în staționare și pe timp favorabil, iar cu cel puțin 30 de minute înainte de plecarea navei în marș, acesta se coboară.

Marele pavoaz se compune din pavilioanele codului de pavilioane saulă dispuse de la prova spre pupa începând cu acele pavilioane la care predomină culoarea albastru, apoi cele cu culoarea predominantă galben, iar spre porțiunea a treia cu culoarea predominant roșu.

Pentru acoperirea întregului spațiu dintre bastonul prova, arboradă și baston pupa se pot utiliza pavilioane de la mai multe coduri.

Se evită utilizarea pavilioanelor saulă ce conțin culoarea negru.

Din marele pavoaz nu fac parte pavilioanele care sunt la fel cu pavilioanele altor țări sau prin dispunere ar forma cuvinte sau propoziții.

Navele ridică marele pavoaz în zilele/situațiile prevăzute la art. 312 și când acestea se află în vizită cu prilejul unor activități de protocol într-un port străin, situație în care nava ridică la vergă drapelul de stat al țării pe teritoriul căreia se află.

Marele pavoaz se ridică întotdeauna împreună cu micul pavoaz.

Când se ridică marele pavoaz, nava comandant/directoare folosește ca semnal pentru conducerea acestei activități două pavilioane „Executiv”, iar celelalte nave folosesc două pavilioane „Zărit”.

Când al doilea pavilion de același tip lipsește se poate utiliza primul repetitor.

Pe vreme nefavorabilă, atunci când situația nu permite ridicarea marelui pavoaz, se ridică numai micul pavoaz.

Micul pavoaz se compune din geac, la bastonul prova, drapelul de stat, la catarg, în locul flamurii și pavilionul navei, la bastonul pupa.

Geacul reprezintă pavilionul FN și se ridică la bastonul prova sau la primul arbore dinspre prova.

Pavilionul și geacul se ridică doar în staționare, drapelul se ridică la catarg în marș sau când nu se poate ridica pavilionul la bastonul pupa.

Persoanele prevăzute la art. 333 care sosesc/pleacă la/de la bord în vizită oficială sau în inspecție/control/evaluare sunt întâmpinate/conduse și primesc onorul cu garda și echipajul navei aliniat pe punte, ceremonialul se execută în conformitate cu algoritmul prevăzut în anexa nr. 13.

Raportul și onorul cu echipajul la front se acordă numai la prima sosire a acestora la bord, în cursul zilei respective.

Sosirea la bord a comandantului de navă și a șefilor lui se anunță prin sonerie, folosindu-se următoarele semnale:

pentru comandantul navei 3 sunete lungi;

pentru comandantul unității de nave 4 sunete lungi;

pentru toți șefii comandantului unității de nave 5 sunete lungi.

Semnalele prevăzute la alin. (1) se dau în intervalul de timp de la deșteptare și până la stingere, ori de câte ori aceste persoane se află în apropierea navei, până la urcarea la bord.

Ofițerul de gardă este obligat să întâmpine la schelă/scară, atât la sosire, cât și la plecare, pe toți ofițerii mai mari sau egali în grad și să comande „Drepți”, iar șeful de cart să dea onorul cu sifleea.

Onorul cu sifleea se dă în intervalul de timp de la deșteptare și până la stingere de către șeful de cart, chiar dacă ofițerul de gardă, din motive impuse de serviciu, nu se află la schelă sau la scară.

Ofițerii care vin la bordul unei nave militare sunt întâmpinați după cum urmează:

superiorii comandantului navei în grad și funcție, de către comandantul navei și ofițerul de gardă pe navă;

comandantul navei, de către ofițerul de gardă pe navă;

comandantul altei nave, de către comandantul navei, dacă cel care vine la bord este egal sau mai mare în grad; dacă este mai mic în grad, atunci întâmpinarea se face de către ofițerul de gardă pe navă, căruia îi revine obligația de a-l conduce la comandant;

ceilalți ofițeri sunt întâmpinați de către ofițerul de gardă pe navă, iar cei care nu fac parte din echipaj sunt conduși la persoanele cu care vor să ia legătura.

În situația în care persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), intră la bord de mai multe ori în cursul aceleiași zile, sunt întâmpinați în același mod, dar fără să li se mai dea raportul.

Când ofițerul de gardă nu se află la schelă, el este chemat de șeful de cart prin semnal cu soneria și se prezintă celor mai mari în grad, conducându-i la comandantul navei.

Maiștrii militari și subofițerii sunt întâmpinați de către șeful de cart, care are obligația să raporteze ofițerului de gardă despre sosirea lor.

Parada navală se execută cu navele în marș sau staționare, în port sau la

ancoră.

Parada navală se desfășoară pe baza unui plan întocmit de eșalonul care organizează

această activitate și care trebuie să prevadă: cine este comandantul paradei, locul și data desfășurării, dispozitivul navelor și ținuta echipajelor pentru paradă, data și ora ocupării dispozitivului, programul repetițiilor și activităților, legăturile și locul navei comandant.

Când parada se execută cu navele în staționare, echipajele se dispun pe punți, de-a lungul bordului, după înălțime cu sensul de la prova spre pupa, începând cu ofițerii, maiștrii militari, subofițerii și soldații și gradații profesioniști.

Pe timpul paradei navale, comandantul navei se află pe comandă, în același bord cu echipajul.

La navele cu vele, echipajul poate fi dispus la front pe vergi.

Salutul marinăresc face parte din ceremonialul tradițional stabilit pe baza obiceiurilor și a normelor marinărești unanim recunoscute pentru primirea navelor, persoanelor oficiale, cu ocazia vizitelor și pe timpul întâlnirii navelor pe mare sau fluviu.

Salutul marinăresc reprezintă onorul pe care îl dau navele cu echipajul, cu pavilionul, cu salve de tun sau cu alte mijloace vizuale sau sonore, altor nave, persoanelor oficiale sau în cinstea unei națiuni străine.

Salutul între nave se acordă când acestea se întâlnesc ziua, pe mare, fluviu sau în radă.

Navele militare se salută reciproc prin trecerea echipajelor la front în bordurile de întâlnire, iar la o distanță de 1-2 cabluri, se ordonă „Front la tribord/babord”.

Atunci când comandantul navei se află pe comanda de marș, acesta, împreună cu ofițerul de cart, ies în bordul de întâlnire și acordă salutul navei întâlnite, iar în situația în care comandantul navei lipsește din comanda de marș, salutul se acordă de către ofițerul de cart.

Când se întâlnesc nave militare care navighează sub diferite mărci sau care sunt de ranguri diferite, dar fără mărci, salutul se acordă mai întâi de nava care poartă marca inferioară sau care este de rang mai mic.

Regula este valabilă și pe timpul manevrelor de acostare, ancorare, plecare de la cheu sau de la ancoră; nava care este acostată la cheu acordă salutul de către ofițerul de gardă pe navă.

Când se întâlnesc nave militare care navighează sub aceleași mărci sau nave de același rang dar fără mărci, salutul se acordă pe cât posibil, în același timp de către ambele nave.

Semnalul „Front la tribord/babord” se dă cu fluierul de către ofițerul de cart/gardă sau de către comandantul navei la navele de rangul 4, printr-un sunet lung și unul scurt, iar „Liber de la front” prin două sunete scurte.

Pe timp de noapte se aprind luminile de „manevră și salut” și nu se dă salutul cu

fluierul.

Ambarcațiunile militare aflate în marș trebuie să se salute reciproc când se găsesc la o distanță mai mică de 50 m între ele.

Salutul se acordă de către ambarcațiunea al cărei șef este mai mic în grad, iar la grade egale, salutul se dă pe cât posibil în același timp.

Cu ocazia unor zile festive sau a unor vizite oficiale, la ordin, navele militare pot acorda salutul solemn cu artileria de la bord, care constă din 21 de salve, iar pe timpul executării salutului solemn, se intonează Imnul Național al României.

Modul de execuție în detaliu a saluturilor cu salve de tun se stabilește prin ordin sau precizări ale șefului SMFN.

Saluturile cu salve de tun se dau numai de navele armate, de la distanța de 3 cabluri de

țărm.

În marș, salutul cu salve de tun se dă numai pe timp de zi.

Salutul funebru se dă de către navele militare românești la debarcarea defunctului de la bord sau la scufundarea lui în apă, conform prevederilor secțiunii a 8-a.

Salutul funebru prevăzut pentru ofițeri cu grade inferioare se acordă și maiștrilor militari, subofițerilor și soldaților/gradaților profesioniști decorați cu ordine ale României.

Nava militară pe care se găsește corpul defunctului coboară pavilionul în bernă; în momentul când corpul se scufundă în mare, când ambarcațiunea care transportă corpul la mal se îndepărtează la două cabluri de navă, sau când defunctul se scoate direct la mal, pavilionul se ridică la semn.

În cazul decesului persoanelor care au dreptul la mărci distinctive și de comandament, mărcile acestora se coboară și se mențin în bernă, ca și pavilionul navelor militare.

În timpul luptei, pavilionul și mărcile de comandament nu se coboară în bernă.

La bord, sicriul cu militarul decedat se poziționează/așează la prova pe un postament respectând următoarele reguli:

se acoperă cu drapelul României, cu culoarea albastră spre capul corpului neînsuflețit;

cascheta/bereta se așează pe sicriu, la capul defunctului;

în cazul ofițerilor, stiletul cu lama și teaca se așează pe sicriu în forma literei „X”;

alături de sicriu, pe o pernă din catifea/astar roșie, se expun distincțiile primite, dacă aceste obiecte se află la bord;

pe timpul cât stă la bord, la sicriul defunctului se instalează o gardă de onoare.

Înainte de coborârea defunctului în mare sau înainte de înmormântarea la uscat se desfășoară serviciul religios de înmormântare, după care, drapelul României, distincțiile și stiletul se expun, se strâng și se predau ulterior familiei.

Când defunctul se scufundă în mare sau se scoate de la bordul navei pentru a fi înmormântat pe uscat, muzica militară/stația de radioamplificare intonează Imnul Național al României, iar echipajul adunat pe punte dă onorul.

Pe timpul procesiunii, comandantul navei ține o scurtă cuvântare, cu date despre activitatea decedatului.

Obiectele cu valoare istorică ale navei militare sunt:

primul pavilion sau cel cu care nava a participat la activități importante;

distincțiile navei: decorații, brevete, scrisori, ordine pe unitate și cadouri primite de la persoane oficiale cu funcții de răspundere în stat și de la eșaloanele superioare;

fotografiile eroilor României care au făcut serviciul militar la navă și ale militarilor căzuți în luptă, precum și ale membrilor echipajului care au săvârșit fapte de eroism;

obiectele de artă, materialele media care ilustrează diferite momente din evenimentele istorice petrecute la navă;

trofeele de luptă.

Trecerea obiectelor în categoria celor istorice se face prin OZU.

Din categoria obiectelor cu valoare istorică nu fac parte documentele clasificate și oficiale ale navei, ordinele pe navă, jurnalele de bord și de navigație sau documentele care urmează să fie predate la arhivă.

La navele militare/unitățile de nave se organizează și se execută serviciul interior în scopul menținerii capacității operaționale în orice situație, pe timp de zi și de noapte, coordonării și monitorizării activităților, asigurarea vitalității și securității navelor, precum și respectării regulilor de disciplină militară și de ordine interioară.

Serviciul interior se execută din momentul încadrării statului de organizare și cuprinde următoarele categorii de servicii:

serviciul de continuitatea conducerii;

serviciul de permanență;

serviciul de pază;

serviciul de intervenție.

Categoriile de servicii, personalul și subunitățile destinate pentru serviciul interior se precizează de către comandantul navei/unității de nave, anual, prin OZN sau, după caz, OZU și ori de câte ori situația o cere, în funcție de tipul, clasa, rangul, starea de pregătire pentru luptă și încadrarea cu personal.

Comandantul navei, va stabili prin OZN sau, după caz, OZU, organizarea serviciului de permanență la bord pentru fiecare dintre situațiile în care se află nava:

în staționare la cheu în locul de dislocare permanentă;

în staționare la cheu în porturi străine sau altele decât cel de dislocare permanentă;

în marș/staționare pe mare/fluviu.

Serviciul de continuitatea conducerii se organizează la unitățile de nave/subunitățile la care se execută serviciul de permanență, serviciul de pază și serviciul de intervenție, în locul de dislocare permanentă, cu excepția cazului când în același obiectiv militar/Port Militar sunt dislocate mai multe unități militare aflate în relație de subordonare, caz în care serviciul se organizează la unitatea militară de nivel ierarhic superior.

Serviciul de continuitatea conducerii se execută în intervalul de timp care excedează programului de lucru stabilit, în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale.

Serviciul de continuitatea conducerii se execută de către comandantul unității de nave, locțiitorul comandantului, șeful de stat major și șeful modulului operații/similar, inclusiv înlocuitorii legali, precum și de către șefii altor module din compunerea statului major al unității, comandanți de navă nominalizați în OZU de comandantul unității.

Persoana care, conform planificării lunare execută serviciul de continuitatea conducerii, asigură continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, fiind în măsură să se prezinte la unitate în termenele și condițiile prevăzute de procedurile operaționale aprobate în acest scop. La momentul prezentării în unitate a persoanei care execută serviciul de continuitatea conducerii, ofițerul de gardă raportează despre aceasta eșalonului superior.

Serviciul de permanență la bordul navei constă în serviciul de gardă și serviciul de cart.

Serviciul de gardă este destinat pentru conducerea și îndeplinirea tuturor îndatoririlor legate de activitatea zilnică și are o durată continuă de 24 de ore.

Serviciul de cart este destinat pentru conducerea și îndeplinirea tuturor îndatoririlor legate de activitățile specifice la bord când nava se află, la ancoră sau în marș și se execută pe schimburi cu durata de 2-6 ore, în funcție de tipul, clasa și misiunile navei.

Pentru anumite posturi și în funcție de condițiile hidrometeorologice, comandantul navei poate modifica durata unui schimb de cart, consemnând acest lucru în jurnalul de bord.

În locul de dislocare permanentă, în funcție de organizarea navei/unității de nave, dispunerea, tipul și rangul navelor se pot stabili următoarele tipuri de servicii de permanență:

ofițer de gardă pe unitatea de nave;

ajutor al ofițerului de gardă pe unitatea de nave;

ofițer de gardă pe navă;

ajutor al ofițerului de gardă pe navă;

ofițer de gardă sub punte;

șef de cart;

curier de cart;

motorist de gardă;

electrician de gardă;

mecanic vitalist de gardă;

bucătar de gardă;

militar de gardă la bucătărie;

radiotelegrafist de gardă/cart, operator radio/ACT;

observator;

sanitar de gardă.

La bordul submarinului, care este considerat ca denumire în sensul de navă, se execută cartul în postul central și se stabilesc următoarele servicii de permanență:

ofițer de gardă pe submarin;

ajutorul ofițerului de gardă pe submarin;

mecanic vitalist de gardă pe submarin;

electrician de gardă pe submarin.

Din personalul din serviciul de permanență la nivelul navei/secției/grupului de nave se constituie grupa de vitalitate care se nominalizează prin OZU sau, după caz, OZN.

Grupa de vitalitate este condusă de ofițerul de gardă pe navă/unitate;

Grupa de vitalitate acționează pentru:

intervenția în cazul apariției incendiilor sau găurilor de apă;

intervenția în cazul poluării accidentale a mediului, în proximitatea navei/submarinului.

La navele de rangul 4, pe timpul staționării în locurile de dislocare permanentă, serviciul de permanență poate fi organizat pe unitatea/secția/grupul de nave; în acest caz, se prevăd următoarele tipuri de servicii:

ofițer de gardă pe secția/grupul de nave;

ajutor al ofițerului de gardă pe unitatea/secția/grupul de nave;

șef de cart;

curier de cart;

mecanic vitalist;

alte servicii, în funcție de situație.

La navele de rangul 2 și 3, pe timpul staționării în locul de dislocare permanentă, serviciul de șef de cart poate fi organizat la nivelul secției sau al grupului de nave.

La bordul navei, în funcție de rangul acesteia, pe timpul marșului, staționării la ancoră pe mare/fluviu, se stabilesc următoarele tipuri de servicii de permanență:

ofițer de cart pe navă;

ajutor al ofițerului de cart pe navă;

ofițer de gardă pe navă;

ajutor al ofițerului de gardă pe navă;

ofițer de gardă/cart sub punte;

șef de cart;

curier de cart;

observator-semnalizator, electrician aparate de navigație, timonier, radiotelegrafist, radiolocatorist, hidrolocatorist, motorist de cart;

electrician de gardă;

mecanic vitalist de gardă;

veghe la ancoră;

bucătar de gardă;

militar de gardă la bucătărie;

sanitar de gardă;

subunitate de intervenție/protecția forței;

armamentul ambarcațiunii de serviciu.

Serviciul de permanență pe timpul marșului, staționării la ancoră pe mare/fluviu, se execută în scopul:

desfășurării în siguranță a navigației;

asigurării stării de pregătire pentru luptă ordonate;

staționării pe mare/fluviu în siguranță.

Serviciul de gardă și cart pe mare/fluviu se organizează pentru toată perioada cât nava se află pe mare/fluviu, iar personalul nominalizat în serviciu se consemnează în OZU sau, după caz, OZN.

Personalul înarmat din serviciul interior execută, de regulă, serviciul cu arma pe care o are în dotare.

Ofițerul de gardă execută serviciul înarmat cu pistol și un încărcător plin, dacă acesta face parte din rândul cadrelor militare.

Șeful de cart și curierul de cart execută serviciul înarmat cu baionetă.

Celelalte persoane din serviciul de permanență nu poartă armament, dar trebuie să fie în măsură să-l ridice în timpul cel mai scurt.

Locurile, măsurile de siguranță și regulile de încărcare/descărcare a armamentului cu care se execută serviciul interior, se stabilesc prin documentele personalului de serviciu, de către comandantul/ofițerul secund al navei;

Personalul din serviciul de permanență la bordul navei poartă banderole, potrivit tipurilor de serviciu executat, ale căror modele sunt prevăzute în anexa nr. 15.

Serviciul de pază și serviciul de intervenție se organizează și se execută pentru asigurarea securității, dinspre luciul de apă și/sau de la mal, a porturilor militare, a informațiilor clasificate, bunurilor și valorilor materiale deținute cu orice titlu, existente în interiorul acestuia.

Documentul pe baza căruia se organizează și se execută paza și intervenția în porturile militare este planul de pază și intervenție al Portului militar.

Planul de pază și intervenție al Portului militar se aprobă de către comandantul obiectivului militar.

Când nava staționează în locații nesecurizate, serviciul de pază și serviciul de intervenție se organizează și execută pentru protecția personalului, paza navei sau a unor bunuri aflate la cheu, pentru neutralizarea forțelor/elementelor care pun în pericol nava.

La nava unde prin rol este organizată echipă de protecție a forței, respectiv echipă de inspecție și control, serviciul de pază și serviciul de intervenție se execută, de regulă, de către aceasta.

Personalul nominalizat în serviciul de pază și serviciul intervenție se numește prin OZN și va avea asupra sa armamentul stabilit de către comandantul navei.

Paza și securitatea navei aflate în misiune/în locurile de staționare temporară se asigură cu personalul din serviciul de permanență conform organizării stabilite de comandantul navei.

La nava unde prin rol este organizată echipă de protecție a forței, respectiv echipă de inspecție și control, asigurarea pazei și securității navei se execută, de regulă, de către acestea.

Selecționarea, evaluarea medicală, psihologică și numirea personalului pentru executarea serviciului interior se face anual, în luna noiembrie sau ori de câte ori este nevoie.

Comisia de selecționare a personalului pentru executarea serviciului interior este condusă de comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund pentru navă sau de către șeful de stat major pentru unitatea de nave.

Selecționarea personalului pentru executarea serviciului de continuitatea conducerii se face de către locțiitorul comandantului/șeful de stat major.

Numirea personalului în serviciu se face pe baza planificării lunare întocmită de către comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund, prin OZU sau, după caz, OZN și se anunță cu cel puțin 24 de ore înainte.

Numirea personalului care execută serviciul de cart pe mare/fluviu se face prin OZN sau, după caz, OZU, pentru toată perioada executării misiunii și prima zi după terminarea acesteia.

Pregătirea personalului selecționat pentru serviciul de permanență se execută astfel:

centralizat, la începutul fiecărui trimestru printr-o convocare cu durata de 3-4 ore de către comandantul serviciului de luptă operații/șeful modulului operații/persoana desemnată la unitatea de nave în colaborare cu ceilalți comandanți de servicii de luptă/șefi de module cu atribuții în domeniu, pe tipuri de servicii, și se verifică de către șeful de stat major/comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund;

lunar, în lunile în care nu se execută convocare trimestrială, pe tipuri de servicii, printr-o convocare cu durata de 1-2 ore cu personalul planificat să execute serviciul în luna următoare, de către persoana desemnată numită prin OZN sau, după caz, OZU.

Personalul nou selecționat la executarea serviciului de permanență sau care a lipsit de la bordul navei mai mult de 60 de zile calendaristice, execută această convocare pe o durată de 4-6 ore, la ordin.

Ținuta personalului din serviciul de permanență se stabilește de către comandantul navei, prin atribuțiile care reglementează fiecare serviciu, iar în funcție de anotimp, starea vremii și condițiile specifice de îndeplinire a serviciului, ținuta este: de oraș și serviciu, combat, sau de protecție.

Pentru

protecția

militarilor

care

efectuează

serviciu

la

exterior,

atunci

când temperatura aerului este de minus 5°C sau mai scăzută, precum și pe timp nefavorabil: ploaie, viscol, ninsoare, comandantul navei dispune următoarele măsuri:

dispune asigurarea echipării fiecărei persoane cu materiale/echipamente de protecție împotriva intemperiilor în conformitate cu normativele privind repartiția acestor materiale;

reducerea duratei de executare a serviciului în post cu 1-2 ore;

alte măsuri pe care le consideră necesare pentru protejarea sănătății personalului din serviciu la exterior.

La temperaturi de plus 35 0 C la umbră și mai ridicate și la depășirea indicelui de confort termic, comandantul navei dispune următoarele măsuri pentru protejarea militarilor:

instalarea tendelor/copertinelor pentru protecție împotriva razelor solare;

reducerea duratei de executare a serviciului în post cu 1-2 ore;

alte măsuri pe care le consideră necesare, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă, aprobată prin Legea nr. 436/2001.

La submarine serviciul de gardă și serviciul de cart se execută în ținută de protecție

Examinarea medicală a persoanelor care execută serviciul de permanență se execută, de către medicul navei sau, după caz, al unității de nave, sau, în absența acestuia, de către sanitarul șef/asistentul medical.

Pentru persoanele care execută serviciul în ture, examinarea medicală se execută astfel încât fiecare dintre acestea să fie consultată cel puțin o dată pe săptămână și ori de câte ori este cazul.

Înainte de intrarea în serviciu, persoanele declarate apte în urma examinării medicale sunt obligate să raporteze orice modificare a stării de sănătate către medicul/persoana calificată nominalizată prin ordin de zi, sau, în lipsa acestora, șefului direct, care ia măsuri de acordare a

primului ajutor și de evacuare către o formațiune militară, corespunzătoare tipului de afecțiune și procedurilor existente.

În situații de urgență medicală, pe timpul executării serviciului, ofițerul de gardă pe navă/unitatea de nave solicită intervenția medicului/sanitarului și apelează numărul unic de urgență 112.

Rezultatele examinării medicale se consemnează atât în documentele medicale, cât și în cele specifice serviciilor respective.

La nave/unitățile de nave, apelul și schimbarea întregului personal din serviciul de permanență, se face la începerea programului, dimineața, între orele 07.00 și 09.00.

Apelul se execută în scopul verificării ținutei militarilor, a prezenței personalului de serviciu, precum și pentru trecerea acestuia în subordinea ofițerului de gardă pe navă.

Cu o jumătate de oră înainte de ora fixată pentru apelul personalului din serviciul de permanență, pe navă se dă comanda: „Serviciul de permanență, pregătirea pentru adunare!”, se precizează ținuta, în funcție de sezon.

Cu zece minute înainte de ora fixată pentru apelul personalului din serviciu, pe navă se dă comanda: „Serviciul de permanență, adunarea pentru apel!”.

Locul de adunare a personalului din serviciu se fixează de către comandantul navei/unității de nave.

Militarul care intră în serviciu este obligat, ca la primirea postului, să verifice existența și integritatea materialelor primite, conform atribuțiilor.

Dacă pe timpul primirii postului constată nereguli, militarul raportează imediat pe cale ierarhică.

Când este necesar sau se ordonă, militarul îmbracă la post îmbrăcămintea de protecție

stabilită.

Pe timpul zilei, personalul de serviciu din următoarele schimburi se anunță pentru a intra în serviciu de către șeful de cart, prin comanda: „Personalul de serviciu din schimbul

... pe locul de adunare!”; la acest semnal, care se transmite cu 10 minute înainte de schimbarea posturilor, militarii care urmează a intra în serviciu, se echipează și se adună pe locul ordonat.

Schimbarea posturilor se execută sub conducerea ofițerului de gardă când navă se află în staționare la cheu sau a ofițerului de cart pe navă atunci când nava se află pe mare sau a ajutorului acestora, procedându-se la fel ca la predarea și primirea posturilor de către personalul din primul schimb.

Ofițerul de cart pe navă este persoana căreia comandantul navei îi încredințează siguranța manevrei navei pe timpul marșului și în staționare.

În îndeplinirea îndatoririlor sale, ofițerul de cart este subordonat comandantului navei.

În marș, ofițerul de cart se va găsi tot timpul pe comanda de marș, fiindu-i interzis să-și părăsească postul fără aprobare.

Când nava staționează la ancoră, ofițerul de cart poate părăsi comanda de marș pentru a executa controale privind îndeplinirea atribuțiilor de către personalul din serviciu și modul de executare a programului ordonat.

Ofițerul de gardă pe navă se subordonează comandantului navei, iar pe linia serviciului interior, ofițerului de gardă pe unitatea de nave.

Ofițerului de gardă pe navă i se subordonează personalul din serviciul de gardă și cart de la navă.

Înainte de schimbarea serviciului pe navă, ofițerul de gardă primește de la predecesorul său situația referitoare la:

armamentul și muniția de infanterie de la uz și de la stoc;

starea de pregătire în vederea luptei și starea gata de marș a navei;

documentele pentru organizarea și conducerea serviciului;

starea ancorelor și a legăturilor navei;

plinurile de combustibil, lubrifianți și apă;

programul zilei, lucrările și categoriile de pregătire care sunt în curs de executare;

secund;

locul unde se găsește comandantul navei, comandantul secund sau, după caz, ofițerul

ordinele în curs de executare și pentru următoarele 24 de ore;

mecanismele în funcțiune;

starea tambuchiurilor, a porților etanșe și a hublourilor;

situația ambarcațiunilor;

ținuta ordonată pentru echipaj;

situația de efective, precum și persoanele străine aflate la bord.

Pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, ofițerul de gardă pe navă primește de la

comandantul navei dispoziții referitoare la desfășurarea programului zilnic, a exercițiilor, a categoriilor de pregătire, a lucrărilor planificate, precum și a activităților suplimentare de la navă sau de la uscat.

Ofițerului de gardă pe navă îi este destinată o încăpere specială; la navele unde nu este posibil acest lucru, locul destinat ofițerului de gardă se precizează prin OZN sau, după caz, OZU.

Ofițerul de gardă pe navă ține la zi jurnalul de bord, urmărește completarea la timp a celorlalte documente referitoare la serviciul interior pe navă și ordonă transmiterea semnalelor pentru conducerea activităților prevăzute în tabelele din anexa nr. 8.

Încăperea ofițerului de gardă pe navă se dotează cu:

dulap metalic pentru păstrarea documentelor;

dulap pentru păstrarea cutiilor cu chei;

aparatură audio-video;

telefon, lanternă, ceas, barometru și termometru;

mijloace de transmitere a semnalelor pe navă.

Pe lângă dotările prevăzute la alin. (1) comandantul navei/unității de nave poate aproba dotări suplimentare care ajută la îndeplinirea misiunilor și la îmbunătățirea condițiilor de viață.

În mapele cu documentele ofițerului de gardă se găsesc următoarele:

organizarea serviciului de gardă și cart;

planificarea lunară a personalului la executarea serviciului de permanență;

îndatoririle întregului personal din serviciul de gardă și cart;

starea tehnică a navei și plinurile de combustibil și de materiale, în procente;

un exemplar din prezentul regulament;

regulamentele generale;

jurnal de bord în folosință/completare și de rezervă;

registrul cu rapoarte;

registrul predare/primire a serviciului;

registrul pentru predarea-primirea cutiilor cu chei și mapelor;

caietul cu ordine pe navă;

situația de efective și răspândirile personalului;

extras din planul înștiințării și aducerii personalului la navă;

extras din planul cu organizarea apărării navei, în locul de staționare.

La ordin se introduc în mapele cu documentele ofițerului de gardă și alte documente. Art. 429. – Ofițerul de gardă pe navă răspunde de:

respectarea măsurilor de menținere a securității navei și de prevenire a avariilor;

conducerea și controlul desfășurării activităților la bord, conform programului orar săptămânal;

schimbarea personalului din serviciul la bordul navei și verificarea îndeplinirii îndatoririlor la posturi de către personalul din serviciu, cel puțin o dată în cursul zilei și de două ori în cursul nopții;

evidența intrărilor și ieșirilor de la bord;

distribuirea alimentelor conform notei de distribuție, prepararea și servirea hranei;

controlul compartimentelor navei, după terminarea programului și plecarea echipajului de la bord;

integritatea închizătorilor și a sigiliilor de la magaziile de armament și muniții, precum și de la alte compartimente nominalizate prin OZN;

respectarea măsurilor privind protecția mediului și de prevenire a poluării;

respectarea măsurilor privind protecția informațiilor clasificate;

păstrarea în siguranță și distribuirea la ordin a armamentului și muniției de infanterie de

la uz.

Ofițerul de gardă pe navă are obligația să raporteze imediat comandantului

navei și ofițerului de gardă pe unitate problemele importante legate de siguranța navei sau alte evenimente deosebite.

Ofițerul de gardă pe navă întâmpină și însoțește pe comandantul navei și comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund la sosirea și la plecarea la/de la bord.

La primirea stării de alertă, execută activitățile prevăzute în sinoptice.

Ofițerul de gardă pe navă are obligația să asiste la primirea alimentelor de la depozit, urmărind cântărirea lor exactă, precum și calitatea acestora.

Serviciul de ofițer de gardă pe submarin se organizează pe timpul cât submarinul se află acostat la cheu.

Ofițerul de gardă pe submarin se numește din rândul ofițerilor și maiștrilor militari de la submarin, pregătiți și admiși la executare prin OZU.

Ofițerul de gardă pe submarin este subordonat nemijlocit comandantului submarinului sau înlocuitorului acestuia; pe linia executării serviciului se subordonează ofițerului de serviciu al eșalonului superior.

Ofițerul de gardă pe submarin are în subordine:

ajutorul ofițerului de gardă pe submarin;

electricianul de gardă;

mecanicul-vitalist de gardă.

Ajutorul ofițerului de gardă pe submarin execută cart în post central.

Ajutorul ofițerului de gardă preia atribuțiile ofițerului de gardă pe submarin în carturile libere și pe timpul absenței acestuia de la bord.

Ajutorul ofițerului de gardă pe submarin nu părăsește submarinul decât cu aprobarea ofițerului de gardă pe submarin.

Mecanicul vitalist de gardă pe submarin se numește pe timpul staționării submarinului la cheu, din rândul personalului grupului vitalitate sau motoare termice, admis la executarea serviciului prin OZU.

Mecanicul vitalist de gardă pe submarin se subordonează ofițerului de gardă pe submarin și ajutorului acestuia.

Pe timpul executării serviciului mecanicul vitalist de gardă pe submarin este obligat:

să întrețină curățenia și ordinea în santine și ecluze;

să mențină temperatura ordonată în tancurile de ulei;

să verifice periodic și să se convingă de lipsa apei în spațiile de răcire a motoarelor și la tubulatura de gaze în cazul în care temperatura exterioară scade sub 5º C;

să cunoască numărul tancului aflat la consum;

să verifice etanșeitatea instalațiilor submarinului;

să urmărească presiunea în sistemul de aer al submarinului, sistemele de stins incendiu și sistemul hidraulic;

să mențină în stare de funcționare mijloacele de golire și drenaj;

să raporteze ofițerului de gardă pe submarin plinurile submarinului.

Mecanicul vitalist de gardă pe submarin poate părăsi bordul submarinului numai cu aprobarea ofițerului de gardă pe submarin.

Electricianul de gardă pe submarin se numește pe timpul staționării submarinului la cheu, din rândul personalului grupului automatizări și instalații energetice auxiliare sau grupului instalații energetice de forță și motoare electrice de propulsie, admis la executarea serviciului prin OZU.

Electricianul de gardă pe submarin este subordonat ofițerului de gardă pe submarin și ajutorului acestuia.

Serviciul de cart în postul central se execută pe timpul staționării submarinului la cheu, de către ajutorul ofițerului de gardă pe submarin, mecanicul vitalist de gardă pe submarin și electricianul de gardă pe submarin.

Personalul prevăzut la alin. (1) aflat în serviciul de cart în postul central se află în permanență la post; părăsirea postului se aprobă de către ofițerul de gardă pe submarin.

După intrarea în serviciu, șeful ambarcațiunii de serviciu/salvare este obligat să verifice inventarul ambarcațiunii, să precizeze dispunerea militarilor în ambarcațiune, să le explice îndatoririle și să stabilească semnalele de adunare.

În timpul zilei, cu aprobarea ofițerului de gardă, șeful ambarcațiunii de serviciu/salvare execută exerciții de armare cu personalul de serviciu.

În caz de „Om la apă”, după plecarea ambarcațiunii de la bord, șeful ambarcațiunii de serviciu/salvare, ghidându-se după direcția indicată de la navă, se îndreaptă cu toată viteza și pe drumul cel mai scurt către locul respectiv.

În momentul ridicării în ambarcațiune a omului căzut în apă, pavilionul se ridică la pupa dacă omul a fost salvat sau în bernă dacă cel recuperat este decedat.

Șeful de cart are următoarele obligații:

să acționeze pentru paza pavilionului navei și a postului încredințat;

să permită accesul pe navă persoanelor care nu fac parte din echipaj, numai cu aprobarea ofițerului de gardă;

să urmărească ca scoaterea sau introducerea de la/la bord a materialelor și obiectelor să se facă numai cu aprobarea ofițerului de gardă;

să înscrie în registrul de schelă toate persoanele care intră/ies de la bord și să mențină ordinea la schelă și în jurul ei;

să acorde onorul cu sifleea tuturor ofițerilor care intră sau ies de la bordul navei conform semnalelor prevăzute în anexa nr. 16;

să nu părăsească postul fără aprobarea ofițerului de gardă;

să raporteze ofițerului de gardă, prin curierul de cart sau telefonic, sosirea sau plecarea de la bord a comandantului și a comandantului secund sau, după caz, ofițerului secund;

să transmită prin sonerie semnalele pentru conducerea programului zilnic, precum și cele ordonate de ofițerul de gardă când nava se află în staționare la cheu sau de ofițerul de cart pe navă atunci când nava se află pe mare;

să supravegheze starea parâmelor de legare, a schelei/scării de bord, gruielor, tangoanelor și ambarcațiunilor lăsate la apă;

să verifice existența la postul său a materialelor de salvare: colac de salvare, bandulă, cange și să manevreze aceste materiale în caz de „Om la apă”;

să supravegheze funcționarea luminilor de ancoră de la prova și pupa;

să controleze camuflarea luminilor pe punte la semnalul „Camuflarea navei”;

să permită apropierea de navă a ambarcațiunilor numai după ce acestea au fost somate și recunoscute;

să raporteze ofițerului de gardă despre manevra altor nave din apropiere;

să înștiințeze echipajul despre venirea comandantului navei și superiorilor acestuia prin semnale cu soneria sau prin sistemul de convorbiri interioare.

La alertă, șeful de cart ocupă postul conform rolului pentru luptă.

Curierul de cart are următoarele obligații:

să execute ordinele șefului de cart;

să mențină curățenia în sectorul schelei pe punte, pe cheu și pe apă și să ajute pe șeful de cart în îndeplinirea la post a îndatoririlor de pază și supraveghere;

să anunțe la timp carturile cu clopotul conform semnalelor prevăzute în anexa nr. 8;

înainte de a bate clopotul este obligat să anunțe cu voce tare „Atenție la clopot”;

să repete semnalele și ordinele transmise de șeful de cart, prin siflee și cu vocea, în acele locuri ale navei în care nu sunt instalate mijloace tehnice;

la ordinul șefului de cart, ajută la manevră navele/ambarcațiunile care manevrează în apropiere.

La alertă, curierul de cart își ocupă locul conform rolului pentru luptă.

Obligațiile militarului care execută serviciul de veghe la ancoră sunt următoarele:

să observe lanțul ancorei și să raporteze dacă ancora grapează;

să supravegheze instalația de ancorare, să sesizeze defecțiunile care se ivesc la stopele lanțurilor de ancoră;

să execute observare în sectorul de responsabilitate și să raporteze despre apropierea navelor sau ambarcațiunilor, precum și despre manevra navelor vecine.

În cazul în care se află în vigoare avertismente hidrometeorologice ce pot pune în pericol siguranța navei și a echipajului sau la ordin, veghea la ancoră execută serviciul echipat cu centura de siguranță sau vesta de salvare.

Serviciul de ofițer de gardă pe unitatea de nave se execută de toate cadrele militare nominalizate, selecționate și admise prin OZU.

Comandantul unității, locțiitorul acestuia, șeful de stat major, medicul șef sunt exceptați de la executarea serviciului de ofițer de gardă pe unitatea de nave.

Ofițerul de gardă pe unitatea de nave se subordonează comandantului/ locțiitorului și șefului de stat major al unității de nave, iar pe linie de serviciu ofițerului de serviciu al eșalonului superior.

Ofițerului de gardă pe unitatea de nave i se subordonează întregul personal din serviciul de permanență din unitatea de nave.

Ofițerul de gardă pe unitatea de nave răspunde de executarea serviciului interior din unitate, de menținerea ordinii interioare și desfășurarea activităților în timpul și în afara programului de instrucție.

Pe timpul executării serviciului, în afara orelor de program, ofițerul de gardă pe unitatea de nave îl reprezintă pe comandant, asigurând continuitatea conducerii programului în unitate.

Înainte de schimbarea serviciului pe unitatea de nave, ofițerul de gardă pe unitatea de nave primește de la predecesorul său situația referitoare la:

armamentul și muniția de infanterie de la uz și de la stoc;

indicativele în vigoare și avertismentele hidrometeo;

stările de pregătire în vederea luptei și stările gata de marș ale navelor;

actualizarea documentelor pentru organizarea și conducerea serviciului;

dislocarea și starea tehnică a navelor;

situația efectivelor, precum și persoanele străine aflate în unitate;

programul zilei, lucrările și categoriile de pregătire care sunt în curs de executare;

locul unde se găsește comandantul unității de nave și locțiitorii săi;

ordinele în curs de executare și pentru următoarele 24 de ore;

mecanismele în funcțiune;

starea ambarcațiunilor;

ținuta ordonată în unitate;

plinurile de combustibil, lubrifianți și apă.

Pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, ofițerul de gardă pe unitatea de nave primește de la comandant/șeful de stat major dispoziții referitoare la desfășurarea programului zilnic, a exercițiilor, a categoriilor de pregătire, a lucrărilor planificate, precum și a activităților suplimentare de la nave sau de la uscat.

Ofițerului de gardă pe unitatea de nave i se stabilește de către comandantul unității o încăpere specială, pe o navă, cazarmă plutitoare sau într-o clădire.

Ofițerul de gardă pe unitatea de nave completează la timp documentele referitoare la serviciul pe unitatea de nave și ordonă transmiterea semnalelor pentru conducerea activităților conform tabelelor prevăzute în anexa nr. 8.

În încăperea ofițerului de gardă pe unitatea de nave trebuie să se găsească:

masă, scaun, cușetă/canapea cu lenjeria necesară și cuier;

dulap pentru chei și mape;

fișet pentru documente;

rastel pentru armament și fișet metalic pentru muniție;

harta României și schema garnizoanei cu împrejurimile sale;

sisteme informatice de comunicații cu baze de date de raportare, informare, alertare;

telefon, radiotelefon VHS, lanternă, ceas, termometru exterior și aparatură audio-

vizuală.

Orice dotare suplimentară, care ajută la îndeplinirea misiunilor și la îmbunătățirea

condițiilor de viață, este admisă, cu aprobarea comandantului unității de nave.

La sosirea în unitate a unui superior al comandantului unității sau a unui ofițer cu delegație de control emisă de eșaloanele superioare, ofițerul de gardă îi dă raportul, îl legitimează și raportează imediat comandantului unității de nave sau înlocuitorului acestuia.

Când persoana sosită este întâmpinată sau însoțită de comandantul unității, ofițerul de gardă nu mai dă raportul, ci numai se prezintă.

Ofițerul de gardă pe unitatea de nave poate planifica controale pe timpul nopții, prin alternanță, executate de către ofițerii de gardă de la nave.

Durata în timp a schimburilor este stabilită în funcție de numărul ofițerilor de gardă de la navele existente în unitate.

Persoanele care nu fac parte din unitate și care solicită accesul în afara orelor de program sunt legitimate numai de către ofițerul de gardă pe unitate.

Dacă persoana sosită este mai mare în grad, ofițerul de gardă pe unitatea de nave o legitimează după ce în prealabil s-a prezentat acesteia.

Ofițerul de gardă pe unitatea de nave se informează asupra scopului sosirii și ia măsurile corespunzătoare.

Serviciul de ajutor al ofițerului de gardă pe unitatea de nave se instituie la unitățile de nave care necesită organizarea acestuia.

Ajutorul ofițerului de gardă pe unitatea de nave se numește din rândul maiștrilor militari electromecanici de la nave și se subordonează ofițerului de gardă pe unitatea de nave.

Ajutorului ofițerului de gardă pe unitatea de nave i se subordonează personalul de serviciu pentru vitalitate de la nave.

Serviciul de ajutor al ofițerului de gardă pe unitatea de nave se organizează pentru supravegherea aplicării tuturor măsurilor ce se referă la vitalitatea navelor și pentru asigurarea intervenției operative, în caz de incendiu sau gaură de apă la orice navă.

Subunitatea de intervenție este destinată pentru întărirea pazei, când acest lucru este impus de situație și pentru intervenții urgente în caz de atac, dezastre, incendiu, accident ecologic sau alte evenimente deosebite în sectorul de responsabilitate al unității și se subordonează ofițerului de gardă pe unitate.

Numărul membrilor subunității de intervenție se stabilește în raport cu importanța, amplasarea, mărimea obiectivului, variantele de acțiune și alte condiții specifice.

Subunitatea de intervenție se constituie și acționează conform prevederilor „Planului unic de pază și apărare al portului militar” și precizărilor ofițerului de gardă pe unitate.

Subunitatea de intervenție este organizată și dotată cu armament conform normelor.

Muniția se asigură conform normelor, se păstrează la ofițerul de gardă pe unitate, în lăzi sigilate sau la magazia unei nave și se distribuie comandantului/înlocuitorului subunității de intervenție, la ordinul ofițerului de gardă pe unitate.

Subunitatea de intervenție execută programul de instrucție în apropierea locului de staționare a unității.

Pe timpul nopții, militarii din subunitatea de intervenție se odihnesc, de regulă, dezechipați, la navele unde sunt cazați.

Serviciul de subunitate de intervenție cu scafandri se organizează în scopul intervenției operative cu scafandri la obiectivele economice, precum și la navele și aeronavele aflate în pericol, care au nevoie de intervenție a scafandrilor.

Subunitatea se numește din rândul scafandrilor ofițeri, maiștri militari, soldați și gradați profesioniști, personal civil contractual și se subordonează ofițerului de gardă pe unitatea de nave.

Serviciul se execută la domiciliu sau în unitate, în conformitate cu precizările eșaloanelor superioare.

misiunii.

Durata serviciului este de 24 de ore sau în situații de intervenție, până la terminarea

Militarii subunității vor participa la activitățile de instruire din subunitățile din care

fac parte, cu excepția activităților din afara unității.

Ordinul pentru executarea misiunii poate fi dat de șeful SMFN sau comandantul marii unități, direct sau prin ofițerul de serviciu.

Subunitatea de intervenție cu scafandri se compune dintr-un comandant de subunitate și minimum trei scafandri.

Modul de deplasare la locul de intervenție este ordonat de comandantul unității sau, după caz, comandantul eșalonului superior.

Pe timpul executării misiunii, comandantul grupei de intervenție cu scafandri are următoarele obligații:

să solicite la primirea misiuni informații cu privire la locul intervenției, suprafața aproximativă de lucru, adâncimea probabilă, scopul acesteia, modul de deplasare a subunității și personalul cu pregătire de prim ajutor de bază, medical care asigură asistența pentru scufundări mai mari de 12 m;

să ordone îmbarcarea materialelor, echipamentului, tehnicii și documentelor necesare îndeplinirii misiunii;

să raporteze ofițerului de gardă pe divizionul de nave ce materiale au fost îmbarcate;

să stabilească legătura cu persoana de contact la sosirea la locul pentru desfășurarea intervenției;

să raporteze la unitate momentul sosirii la locul intervenției, stadiul activităților și momentul încheierii acestora.

Pe timpul executării activităților de scufundare, comandantul grupei de intervenție cu scafandri este direct răspunzător de respectarea normelor de scufundare.

Pe durata misiunii, grupa de intervenție cu scafandri execută activitățile specifice în vederea menținerii stării de operativitate a echipamentului și tehnicii.

La întoarcerea din misiune, comandantul grupei de intervenție cu scafandri întocmește raportul privind îndeplinirea misiunii.

Răspunderea asupra armamentului și a tehnicii unui serviciu de luptă revine comandantului serviciului de luptă.

Comandantului serviciului de luptă repartizează cu acte justificative armamentul, tehnica și bunurile materiale de la serviciul de luptă comandanților grupurilor/grupelor și P.L.

Personalul care are în primire tehnică, armament sau materiale, răspunde de păstrarea, întreținerea și exploatarea acestora.

Obligațiile personalului prevăzut la alin. (1) sunt:

să verifice periodic existența tehnicii, armamentului și materialelor;

să cunoască în detaliu caracteristicile și regulile de întrebuințare, precum și să mențină tehnica, armamentul și materialele curate și în stare de funcționare;

să exploateze tehnica și armamentul în conformitate cu instrucțiunile tehnice, să prevină și să înlăture defectele constatate;

să verifice, prin probe de funcționare, reparațiile executate.

Fiecare compartiment este în responsabilitatea unui șef care răspunde de:

starea de etanșeitate a ușilor, tambuchiurilor, deschiderilor, hublourilor, obturatoarelor, și a capacelor sabordurilor;

ordinea și curățenia interioară;

ventilarea la timp a compartimentului;

starea cablurilor electrice și armăturile acestora;

respectarea regulilor de prevenire a incendiilor și a pătrunderii apei în compartimente;

existența la posturile de luptă a materialelor de vitalitate și buna funcționare a acestora.

Elementele prevăzute la alin. (1) sunt verificate zilnic, după terminarea programului de lucru sau a ședințelor de pregătire și sunt raportate șefilor nemijlociți.

Persoanele care nu fac parte din echipajul navei și care execută lucrări în diferite compartimente sunt însoțite de persoane nominalizate din echipaj pe toată durata executării lucrărilor.

La terminarea lucrărilor, compartimentele se verifică de către șefii acestora, iar neregulile constatate se raportează imediat pe cale ierarhică.

La verificarea funcționării tehnicii și armamentului participă întregul

echipaj.

Tehnica și armamentul aflate în primirea militarilor care execută serviciul de gardă și cart sau care nu sunt prezenți la navă, se verifică de către înlocuitorii acestora sau de către militarii numiți de comandantul serviciului de luptă.

Verificarea tehnicii și armamentului se execută conform regulilor și instrucțiunilor

tehnice.

Verificarea tehnicii și armamentului se execută numai de către personalul admis la

exploatarea lor; personalul care a fost admis la exploatarea tehnicii execută verificarea funcționării acesteia sub conducerea șefilor nemijlociți.

Rezultatele verificării funcționării tehnicii și armamentului se raportează ofițerului secund sau, după caz, comandantului secund care le înscrie în registrul de verificare a funcționării tehnicii și armamentului și le prezintă comandantului navei.

După terminarea verificării funcționării tehnicii și armamentului, acestea se aduc în stare de repaus.

După înapoierea navei din marș, comandantul navei acordă timpul necesar pentru întreținerea tehnicii și a navei.

Se interzice plecarea cadrelor de la bordul navei înainte de punerea tehnicii și armamentului în stare de repaus, precum și a celor a căror tehnică prezintă defecțiuni care pot fi remediate cu mijloacele bordului în perioade scurte de timp.

Pentru menținerea în permanentă stare de funcționare a armamentului și tehnicii din dotarea navei, a aspectului marinăresc și curățeniei corespunzătoare cerințelor igienico- sanitare, prin programul orar se alocă timp pentru întreținerea tehnicii și curățenia navei, zilnic și săptămânal.

Persoanele care sunt stabilite să conducă întreținerea și curățenia răspund de calitatea și de executarea la timp a acestora.

Rolul de întreținere și curățenie va prevede repartizarea echipajului pentru întreținerea tehnicii,

armamentului

și

curățenia

tuturor

punților,

suprastructurilor,

bordajului

și compartimentelor.

La terminarea întreținerii și curățeniei săptămânale, comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund inspectează nava și raportează comandantului navei.

Comandantul navei execută personal inspecția când consideră necesar.

La intrarea navelor în serviciu sau la ieșirea din reparații anuale și capitale se execută curățenia amănunțită a tuturor compartimentelor navei.

Cu această ocazie se execută instructajul specific de securitate și sănătate în muncă.

Pe timpul reviziei, echipajul navei execută verificări și intervenții tehnice cu mijloacele, materialele și piesele de schimb de la bord, astfel încât nava/tehnica să fie repusă în stare de funcționare în cel mult 24 de ore de la primirea unui ordin de încetare a reviziei.

Pentru lucrările cu grad de complexitate ridicat se poate solicita sprijinul secțiilor de reparații.

Planul de revizii se întocmește de comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund al navei, având la bază propunerile comandanților serviciilor de luptă și este aprobat de către comandantul navei.

Durata reviziilor este de 2–5 zile, în funcție de clasa navei și complexitatea tehnicii, perioadă în care nava/tehnica este scoasă din eficiență parțial sau total, iar perioada medie dintre două revizii nu trebuie să depășească 30 de zile.

Verificarea finală a lucrărilor de revizii se realizează prin punerea în funcțiune a tehnicii și armamentului, executându-se toate activitățile ce se impun la pregătirea navei pentru marș și luptă.

Comandantul navei menține legătura cu factorii de decizie ai șantierului privind lucrările ce se vor executa la corpul navei de către șantier, în scopul colaborării, folosirii la maximum a timpului disponibil și a scurtării timpului de staționare pe doc/cală.

Comandantul navei este obligat să organizeze activitatea echipajului în vederea efectuării tuturor lucrărilor necesare cu mijloacele bordului și care nu se pot executa cu nava la apă.

Comandantul navei, comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund și comandanții serviciilor de luptă supraveghează și îndrumă în permanență executarea lucrărilor de către echipaj și urmăresc respectarea tehnologiei de piturare, consumul rațional de materiale și efectuarea unor lucrări de calitate.

Demagnetizarea navei are ca principal scop reducerea câmpului magnetic al navei în limitele nepericuloase pentru protecția navelor de luptă.

Demagnetizarea navei se execută conform ciclului de demagnetizare stabilit prin procedură sau ori de câte ori se constată depășirea valorilor admise ale câmpului magnetic.

Pe timpul demagnetizării se reduce numărul membrilor echipajului aflat la bordul navei, precum și decuplarea circuitelor care prin inducție pot genera incendii.

Este obligatorie pornirea instalațiilor de demagnetizare de la bordul navei la plecarea din port și corectarea câmpului magnetic pe baza diagramei rezultate în urma demagnetizării navei în poligon.

Cheurile, danele de acostare și bazinele portului se mențin în ordine și curățenie, după cum urmează:

danele de acostare și cheurile sunt curățate permanent de gunoi, în special de cel inflamabil, iar bazinele de produse petroliere;

danele sunt asigurate cu containere de depozitare a gunoiului, pe categorii;

containerele se amplasează în locuri special amenajate conform procedurii;

îmbarcarea/debarcarea carburanților și lubrifianților de către nave se execută luându-se toate măsurile de preîntâmpinare a scurgerii acestora și de prevenirea și stingerea incendiilor;

pe cheuri și dane se amenajează locuri speciale pentru fumat.

Transportul gunoiului în afara portului, întreținerea drumului de acces, întreținerea instalațiilor de alimentare cu energie electrică și apă potabilă, menținerea mijloacelor de stingere a incendiilor în bună stare și iluminatul danelor sunt sarcina autorităților de întreținere portuară ale secțiilor/bazelor logistice.

Se interzice navelor să evacueze în bazinele portuare ape reziduale și produse petroliere.

În cazul apariției produselor petroliere pe suprafața acvatoriului, comandantul obiectivului militar ia măsuri de colectare a acestora cu nave specializate aparținând structurilor logistice sau autorităților de întreținere portuară.

Colectarea și preluarea reziduurilor petroliere se realizează de către secțiile/bazele logistice, cu nave specializate sau prin contract de prestări servicii cu societăți comerciale specializate.

Curățarea cheurilor, danelor de acostare și bazinelor portuare sunt în responsabilitatea echipajelor navelor acostate la danele respective.

Întreținerea cheurilor, danelor de acostare și bazinelor se stabilește prin ordinul comandantului obiectivului militar.

În locul de dislocare permanentă a navei, instalațiile de legare, de alimentare cu energie electrică, apă și legătură telefonică se dau în primire de către unitatea de întreținere portuară.

În cazul constatării defecțiunilor în funcționare a instalațiilor de pe cheuri și dane se anunță autoritățile de întreținere portuară, singurele în măsură să remedieze defecțiunile semnalate.

Supravegherea tehnică în exploatare a instalațiilor de la bord reprezintă totalitatea acțiunilor întreprinse la bord pentru respectarea cerințelor producătorului privind punerea în funcțiune, întreținerea, revizia, repararea și exploatarea instalațiilor în scopul prevenirii avariilor, accidentelor de muncă și accidentelor ecologice.

Răspunderea pentru desfășurarea activității de supraveghere tehnică a instalațiilor de la bord revine comandantului navei, prin responsabilul cu supravegherea tehnică.

La navele unde nu există în echipaj responsabil cu supravegherea tehnică, comandantul navei numește prin OZN sau, după caz, OZU un responsabil cu supravegherea tehnică.

Responsabilul cu supravegherea tehnică se numește din rândul cadrelor militare cu pregătire de bază tehnică.

Instruirea responsabililor cu supravegherea tehnică a instalațiilor, se face de către SMFN, în cadrul unor ședințe de instruire de 3-4 zile, organizate o dată la doi ani.

Responsabilul cu supravegherea tehnică are obligația să supravegheze ca exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor să fie efectuate în conformitate cu cerințele producătorului.

Responsabilul cu supravegherea tehnică are următoarele atribuții:

să identifice toate instalațiile/echipamentele de pe navă/unitatea de nave și să țină evidența acestora; categoriile de instalații și documentele de evidență a acestora se stabilesc prin precizări ale șefului SMFN;

să dispună măsurile necesare și să se asigure că instalația este utilizată în condiții de siguranță, prin efectuarea reviziilor, reparațiilor și întreținerii de către persoane autorizate, conform instrucțiunilor tehnice ale acestora;

să se asigure că utilizarea instalației se face numai de către personalul de deservire autorizat/admis/instruit intern, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de exploatare ale instalațiilor;

să instruiască și să examineze anual personalul de deservire, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de exploatare ale instalațiilor și prevederile legale;

să asigure existența la fiecare loc de muncă a instrucțiunilor tehnice specifice pentru utilizarea în condiții normale a instalației și a documentelor cuprinzând măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi și dereglări ale instalației;

să propună în scris comandantului navei/unității de nave planul de verificări tehnice în utilizare aferent anului următor, în vederea stabilirii condițiilor de pregătire a instalațiilor;

să urmărească pregătirea instalațiilor pentru verificări tehnice în utilizare;

să urmărească eliminarea neconformităților constatate cu ocazia efectuării verificărilor tehnice în utilizare;

să anunțe de îndată responsabilul cu supravegherea tehnică a eșalonului superior despre producerea unor avarii sau accidente la instalațiile pe care le au în evidență și să asigure oprirea acestora din funcțiune și, dacă este posibil, izolarea acestora în vederea cercetării;

să solicite în scris comandantului navei/unității de nave oprirea instalațiilor din cauza defecțiunilor apărute ori ca urmare a necesității efectuării unor lucrări de întreținere, verificare, revizii, înlocuiri de piese sau reparații capitale;

să participe la cercetarea avariilor sau accidentelor produse la instalațiile pe care le are în evidență, în vederea furnizării tuturor informațiilor organelor de cercetare a evenimentelor.

La macaralele, bigile și gruiele de la bord se inscripționează pe braț sarcina de ridicare și data expirării termenului scadent al verificării tehnice.

Buteliile, materialele de vitalitate și tubulaturile de la bord se inscripționează conform prevederilor prevăzute în anexele nr. 18, 19 și 20.

Instalațiile și materialele prevăzute la alin. (1) și (2) se manevrează de personalul admis și consemnat în OZN sau, după caz, OZU.

Instalațiile nou montate se dau în exploatare după obținerea autorizației de funcționare eliberată de unitatea producătoare sau cea împuternicită de aceasta.

Instalațiile reparate se dau în exploatare după executarea verificării tehnice în utilizare.

Verificarea tehnică în utilizare a instalațiilor se execută de o comisie condusă de locțiitorul tehnic/șeful logisticii al unității de nave, compusă din responsabilul cu supravegherea

tehnică,

comandantul

serviciului

de

luptă

electromecanic

și

cel

puțin

un cunoscător/utilizator al instalației.

Verificarea tehnică oficială/periodică se execută în conformitate cu instrucțiunile date de producător, iar acolo unde acestea nu există, pe baza procedurilor întocmite de eșalonul superior.

Rezultatul verificării se înscrie în cartea tehnică/de exploatare a instalației.

Instalațiile care au termenul scadent depășit, nu sunt întreținute sau sunt defecte se interzic la funcționare pe bază de proces-verbal înscris în OZN sau, după caz, OZU.

În procesul-verbal sunt menționate clar motivele interzicerii și măsurile de remediere propuse, iar o copie a procesului-verbal de interzicere la funcționare se înaintează la eșalonul superior.

Autorizarea/admiterea personalului de deservire se face de către comisia tehnică pe linia securității și sănătății în muncă.

Instruirea

personalului

de

deservire

se

face

anual

de

către

responsabilul cu supravegherea tehnică și se consemnează în OZN sau, după caz, OZU.

Lupta pentru menținerea vitalității navei constă în organizarea și conducerea echipajului pentru menținerea calităților nautice și manevriere ale navei, asigurarea funcționării armamentului, echipamentelor și tehnicii de luptă, precum și pentru prevenirea și controlul avariilor produse de foc sau inundații la bord.

Orice membru al echipajului care observă pătrunderea apei în interiorul navei sau izbucnirea

unui

incendiu,

este

obligat

să

raporteze

imediat

„Gaură

de

apă/incendiu

în compartimentul ... la coasta nr. ...” prin toate mijloacele posibile și să acționeze pentru astuparea găurii de apă sau stingerea incendiului.

Responsabilitatea pentru conducerea luptei pentru vitalitatea navei revine

comandantului secund sau, după caz, ofițerului secund al navei.

Comandantul secund sau, după caz, ofițerul secund organizează și răspunde de pregătirea echipajului pentru menținerea vitalității navei și verifică periodic existența și starea mijloacelor și materialelor de vitalitate.

Comandanții serviciilor de luptă și comandanții de grupuri și grupe răspund de starea compartimentelor pe care le au în responsabilitate: starea pereților etanși, presetupelor de etanșare, porților etanșe, tambuchiurilor, capacelor de vizită și hublourilor, de funcționarea mijloacelor de luptă pentru vitalitate și a celor de întreținere a instalațiilor navei aflate în aceste compartimente.

Personalul care are în primire compartimente de locuit, răspunde de starea acestora și de funcționarea mijloacelor de vitalitate care se găsesc în ele.

Comandanții grupelor de vitalitate răspund de funcționarea mijloacelor de vitalitate care se găsesc în compartimentele de folosință comună și pe punte.

Comandanții P.L. răspund de funcționarea mijloacelor de vitalitate care se află la posturile lor de luptă.

Comandanții serviciilor de luptă, grupuri/grupe și P.L., trebuie să cunoască amănunțit dispunerea și construcția compartimentelor în care se găsesc posturile de comandă și posturile lor de luptă, precum și a compartimentelor alăturate.

Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să știe să folosească toate mijloacele de legătură și mijloacele de vitalitate pe care le au la dispoziție și sunt obligate să controleze sistematic starea pereților și a porților etanșe, a tambuchiurilor, capacelor de vizită, hublourilor, gurilor de ventilație, precum și a materialelor de salvare-avarii care se găsesc la posturile de comandă și la posturile de luptă.

Pe timpul staționării la cheu a navelor de rangul 1 se asigură permanent la bord prezența grupei de vitalitate.

Pe timpul staționării la cheu a navelor de rangul 2, 3 și 4, grupa de vitalitate se organizează pe unitate/secție/grup.

Grupa de vitalitate se compune dintr-un număr variabil de militari pregătiți pentru lupta împotriva găurilor de apă și a incendiilor.

Lupta pentru menținerea vitalității navei în compartimentele în care nu se găsesc posturi de comandă sau P.L. este asigurată de grupele de vitalitate.

Dacă este necesar, la ordinul comandantului secund sau, după caz, ofițerului secund, o parte din echipajul navei poate fi folosit pentru a participa la limitarea avariilor care prezintă pericolul cel mai mare.

La navele de rangul 1, 2 și 3 se organizează grupe de vitalitate pentru acordarea ajutorului navelor avariate.

Asigurarea cu mijloace de luptă pentru vitalitate, îndatoririle grupelor de vitalitate, precum și organizarea debarcării lor la nava avariată se stabilesc prin rolul pentru ajutorarea unei nave avariate.

Comandantul grupei de vitalitate sosit la nava avariată trece în subordinea comandantului acesteia.

Orice navă trebuie să fie înzestrată cu materiale și mijloace de vitalitate conform normelor de înzestrare.

Se interzice folosirea în alte scopuri a materialelor și mijloacelor de vitalitate.

În cazul în care materialele și mijloacele de vitalitate sunt uzate sau consumate, ele se înlocuiesc sau se completează imediat.

Se interzice piturarea materialelor de vitalitate din material lemnos.

Comandantul navei numește la bord comisii care verifică lunar și ori de câte ori este necesar, starea corpului navei, a pereților și porților etanșe, tambuchiurilor, intrărilor, materialelor și mijloacelor de vitalitate.

Verificările se consemnează în Jurnalul de VFAT.

La navele de rangul 4, precum și pentru navele aflate la apă, dar neîncadrate pe termen lung cu echipaj, comisia prevăzută la alin. (1) se stabilește pe unitatea de nave.

La intrarea în serviciu, fiecărei nave trebuie să i se asigure documentația referitoare la menținerea flotabilității, stabilității și nescufundabilității.

Această documentație este asigurată de proiectantul navei și se actualizează după reparații sau modernizări, în cazul în care se impune acest lucru.

Fiecărui compartiment i se dă o denumire și se numerotează.

Pe toate ușile, porțile etanșe, tambuchiurile compartimentelor, la exterior, se afișează denumirea compartimentului, numărul acestuia și schița cu particularitățile compartimentului respectiv:

compartimentele adiacente;

tabloul electric de unde se deconectează consumatorii din compartimentul respectiv;

dispunerea mijloacelor și materialelor de vitalitate;

materialele aflate în compartiment care pot întreține incendiul.

Intrările în magaziile de muniție și în încăperile pentru păstrarea combustibilului ușor inflamabil vor fi permanent închise și sigilate.

Intrările în aceste magazii se deschid în următoarele cazuri:

pe timpul alertelor, pentru lucrări, precum și pentru verificarea încăperilor de către gestionari și persoanele cu drept de control;

pentru îmbarcarea și debarcarea muniției sau pentru distribuirea ei în timpul alertelor;

pentru aerisirea și răcirea magaziilor.

În situații deosebite, incendiu, gaură de apă, creșterea bruscă a temperaturii interioare sau alte situații care pun în pericol siguranța sau vitalitatea navei, magaziile de muniții pot fi deschise și de către ofițerul de gardă pe navă.

Ofițerul de gardă raportează de îndată comandantului navei și consemnează în jurnalul de bord situațiile prevăzute la alin. (1).

La semnalul „Pregătiți nava pentru marș și luptă” și pe timpul marșului, toate hublourile se închid și se obturează.

Când nava staționează la ancoră, geamandură sau cheu, unele hublouri din compartimentele de locuit aflate deasupra punții principale pot rămâne deschise numai cu aprobarea ofițerului de gardă/cart.

Când o încăpere se încuie, hublourile acesteia se închid.

Pe fiecare navă se asigură în orice moment accesul în compartimentele

încuiate.

La toate compartimentele navei există cel puțin două rânduri de chei, primul rând de

chei se păstrează la ofițerul de gardă pe navă, în cutii sigilate sau panou, iar al doilea la șeful de

echipaj, cu excepția cheilor de la magaziile de armament, muniții și încăperi cu regim special care se păstrează în casa de fier/fișet, la comandantul navei.

Cheile au atașate etichete cu numărul și denumirea compartimentelor.

Cheile tubulare ale valvulelor de inundare și de stropire a magaziilor de muniții se piturează cu roșu și se păstrează la posturile de inundare, pe panouri speciale.

La manetele de acționare a valvulelor de inundare și stropire a magaziilor de muniție se pun siguranțe, care să nu permită desfacerea lor întâmplătoare.

Se interzice folosirea cheilor tubulare ale valvulelor de inundare și de stropire a magaziilor de muniții în afara destinației lor.

Pentru a ușura identificarea și utilizarea instalațiilor și mijloacelor de vitalitate,

tubulaturile, valvulele, buteliile,

gurile

de

incendiu,

uneltele

pentru

combaterea incendiilor și materialele pentru astuparea găurilor de apă se piturează în culorile prevăzute în tabelele din anexele nr. 18, 19, 20 și 21, sau se etichetează.

Găurirea și practicarea de deschideri în pereți, punți și porți etanșe este strict interzisă, numai comandantul navei poate aproba acest lucru în cazul unor avarii sau deteriorări, dacă această măsură este necesară pentru salvarea oamenilor.

Toate lucrările în legătură cu deschiderile din bordajul navei se execută sub supravegherea comandantului serviciului de luptă electromecanic.

Înainte de începerea acestor lucrări și pe timpul executării lor, se iau următoarele

măsuri:

aducerea lângă deschiderea respectivă a materialelor de vitalitate necesare;

menținerea gata de funcționare a tuturor mijloacelor de golire a compartimentului;

stabilirea modului în care să se asigure etanșarea compartimentului în caz de pericol;

instalarea serviciului de planton pe timpul cât se întrerupe lucrul;

astuparea tubulaturilor demontate cu flanșe oarbe.

La terminarea programului de lucru, comandantul serviciului de luptă electromecanic

verifică etanșarea tuturor deschiderilor din bordajul navei, la care s-au executat lucrări.

Folosirea flăcărilor deschise pentru executarea diferitelor lucrări pe navă se face numai cu aprobarea comandantului serviciului de luptă electromecanic, care eliberează în acest scop un certificat de lucru cu flacără deschisă.

Este strict interzisă deplasarea cu flacără deschisă și folosirea ei ca sursă de iluminat. Art. 616. – În magaziile de muniții sunt strict interzise:

intrarea cu chibrituri, brichete și flacără deschisă;

folosirea de mașini electrice și aparate de încălzit;

păstrarea carburanților, lubrifianților și a altor materiale inflamabile.

Pe timpul îmbarcării și debarcării muniției, personalul lucrează cu atenție pentru a preveni căderea sau lovirea acesteia.

Dacă puntea nu este acoperită cu material antiderapant, pe navă se întind covoare pentru prevenirea alunecării personalului care transportă muniția.

În caz de incendiu, stropirea/inundarea magaziilor de muniție se face cu aprobarea comandantului navei sau a ofițerului de gardă pe navă.

La producerea unui incendiu se pune în funcțiune instalația de stropire a magaziei, iar dacă această măsură nu este eficientă, pentru lichidarea incendiului sau pentru prevenirea pericolului de explozie, se inundă magazia.

Înainte de stropirea sau inundarea magaziei se iau măsuri imediate de evacuare a personalului.

Materialele inflamabile se păstrează în ambalaje speciale, închise etanș, în locurile fixate prin OZN sau, după caz, OZU, bine aerisite și departe de sursele de foc.

Petrolul sau benzina vărsate accidental pe punți/compartimente se șterg imediat cu câlți sau stupă, iar încăperea respectivă se aerisește.

Se interzice folosirea petrolului, a benzinei, a spirtului și a altor materiale ușor inflamabile pentru ștergerea punților și a mobilierului.

În compartimentele în care se execută piturare se iau măsuri de ventilare și se interzice intrarea cu flacără deschisă până la aerisirea completă.

La îmbarcarea carburanților și lubrifianților, la bord se interzice fumatul, utilizarea flăcărilor deschise, funcționarea unor categorii de tehnică ce ar putea produce scântei și în general se interzic orice alte activități care ar putea constitui surse de declanșare a incendiului.

Pe timpul acestei activități, instalațiile și materialele de stins incendiu trebuie să fie pregătite pentru intervenție imediată, iar la catarg se ridică pavilionul „B” din Codul internațional de semnale.

Pentru a preveni incendiile la navă, se interzice:

păstrarea materialelor ușor inflamabile în alte locuri decât cele special destinate prin OZN sau, după caz, OZU;

lăsarea aparatelor electrice de încălzire pornite, la ieșirea din încăperile de locuit sau de serviciu;

păstrarea la navă a materialelor de curățenie îmbibate în ulei, petrol și alte substanțe, a carburanților și a lubrifianților în vase descoperite și a pânzei de vele proaspăt piturată, împăturită, în locuri puțin ventilate;

păstrarea materialelor ușor inflamabile în compartimentele cu temperaturi ridicate.

În timpul marșului, antrenamentelor, inspecțiilor, evaluărilor și revistelor la bord, cabinele, careurile, cazărmile și saloanele nu se încuie.

Au dreptul de a intra în încăperile menționate la alin. (2) numai militarii repartizați conform rolului și persoanele care execută controlul, inspecția sau evaluarea.

Conducerea luptei pentru vitalitatea armamentului și tehnicii se asigură de către comandanții serviciilor de luptă.

Când se constată deteriorări la armament sau la tehnică, ajutorii comandanților serviciilor de luptă și comandanții posturilor de luptă iau măsuri pentru remedierea lor.