Decizia nr. 761/2021

Articolul 1

alin. (3) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 : „Prevederile

art. 1 alin. (3)-(5) ,

art. 2-4 ,

art. 5 alin. (2)-(4)

și

art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017“;

–

Articolul 11

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 : „În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;

–

Articolul 41

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 : „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“.

13.

În ceea ce privește critica adusă

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , Curtea observă că dintre dispozițiile enumerate în cuprinsul acestuia sunt relevante cele ale

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , potrivit cărora „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică“.

14.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind principiul securității juridice cu referire la exigențele de calitate a legii și ale

art. 15 alin. (2)

referitor la neretroactivitatea legii.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate în prezenta cauză au fost criticate și în cauza soluționată prin

Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 1 noiembrie 2021. Prin această decizie, raportându-se la jurisprudența sa anterioară prin care a mai examinat constituționalitatea unor prevederi referitoare la ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, Curtea a constatat că prevederile criticate și în cauza de față nu încalcă dispozițiile

art. 1 alin. (5)

și ale

art. 15 alin. (2) din Constituție .

16.

Astfel, reiterând jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că ajutoarele salariale prevăzute de

art. 20 alin. (1)

și

(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora. Ele nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este în drept să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării lor, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de

art. 53 din Legea fundamentală

(a se vedea

Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 19). Statul are deplină legitimitate constituțională să acorde sporuri, premii periodice și alte stimulente personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea sunt drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate și garantate de

Constituție , legiuitorul având libertatea de a le modifica în diferite perioade de timp, de a le suspenda și chiar de a dispune anularea lor (a se vedea

Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 20).

17.

Curtea a făcut referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare (a se vedea

Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 21).

18.

Cu referire la pretinsa lipsă de previzibilitate a normelor criticate, Curtea a statuat că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. Prin urmare, neacordarea, pentru mai mulți ani succesivi, a drepturilor bănești mai sus arătate nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei, de vreme ce dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat ( Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 22).

19.

De asemenea, Curtea a precizat că acțiunile legiuitorului în privința neaplicării, respectiv abrogării prevederilor legale care stabileau acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă se înscriu în marja sa de apreciere, având drept scop prezervarea unui interes public, respectiv protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile și veniturile statului ( Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 23).

20.

În sfârșit, în paragraful 25 al deciziei precitate, Curtea a amintit că, prin

Decizia nr. 20 din 20 mai 2019

referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin

Legea nr. 80/2018 , cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile

art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și stabilirea „modalității în care mai pot fi considerate suspendate ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, ulterior datei de 1 iulie 2017, dată la care au fost abrogate aceste drepturi prin

Legea-cadru nr. 153/2017 “, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „rezolvarea chestiunii de drept sesizate nu presupune decât aplicarea corectă a regulilor referitoare la succesiunea legilor în timp și la efectul suspensiv sau abrogator al unor norme“ și că „nicio dificultate nu poate fi identificată în legătură cu interpretarea vreunor dispoziții legale neclare sau imprecise ori în ce privește determinarea și aplicarea corectă a principiilor care guvernează aplicarea legii în timp“.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Gabriel Brezeanu, Valentin Carra, Viorel Chiorean, Mihai Ciungu și Gheorghe Simina în Dosarul nr. 32.102/3/2018* al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale

art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 noiembrie 2021.