Decizia nr. 761/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- OUG nr. 9/2017 27 ianuarie 2017 (prevederi anume) privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea…
- OUG nr. 90/2017 6 decembrie 2017 (prevederi anume) privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și pr…
- OUG nr. 114/2018 28 decembrie 2018 (prevederi anume) privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-…
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cosmin-Marian Văduva
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale
art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Gheorghe Gabriel Brezeanu, Valentin Carra, Viorel Chiorean, Mihai Ciungu și Gheorghe Simina în Dosarul nr. 32.102/3/2018* al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.072D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Astfel, arată că jurisdicția constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 , iar prevederile
art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
sunt conforme textelor constituționale invocate, legiuitorul având posibilitatea de a decide cu privire la aspectele menționate de către autorii excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 25 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 32.102/3/2018*, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale
art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gheorghe Gabriel Brezeanu, Valentin Carra, Viorel Chiorean, Mihai Ciungu și Gheorghe Simina într-o cauză având ca obiect acordarea drepturilor prevăzute de
art. 20 alin. (1)
și
(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că se încalcă standardele constituționale prevăzute în
art. 1 alin. (5)
privind calitatea legii, precum și cele de tehnică legislativă cuprinse în
art. 3 ,
58
și
66 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, întrucât dispozițiile legale criticate suspendă acte normative abrogate, se încalcă
art. 58 din Legea nr. 24/2000
care permite doar suspendarea unor acte normative aflate în vigoare. De asemenea, se încalcă
art. 66 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 , deoarece nu este admisibil ca actul de suspendare să producă efecte și după abrogarea unui act normativ. Se precizează că inclusiv Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că o normă abrogată nu poate fi repusă în vigoare. În plus,
art. 66 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 24/2000
este încălcat, deoarece acesta interzice ca, ulterior abrogării, care are caracter definitiv instantaneu și este ultimul eveniment legislativ din existența unui act normativ, să survină alt eveniment legislativ. Sunt evocate, în susținere,
deciziile Curții nr. 1.595 din 14 decembrie 2011
și
nr. 654 din 17 octombrie 2017 .
6.
Autorii excepției consideră că dacă cele 3 ordonanțe de urgență ar produce efecte și după 1 iulie 2017, s-ar încălca și principiul neretroactivității legii, deoarece nu ar putea acționa și influența un act normativ ieșit definitiv din circuitul legislativ. Suspendarea, prin natura sa, se referă doar la prezent, nu și la trecut. Dreptul la ajutoarele la trecerea în rezervă are caracter temporar: se naște la data trecerii în rezervă și se execută dintrodată, și nu prin executări succesive care ar fi guvernate de o lege ulterioară.
7.
În final, autorii solicită Curții să constate că, după data de 1 iulie 2017, orice act normativ care suspendă acordarea drepturilor la ajutoare sau indemnizații la trecerea în rezervă este constituțional doar în măsura în care suspendă acte normative în vigoare, aflate, deci, în dreptul pozitiv, iar sintagmele „dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie“ din cuprinsul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2017
și „nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“ se referă la dispoziții cuprinse în acte normative în vigoare, nu și în acte normative abrogate, precum
Legea-cadru nr. 284/2010 .
8.
Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, contrar
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.
9.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
și ale
art. 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 . Cu toate acestea, din motivarea excepției rezultă că autorul a vizat dispozițiile
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 115/2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, cele ale
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin
Legea nr. 80/2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale
art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Prevederile criticate au următorul conținut:
–
Articolul 1
alin. (3) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 : „Prevederile
art. 1 alin. (3)-(5) ,
art. 2-4 ,
art. 5 alin. (2)-(4)
și
art. 6-11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016
privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017“;
–
Articolul 11
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 : „În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;
–
Articolul 41
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 : „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“.
13.
În ceea ce privește critica adusă
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , Curtea observă că dintre dispozițiile enumerate în cuprinsul acestuia sunt relevante cele ale
art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , potrivit cărora „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică“.
14.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind principiul securității juridice cu referire la exigențele de calitate a legii și ale
art. 15 alin. (2)
referitor la neretroactivitatea legii.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate în prezenta cauză au fost criticate și în cauza soluționată prin
Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1041 din 1 noiembrie 2021. Prin această decizie, raportându-se la jurisprudența sa anterioară prin care a mai examinat constituționalitatea unor prevederi referitoare la ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, Curtea a constatat că prevederile criticate și în cauza de față nu încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5)
și ale
art. 15 alin. (2) din Constituție .
16.
Astfel, reiterând jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că ajutoarele salariale prevăzute de
art. 20 alin. (1)
și
(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora. Ele nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este în drept să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării lor, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de
art. 53 din Legea fundamentală
(a se vedea
Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 19). Statul are deplină legitimitate constituțională să acorde sporuri, premii periodice și alte stimulente personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea sunt drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate și garantate de
Constituție , legiuitorul având libertatea de a le modifica în diferite perioade de timp, de a le suspenda și chiar de a dispune anularea lor (a se vedea
Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 20).
17.
Curtea a făcut referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare (a se vedea
Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 21).
18.
Cu referire la pretinsa lipsă de previzibilitate a normelor criticate, Curtea a statuat că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. Prin urmare, neacordarea, pentru mai mulți ani succesivi, a drepturilor bănești mai sus arătate nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei, de vreme ce dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat ( Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 22).
19.
De asemenea, Curtea a precizat că acțiunile legiuitorului în privința neaplicării, respectiv abrogării prevederilor legale care stabileau acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă se înscriu în marja sa de apreciere, având drept scop prezervarea unui interes public, respectiv protejarea echilibrului fiscal între cheltuielile și veniturile statului ( Decizia nr. 462 din 1 iulie 2021 , precitată, paragraful 23).
20.
În sfârșit, în paragraful 25 al deciziei precitate, Curtea a amintit că, prin
Decizia nr. 20 din 20 mai 2019
referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, aprobată cu completări prin
Legea nr. 80/2018 , cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile
art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și stabilirea „modalității în care mai pot fi considerate suspendate ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, ulterior datei de 1 iulie 2017, dată la care au fost abrogate aceste drepturi prin
Legea-cadru nr. 153/2017 “, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că „rezolvarea chestiunii de drept sesizate nu presupune decât aplicarea corectă a regulilor referitoare la succesiunea legilor în timp și la efectul suspensiv sau abrogator al unor norme“ și că „nicio dificultate nu poate fi identificată în legătură cu interpretarea vreunor dispoziții legale neclare sau imprecise ori în ce privește determinarea și aplicarea corectă a principiilor care guvernează aplicarea legii în timp“.
21.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Gabriel Brezeanu, Valentin Carra, Viorel Chiorean, Mihai Ciungu și Gheorghe Simina în Dosarul nr. 32.102/3/2018* al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017
privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale
art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și ale
art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 noiembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.