Decizia nr. 854/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Societatea Graiul Sălajului - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 214/33/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.419D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege este clar atât în ceea ce privește termenul în care pot fi atacate în instanță hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cât și asupra consecințelor care decurg din nerespectarea acestui termen.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 7 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 214/33/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Excepția a fost invocată de Societatea Graiul Sălajului - S.R.L. din Zalău într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind anularea unei hotărâri emise de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate încalcă regulile de tehnică legislativă prevăzute de

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, având ca efect împiedicarea exercitării dreptului la apărare de către persoana interesată. Se susține în acest sens că, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 24/2000 , textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, astfel încât dispozițiile textului legal criticat trebuie să fie clare și precise, cu atât mai mult cu cât statuează cu privire la termenul și calea de atac.

6.

Astfel, se susține că prevederile legale criticate sunt echivoce, neclare și imprecise, deoarece din cuprinsul lor nu reies cu claritate termenul și calea de atac pentru hotărârile emise de către Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Se mai arată că din formularea echivocă a textului de lege criticat nu rezultă clar dacă termenul de 15 zile se referă la termenul în care trebuia introdusă calea de atac împotriva hotărârilor Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării sau acesta este doar termenul în care hotărârea neatacată, într-un termen neprecizat în ordonanță, devine titlu executoriu.

7.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, potrivit cărora „(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor

alin. (2)

și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu“.

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21

- Accesul liber la justiție și

art. 24

- Dreptul la apărare. Deși nu indică în mod expres, din motivarea excepției rezultă că sunt încălcate și dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție , privind principiul legalității.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză și cu o motivare similară. Prin

Decizia nr. 278 din 23 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, analizând o critică de neconstituționalitate similară, referitoare la faptul că nu este precis determinat momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de textul de lege ce formează și obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor

alin. (8)

și

(9) ale art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , hotărârile Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care acesta soluționează sesizările persoanelor care se consideră discriminate se comunică părților în termen de 15 zile de la adoptare și produc efecte de la data comunicării, putând fi atacate la instanța de contencios administrativ, conform legii. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit

art. 126 alin. (2) din Constituție , stabilirea procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta având obligația ca, în procesul de legiferare, să se circumscrie cadrului constituțional. Or, reglementările deduse controlului de constituționalitate satisfac exigențele impuse de normele constituționale, fiind în deplină concordanță cu prevederile

art. 16 ,

21

și

24 din Legea fundamentală

și cu cele ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a statuat că textul de lege criticat este plasat în corpul ordonanței imediat după prevederea care stabilește că „hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii“, cuprinsă în

art. 20 alin. (9) din ordonanță , ceea ce conduce, printr-o interpretare teleologică, la ideea că termenul de 15 zile la care se referă

art. 20 alin. (10)

este cel prevăzut de

art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, în redactarea care prevedea că actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ competentă potrivit

art. 10 , în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrativ-jurisdicționale de atac. Ca atare, Curtea a reținut că termenul de 15 zile curge de la data comunicării hotărârii Colegiului director, fiind termenul în care aceasta poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, iar necontestarea în acest termen a hotărârii menționate conferă acesteia caracter de titlu executoriu.

15.

Cele statuate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza prezentă, neexistând elemente noi, de natură a determina o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Graiul Sălajului - S.R.L. din Zalău în Dosarul nr. 214/33/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 20 alin. (10) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 20 21 .