Decizia nr. 873/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Modifică 1
- Decizia nr. 924/2008 16 septembrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VI din Ordonanța de …
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 2/2020 16 ianuarie 2020 pentru prorogarea intrării în vigoare a art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020 privind aproba…
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Benke Károly
- magistrat-asistent-șef delegat
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2020
pentru prorogarea intrării în vigoare a
art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019
pentru modificarea și completarea
privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, în Dosarul nr. 899/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.095D/2020.
2.
La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent-șef delegat referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus, la dosarul cauzei, concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale cu privire la majorarea alocațiilor pentru copii, respectiv
Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020
și
Decizia nr. 649 din 24 septembrie 2020 . Se afirmă că legea de majorare a alocațiilor există, dar nu este pusă în aplicare tocmai datorită actelor normative de contracarare a acesteia adoptate de Guvern, sens în care face referire la
Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 . Se mai susține că reglementarea criticată încalcă dreptul la un nivel de trai decent și dreptul copiilor la alocație. În argumentarea acestei susțineri se invocă motivarea din preambulul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2020 , care recunoaște aspectele pozitive generate de
în planul nivelului de trai a 3,6 milioane de copii. Or, prorogarea acestei măsuri duce la menținerea unui nivel de trai redus al acestor copii, în condițiile în care Parlamentul își asumase o politică de creștere a alocațiilor. Se subliniază că reglementarea criticată încalcă și
art. 1 alin. (3) din Constituție .
5.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că legiuitorul delegat are competența de a proroga intrarea în vigoare a actelor normative.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6.
Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 899/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2020
pentru prorogarea intrării în vigoare a
art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019
pentru modificarea și completarea
privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de punere în plată a alocației de stat pentru copii majorate conform
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că amânarea punerii în plată a alocației de stat pentru copii majorate conform
Legii nr. 14/2020 , prin ordonanța de urgență criticată, nu a fost justificată de nicio situație extraordinară sau de urgență, ci doar de dorința Guvernului de a contracara legea adoptată deja. Faptul că majorarea alocațiilor de stat pentru copii ar putea duce la depășirea deficitului bugetar de 3%, în condițiile în care însuși bugetul de stat a fost construit pe un deficit de 3,6%, nu reprezintă o situație extraordinară care să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgență. Se susține că întreaga motivație a situației extraordinare nu devoalează existența unei situații de fapt extraordinare, ci doar urgența imperioasă de-a opri implacabila intrare în vigoare a legii, fapt inadmisibil. Într-adevăr, în mod excepțional, pentru a opri finalizarea procedurii legislative prin intrarea în vigoare a legii, este nevoie de adoptarea unei măsuri urgente, dar aceasta nu este un motiv care să arate ea însăși o stare excepțională și obiectivă. Prin urmare, se încalcă
art. 115 alin. (4) din Constituție .
8.
Prorogarea intrării în vigoare a unei legi reprezintă un procedeu de tehnică legislativă inexistent.
reglementează doar modificarea, completarea, abrogarea și alte evenimente legislative printre care nu se regăsește prorogarea. Așadar, Curtea nu poate califica ordonanța de urgență ca fiind o normă specială, derogatorie, de modificare, de suspendare, ceea ce duce la concluzia că Guvernul a optat pentru un procedeu legislativ sui generis, neprevăzut în
Legea nr. 24/2000 , care să nu permită intrarea în vigoare a legii la termenul prevăzut expres în textul său; de altfel, Guvernul, apelând la criterii de oportunitate, a sfidat voința politică a Parlamentului exprimată prin lege. Se face trimitere la
Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014 , prin care Curtea a constatat că acte normative sui generis contrare
sunt neconstituționale. În consecință, se subliniază că au fost încălcate normele de tehnică legislativă și, implicit, prevederile
art. 1 alin. (5) din Constituție .
9.
Actul normativ analizat afectează negativ alocația de stat pentru copii, diminuând cuantumul acesteia. Amânarea majorării alocațiilor pentru copii afectează esența dreptului constituțional la alocație. Orice afectare negativă a legii referitoare la cuantumul alocației înseamnă afectarea obligației statului de acordare a alocației. Faptul că pe calea unei ordonanțe de urgență au fost aduse amânări asupra termenului de intrare în vigoare a legii ce stipulează aceste valori afectează acordarea dreptului la alocație, iar faptul că, prin lege, acele valori erau dublate înseamnă că a fost lezat dreptul în esența sa. Or, printr-o ordonanță de urgență nu pot fi afectate drepturile fundamentale decât cu încălcarea
art. 115 alin. (6) din Constituție .
10.
Se arată că, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, Guvernul a nesocotit voința Parlamentului. Se fac trimiteri la o situație anterioară similară, respectiv la
Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 .
11.
Se subliniază că ordonanța de urgență criticată stabilește o anumită dată de intrare în vigoare a
Legii nr. 14/2020 ; noua dată nu este prevăzută în corpul legii, astfel că sunt încălcate prevederile
art. 78 din Constituție .
12.
Orice întârziere a acordării beneficiilor majorate pentru copii conduce la nerespectarea obligațiilor constituționale ale statului în raport cu copiii României. Se încalcă dreptul la alocație și dreptul la un nivel de trai decent, precum și caracterul de stat social al statului român.
13.
Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, contrar
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
14.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
15.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit prevederilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2020
pentru prorogarea intrării în vigoare a
art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019
pentru modificarea și completarea
privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2020, care are următorul cuprins:
–
Articolul I
: „Se prorogă intrarea în vigoare a
art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019
pentru modificarea și completarea
privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, până la data de 1 august 2020.
–
Articolul II
: „Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 februarie 2020.“
18.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind statul social și calitatea normelor juridice, ale
art. 47 alin. (1)
privind nivelul de trai, ale
art. 49 alin. (2)
privind protecția copiilor și a tinerilor, ale
art. 61 alin. (1)
privind rolul Parlamentului, ale
art. 78
privind intrarea în vigoare a legii și ale
art. 115 alin. (4)
și
(6)
privind regimul ordonanțelor de urgență.
19.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea, cu privire la contextul normativ referitor la majorarea alocațiilor de stat pentru copii, reține că
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019
pentru modificarea și completarea
privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, adoptată în 18 decembrie 2019 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, a dublat cuantumul alocației de stat pentru copii față de cel stabilit pentru anul 2019, după cum urmează: (i) 600 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani sau de până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap; (ii) 300 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 18 ani, precum și pentru tinerii prevăzuți la art. 1 alin. (3); (iii) 600 lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 18 ani, în cazul copilului cu handicap.
20.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2020
a prorogat intrarea în vigoare a
art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020
până la data de 1 august 2020. Această ordonanță de urgență a fost respinsă prin
Legea nr. 160/2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 30 iulie 2020.
21.
Ulterior, a fost adoptată
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2020
pentru modificarea
art. 3 din Legea nr. 61/1993
privind alocația de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 31 iulie 2020, care a modificat
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993 , a menținut creșterea cuantumului alocației stabilită prin
Legea nr. 14/2020 , însă a eșalonat-o pe o perioadă de 2 ani și 5 luni în 5 etape.
22.
Sistemul instituit de această ordonanță de urgență a fost abandonat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2021
pentru modificarea
art. 3 din Legea nr. 61/1993
privind alocația de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 25 iunie 2021, care a menținut în plată pentru anul 2021 cuantumul existent al alocației la acel moment și a stabilit o valoare fixă a acesteia începând cu luna ianuarie a anului 2022.
23.
Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că respingerea prin lege a unei ordonanțe reprezintă infirmarea expresă de către Parlament a politicii legislative pe care ordonanța o exprimase, având drept consecință ca un asemenea act să își înceteze aplicabilitatea, să nu se mai aplice în viitor ( Decizia nr. 498 din 8 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006,
Decizia nr. 1.594 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011, sau
Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 22 iulie 2020, paragraful 42). O ordonanță de urgență respinsă produce efecte juridice în perioada cât a fost în vigoare. Prin urmare, aceasta poate forma obiectul controlului de constituționalitate, întrucât, pe de o parte, este un act de reglementare primară a legiuitorului delegat, iar, pe de altă parte, continuă să producă efecte juridice pentru perioada în care a fost în vigoare. În cauză, ordonanța de urgență criticată a prorogat intrarea în vigoare a
până la data de 1 august 2021, iar legea sa de respingere a intrat în vigoare la 2 august 2020, ceea ce înseamnă că ordonanța de urgență a produs efecte juridice pe toată perioada în care ea a fost în vigoare, legea de respingere nescurtând cu nicio zi prorogarea dispusă inițial. În consecință, având în vedere natura actului normativ analizat, precum și
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de
art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 .
24.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020 , precitată, paragraful 41, a observat că
Legea nr. 14/2020 , deși adoptată înainte de
Legea bugetului de stat nr. 5/2020 , a fost publicată ulterior acesteia, astfel că cheltuielile generate de această lege nu au fost luate în considerare atunci când a fost adoptat bugetul de stat pe anul 2020, tocmai pentru că legea, deși adoptată, nu intrase încă în vigoare. În acest context factual, Guvernul a adoptat ordonanța de urgență criticată. Prin aceeași decizie, paragraful 42, Curtea a statuat că Guvernul a utilizat ordonanța de urgență pentru a proroga intrarea în vigoare a unei legi ce implica o majorare a cheltuielilor bugetare. Prorogarea intrării în vigoare a unei legi printr-o ordonanță de urgență se încadrează, în principiu, în exigențele
art. 115 alin. (4) din Constituție , cu condiția ca aceasta să nu indice faptul că legiuitorul delegat, printr-un act de reglementare primară, contracarează o măsură de politică legislativă ( Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008). Chiar dacă ordonanța de urgență a fost emisă la două zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, nu se poate trage concluzia că a existat o măsură de contracarare a politicii legislative a Parlamentului, ci, mai degrabă, o măsură urgentă care să permită identificarea cât mai repede posibil a fondurilor bănești necesare punerii în executare a legii. În consecință, Curtea reține că ordonanța de urgență criticată nu a contracarat o politică legislativă promovată de Parlament, nepunând în discuție principiul consacrat de
art. 61 din Constituție .
25.
În jurisprudența sa [ Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005], Curtea a reținut că, potrivit
art. 115 alin. (4) din Constituție , Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.
26.
În continuarea celor reținute prin
Decizia nr. 593 din 15 iulie 2020 , Curtea observă că expunerea de motive justifică situația extraordinară și urgența reglementării, sens în care se rețin următoarele considerente: „pentru a asigura sustenabilitatea plății sumelor în cuantumul majorat al alocației de stat pentru copii conform
Legii nr. 14/2020 “ și „în absența prevederilor bugetare necesare, sunt afectate drepturile a 3,6 milioane de copii pentru care va fi imposibilă efectuarea plății acestui drept“. Aceste mențiuni nu aduc în discuție aspecte ce ar ține de oportunitatea reglementării, ci aspecte obiective și cuantificabile. Așadar, situația extraordinară este dată de lipsa prevederilor bugetare care să finanțeze cheltuiala stabilită prin
Legea nr. 14/2020 , urgența reglementării de necesitatea identificării cât mai rapide a resurselor necesare punerii în aplicare a legii antereferite, iar urgența este motivată în cuprinsul ordonanței de urgență. Prin urmare, Curtea constată că ordonanța de urgență criticată îndeplinește exigențele
art. 115 alin. (4) din Constituție .
27.
În fine, invocarea
art. 115 alin. (6) din Constituție , prin raportare la
art. 47 alin. (1)
privind nivelul de trai și
art. 49 alin. (2)
privind protecția copiilor și a tinerilor, în sensul că ordonanța de urgență a afectat aceste drepturi fundamentale, nu poate fi analizată pentru că
nu a fost niciodată în vigoare. Astfel, un act normativ care vizează menținerea în plată a alocației de stat existente nu poate fi considerat ca afectând un drept fundamental pe motiv că a amânat intrarea în vigoare a unui alt act normativ care prevedea un cuantum superior al acestei alocații. În consecință,
art. 115 alin. (6) din Constituție
nu are incidență în cauză.
28.
Cu privire la critica de neconstituționalitate intrinsecă potrivit căreia prorogarea intrării în vigoare a unei legi reprezintă un procedeu de tehnică legislativă inexistent, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că nicio prevedere constituțională nu interzice modificarea unui act normativ sau a datei inițial prevăzute printr-un nou act normativ și nici prorogarea termenului de intrare în vigoare a acestuia ( Decizia nr. 924 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008). Astfel, nimic nu împiedică legiuitorul să amâne intrarea în vigoare a unei legi prin adoptarea unui alt act normativ în acest sens. Legiuitorul este cel care stabilește obiectul de reglementare al actului normativ, iar adoptarea unui act normativ cu un asemenea obiect nu este exclusă de cadrul constituțional actual.
29.
Așadar, prorogarea intrării în vigoare a unui act normativ constă într-o dispoziție expresă de modificare a datei intrării în vigoare a unei legi anterioare, fiind un eveniment legislativ care poartă asupra legii modificate. Este adevărat că legea inițială nu cuprinde întotdeauna o dispoziție care să indice data intrării sale în vigoare, regula generală fiind aceea a intrării sale în vigoare la 3 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României (a se vedea și
Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2007). Această regulă generală este încorporată în mod ideal în conținutul său ( art. 78 teza întâi din Constituție ). În schimb, dacă legea intră în vigoare la o dată ulterioară, ea cuprinde în mod expres o dispoziție în acest sens ( art. 78 teza a doua din Constituție ). În ambele cazuri, legea de prorogare nu face altceva decât să stabilească o altă dată de intrare în vigoare a acesteia, singura condiționare fiind aceea ca intrarea sa în vigoare să se realizeze înainte de intrarea în vigoare a legii inițiale. În consecință, amânarea intrării în vigoare a unui act normativ nu poate fi considerată contrară
art. 1 alin. (5)
și
art. 78 din Constituție .
30.
Totodată, invocarea distinctă a
art. 47 alin. (1)
și a
art. 49 alin. (2) din Constituție
ca fiind încălcate nu poate fi, de asemenea, analizată, pentru că, astfel cum s-a arătat, nefiind încă în vigoare
Legea nr. 14/2020 , majorarea cuantumului alocației de stat pentru copii nu este decât o opțiune legislativă ce nu poate fi cenzurată de Curtea Constituțională. Prin urmare, nu se poate reține nici încălcarea
art. 1 alin. (3) din Constituție
în componenta sa referitoare la statul social.
31.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Gavril, în numele copiilor săi minori, în Dosarul nr. 899/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2020
pentru prorogarea intrării în vigoare a
art. I pct. 1 din Legea nr. 14/2020
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2019
pentru modificarea și completarea
privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 decembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-șef delegat, Benke Károly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.