Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 37/2000

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 3 și alin. (2), precum și ale art. 50 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și serviciile în porturi

prezumat în vigoare

Data actului
7 martie 2000
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 242 din 1 iunie 2000
Citat de
3 acte
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 15.594 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 3 și alin. (2), precum și ale

art. 50 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999

privind administrarea porturilor și serviciile în porturi, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pilot Service" - S.A. Constanta în Dosarul nr. 462/1999 al Tribunalului Constanta - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 februarie 2000, în prezenta autorului excepției și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru 15 februarie și apoi pentru 22 februarie și pentru 7 martie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 1999 Tribunalul Constanta - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 3 și alin. (2), precum și ale

art. 50 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999

privind administrarea porturilor și serviciile în porturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 29 ianuarie 1999, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pilot Service" - S.A. Constanta, în contradictoriu cu Compania Naționala "Administrația Porturilor Maritime Constanta" - S.A., în Dosarul nr. 462/1999, aflat pe rolul acelei instanțe.

Autorul excepției susține, în esenta, ca Societatea Comercială "Pilot Service" - S.A. este prejudiciata prin acordarea pentru administrația portuara a unui monopol asupra serviciilor publice specializate, ce fac obiectul de activitate al reclamantei. Susține, de asemenea, ca organizarea concesionarii serviciului de pilotaj nu este legală și ca aceasta ordonanța, prin textele enunțate, atinge interesele și activitatea Societății Comerciale "Pilot Service" - S.A., putând duce la falimentarea sa.

Instanța judecătorească socotește ca excepția de neconstituționalitate, "raportată la textul art. 41 și 135 din Constituție, nu poate fi reținută".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul sau de vedere Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât, în realitate, dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 22/1999

urmăresc înlăturarea posibilității instituirii monopolului din partea statului sau a unui singur agent economic, indiferent de natura capitalului - de stat sau privat. "Susținerile Societății Comerciale «Pilot Service» - S.A. Constanta cu privire la cumpărarea de la Fondul Proprietății de Stat a obiectului de activitate, o dată cu privatizarea societății comerciale, sunt neintemeiate și nesocotesc prevederile

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată". Cu ocazia privatizării Societatea Comercială "Pilot Service" - S.A. Constanta - se arata în continuare în punctul de vedere al Guvernului - au fost cumpărate acțiunile societății comerciale, reprezentând capitalul social al acesteia, iar nu obiectul de activitate, care, potrivit legii, îl constituie actele și faptele de comerț pe care urmează să le efectueze societatea comercială, cu respectarea prevederilor legale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile autorului excepției și ale părților prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Excepția privește dispozițiile art. 6, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 3 și alin. (2), precum și ale

art. 50 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999

privind administrarea porturilor și serviciile în porturi.

Motivele invocate de autorul excepției în susținerea acesteia sunt următoarele:

1. Prin efectul alin. (1) al art. 8 din ordonanța "serviciile publice portuare se asigura numai de administrațiile portuare, instituindu-se astfel un monopol al statului asupra serviciilor ce se prestează navelor de agenți economici specializați, privatizati integral, anterior". De asemenea, prevederile alin. (2) al aceluiași articol, care statuează ca administrațiile portuare asigura serviciile publice portuare, sunt neconstituționale, întrucât concesionarea prin administrația portuara a unui serviciu privatizat de un alt agent economic specializat încalcă dreptul de proprietate privată.

2. Referitor la dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 3 și alin. (2) din

Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 , autorul excepției le considera neconstituționale întrucât, pe baza acestor prevederi legale, rezultă ca sunt servicii publice portuare ce aparțin exclusiv administrației portuare, servicii care au fost privatizate anterior, cum sunt pilotajul navelor, manevrarea de la o dana la alta, remorcajul de manevra, legarea-dezlegarea navelor. Într-o atare situație Societatea Comercială "Pilot Service" - S.A. Constanta este pusă în imposibilitatea realizării acestor servicii, întrucât, considera autorul excepției, serviciile sunt monopol de stat, potrivit noii reglementări.

3. În ceea ce privește dispozițiile art. 50 alin. (3) din ordonanța, acestea sunt considerate de autor, de asemenea, ca fiind neconstituționale, întrucât, prin efectul lor, Societatea Comercială "Pilot Service" - S.A. Constanta este înlăturată de la autorizarea de către Ministerul Transporturilor pentru a efectua pilotajul navelor, operațiune care, devenind monopol al statului, se asigura exclusiv de administrația portuara. În fapt, acest lucru - retine, într-o primă apreciere, autorul excepției - este o expropriere, incalcandu-se art. 41 alin. (3) din Constituție. În asertiunea imediat următoare, însă, autorul excepției precizează ca "evident, în speta, nu este cazul de o expropriere a Societății Comerciale «Pilot Service» - S.A. Constanta".

În concluziile notelor scrise autorul excepției susține ca "se impune admiterea excepției de neconstituționalitate a unor prevederi din

Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 , iar serviciile de pilotaj și cele de remorcaj nave să fie considerate, în mod corect și legal, cum sunt de fapt, servicii portuare prestate navelor, ce se asigura concurential de agenți economici, cu capital de stat ori privat, în condițiile economiei de piața".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

Ordonanța Guvernului nr. 22/1999

reglementează administrarea, exploatarea și dezvoltarea porturilor, precum și munca în porturi și serviciile portuare. Scopul acestei reglementări este clar definit de dispozițiile art. 1 alin. (1) din ordonanța, constând în promovarea porturilor românești "ca centre de operare a mărfurilor, de activități industriale și de distribuție". În accepțiunea legii portul este o parte delimitata a teritoriului național, ale carei limite se stabilesc de Ministerul Transporturilor și care include, pe lângă acvatoriul portuar și teritoriul, construcțiile hidrotehnice, canalele de acces, senalele, zonele de navigație, radele interioare, clădirile, magaziile, platformele, căile ferate, drumurile, instalațiile și echipamentele aflate în limitele acestuia. Totalitatea porturilor situate pe teritoriul României formează sistemul portuar național, care, din punctul de vedere al formei de proprietate asupra infrastructurii portuare, cuprinde porturile publice (a căror infrastructura aparține proprietății publice) și porturile private (a căror infrastructura este proprietate privată). Întrucât cele mai importante porturi din țara sunt amplasate pe domeniul public al statului și în vederea bunei gestionari, legiuitorul a stabilit existenta unui administrator, cu obligația de a asigura serviciile publice portuare, pe care Ministerul Transporturilor, care este autoritatea de stat în domeniul portuar, le stabilește ca necesare pentru autorizarea de funcționare a portului. Din economia întregului act normativ rezultă intenția de a realiza o reglementare unitară, în vederea asigurării condițiilor de desfășurare a activităților portuare în scopul protejării bunurilor și intereselor clienților, dar și a bunurilor publice ale statului, din care este constituită infrastructura portuara, precum și protejarea mediului.

Dispozițiile din

Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 , considerate de către autorul excepției ca fiind neconstituționale, au următorul conținut: art. 6: "Asigurarea functionalitatii porturilor și a serviciilor publice portuare se realizează de administrația portului."; art. 8 alin. (1): "Administrațiile portuare au obligația de a întreține, repara și asigura functionalitatea infrastructurii portuare și de a asigura serviciile publice portuare, conform condițiilor prevăzute în autorizația de funcționare a portului."; art. 8 alin. (2): "Activitățile prevăzute la alin. (1) pot fi efectuate direct de administrația portuara sau prin intermediul unor agenți economici, prin concesionare, asociere, cesiune sau altele asemenea."; art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 3: "Serviciile prestate în porturi se clasifica astfel: a) servicii publice portuare: 1. pilotajul navelor la intrarea și ieșirea din porturi, la manevrare de la o dana la alta; 2. remorcajul de manevra al navelor; 3. legarea-dezlegarea navelor."; art. 10 alin. (2): "Serviciile publice portuare vor fi prestate tuturor utilizatorilor care apelează la ele, pe o baza permanenta, uniforma și continua, în condiții egale privind calitatea, timpul și prețul."; art. 50 alin. (3): "Pe data intrării în vigoare a Normelor metodologice de autorizare a agenților economici care prestează servicii în porturi se abroga punctele 3.1-3.21 și punctele 3.24-3.29 din cap. III al Normelor metodologice de acordare a licențelor și a autorizațiilor privind efectuarea transporturilor navale de mărfuri și călători și de autorizare a funcționarii agenților economici în perimetrul infrastructurilor portuare și de cai navigabile, anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 112/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 6 martie 1996."

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca prin efectul aplicării ordonanței se instituie un monopol de stat în realizarea activităților portuare, lucru nepermis de Constituția României, care, în art. 134, consacra principiul ca economia României este economie de piața, iar statul trebuie să asigure protecția concurentei loiale.

Examinând conținutul

art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 , Curtea nu poate retine nici un aspect de neconstituționalitate. Legiuitorul a stabilit faptul ca asigurarea functionalitatii porturilor și a serviciilor publice portuare se realizează de administrația portului. Prin sine însuși acest articol de lege nu instituie un monopol. De altfel, dispozițiile cuprinse în art. 7 din ordonanța sunt de natura sa risipească orice indoiala în acest sens: "Pot fi abilitate în calitate de administrații portuare: a) în porturile publice: 1. instituții publice, regii autonome și autorități ale administrației publice locale, care au în administrare infrastructura portuara care aparține domeniului public; 2. companii sau societăți naționale cărora li se concesioneaza infrastructura portuara aparținând domeniului public, desemnate în acest sens prin hotărâri ale Guvernului; 3. societăți comerciale cărora li se concesioneaza infrastructura portuara aparținând domeniului public, abilitate prin contractul de concesiune sa îndeplinească rolul de administrație portuara." Activitățile portuare pot fi, în condițiile prezentei reglementări, efectuate de administrația portuara sau de agenți economici prin variate instrumente juridice - contract de concesiune, de asociere, cesiune etc.

Aceasta reglementare este în concordanta cu prevederile art. 135 alin. (5) din Constituție, conform cărora "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate".

De altfel, prin

Hotărârea nr. 167 din 13 martie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 martie 2000, Guvernul a hotărât concesionarea de către Ministerul Transporturilor, în calitate de concedent, a serviciului public portuar de pilotaj în porturile maritime românești, pe o durată de 10 ani. Potrivit acestei hotărâri, în termen de 90 de zile de la data intrării sale în vigoare Ministerul Transporturilor va organiza, în condițiile legii, licitația publică deschisă pentru concesionarea serviciului public portuar de pilotaj în porturile maritime românești.

În excepția ridicată se arata, de asemenea, ca, prin efectul privatizării Societății Comerciale "Pilot Service" - S.A. Constanta, ca urmare a achiziționării de la Fondul Proprietății de Stat a pachetului de acțiuni, trebuie inlaturate orice alte subiecte ale exercițiului operațiunilor portuare, întrucât acest agent a devenit proprietarul acestora. Curtea constata însă ca, în realitate, cu ocazia privatizării, au fost achiziționate acțiunile societății comerciale, reprezentând capitalul social al acesteia, iar nu obiectul sau de activitate.

În ceea ce privește presupusa expropriere a Societății Comerciale "Pilot Service" - S.A. Constanta, aceasta este o simpla ipoteza, respinsă, de altfel, chiar de către autorul excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, art. 8 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1) lit. a) pct. 1, 2 și 3 și alin. (2), precum și ale

art. 50 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999

privind administrarea porturilor și serviciile în porturi, excepție ridicată de Societatea Comercială "Pilot Service" - S.A. Constanta în Dosarul nr. 462/1999 al Tribunalului Constanta - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2000.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.