Decizia nr. 1/2022

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Mihaela Barnea și Sorin Ciprian Barnea în Dosarul nr. 24.635/325/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.688D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că

art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă , care consacră formula executorie, are aceeași configurație cu cea a

art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , cu privire la care Curtea s-a mai pronunțat, prin

Decizia nr. 389 din 26 aprilie 2012 , constatând conformitatea acestor dispoziții cu prevederile constituționale invocate. Apreciază că își menține valabilitatea soluția pronunțată prin decizia menționată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 22 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 24.635/325/2017, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Mihaela Barnea și Sorin Ciprian Barnea într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat în soluționarea unei contestații la executare silită.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât formula executorie se dă în numele Președintelui României, ceea ce înseamnă o imixtiune în atributele autorității judecătorești, în condițiile în care, potrivit

art. 84 alin. (1) din Constituție , în timpul mandatului, Președintele României nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată.

6.

Tribunalul Timiș - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă , potrivit cărora „În partea finală a încheierii de încuviințare a executării silite va fi adăugată formula executorie, cu următorul cuprins:

Noi, Președintele României,

Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul (Aici urmează elementele de identificare a titlului executoriu.) pentru care s-a pronunțat prezenta încheiere de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii. (Urmează semnătura președintelui completului și a grefierului.)

11.

Textul de lege criticat a fost abrogat expres, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, dar excepția de neconstituționalitate este admisibilă, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

12.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației puterilor în stat, ale

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, ale

art. 80

privind rolul Președintelui României și ale

art. 84 alin. (1) teza a doua

potrivit cărora, în timpul mandatului, Președintele României nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că formula executorie reglementată de

art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă , care trebuie să figureze în partea finală a încheierii de încuviințare a executării silite, nu contravine prevederilor constituționale referitoare la Președintele României, invocate de autorii prezentei excepții. Astfel, învestirea cu formulă executorie reprezintă o formalitate prin intermediul căreia se ordonă organelor de urmărire silită să procedeze la aducerea la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse într-un titlu executoriu. Ordinul de executare dat organelor de urmărire silită este o expresie a rolului Președintelui României de a veghea la buna funcționare a autorităților publice, conferit acestuia prin prevederile

art. 80 alin. (2) din Constituție . Acest ordin este ulterior finalizării de către instanță, în virtutea competențelor judiciare specifice, a procedurii de încuviințare a executării silite solicitate de executorul judecătoresc. În cadrul acesteia, judecătorul se va pronunța asupra caracterului executoriu al titlului, în condiții de independență și imparțialitate, caracteristici definitorii ale activității jurisdicționale. Sub acest aspect,

art. 641 alin. (3) din Codul de procedură civilă

precizează că instanța judecătorească verifică dacă „înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, precum și alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege“.

14.

Ordinul dat de Președintele României, cuprins în formula executorie propriu-zisă, este subsecvent acestei etape judiciare și se adresează exclusiv unor autorități ce fac parte din sfera organelor executive, ce urmează să concure la punerea în practică a celor dispuse de instanța judecătorească. În consecință, Președintele României nu interferează în activitatea puterii judecătorești, ci se menține în cadrul constituțional configurat prin prevederile

art. 80 din Legea fundamentală , fără să nesocotească exigențele principiului separației puterilor în stat. Finalitatea referirii la Președintele României, din cuprinsul formulei executorii, o reprezintă buna funcționare a mecanismului justiției prin asigurarea eficientei concretizări a deciziilor instanțelor judecătorești, ca expresie a colaborării dintre puterea executivă și cea judecătorească, nicidecum ca o intruziune a șefului statului, în calitatea sa de reprezentant al puterii executive, în atributele puterii judecătorești.

15.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica prin raportare la dispozițiile

art. 84 alin. (1) teza a doua din Constituție , conform cărora, în timpul mandatului, Președintele României nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată. Faptul că acesta ordonă autorităților executive să concure la punerea în aplicare a celor dispuse de o instanță judecătorească nu echivalează cu dobândirea de către Președintele României a unei funcții publice distincte, suplimentare, diferită de cea de șef al statului, obținută în urma alegerilor organizate la nivel național, potrivit

art. 81 din Legea fundamentală . Dimpotrivă, această atribuție derivă, așa cum sa arătat mai sus, tocmai din rolul pe care însăși Constituția i-l recunoaște, acela de a veghea la buna funcționare a autorităților publice.

16.

De altfel, Curtea a reținut, în jurisprudența sa referitoare la

Codul de procedură civilă din 1865 , cu privire la învestirea cu formula executorie, că aceasta este un ordin dat în numele Președintelui României organelor de executare, agenților administrativi și procurorilor ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să sprijine această executare. Așa fiind, rezultă că Președintele României, ca șef al puterii executive, dă structurilor acesteia un ordin care are semnificația colaborării puterilor statului la aplicarea Constituției și a legilor, ceea ce nu înfrânge principiul constituțional al separației puterilor în stat (a se vedea

Decizia nr. 162 din 21 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 14 decembrie 1999,

Decizia nr. 1.262 din 27 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, sau

Decizia nr. 389 din 26 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012). Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Barnea și Sorin Ciprian Barnea în Dosarul nr. 24.635/325/2017 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 666 alin. (8) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 ianuarie 2022.