Decizia nr. 389/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 304/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind organizarea judiciară
Petre Lăzăroiu - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 17.069/271/2011 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.320D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus o cerere prin care solicită conexarea la Dosarul nr. 1.320D/2011 a Dosarului nr. 1.378D/2011, precum și admiterea excepției de neconstituționalitate.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.378D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 8.174/271/2011 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.378D/2011 la Dosarul nr. 1.320D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.378D/2011 la Dosarul nr. 1.320D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea practicii Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 3 noiembrie 2011 și 10 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 17.069/271/2011 și nr. 8.174/271/2011, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Viorica Luca în cauze având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a unei proceduri de executare silită.
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8.174/271/2011, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorica Luca într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a procedurii de executare silită.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că trimiterea la Președintele României, din cuprinsul formulei executorii prevăzute în încheierea prin care s-a dispus executarea silită, reprezintă o imixtiune a acestei instituții în atribuțiile puterii judecătorești, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , se arată că judecătoria nu poate încuviința executarea silită, întrucât aceasta este o instanță fără personalitate juridică.
Judecătoria Oradea - Secția civilă apreciazăcă textele criticate sunt constituționale. Se arată că ordinul dat de Președintele României structurilor puterii executive de a executa hotărârile judecătorești semnifică colaborarea instituțiilor statului la aplicarea Constituției și a legilor, necontravenind prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4). Se opinează, de asemenea, că lipsa personalității juridice a judecătoriei nu aduce atingere statutului judecătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul ei, statut reglementat prin dispozițiile
art. 125 din Constituție și prin Legea nr. 304/2004 , fără diferențieri în funcție de instanțele unde aceștia activează.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitatea este neîntemeiată, făcând trimitere la
Decizia Curții Constituționale nr. 855 din 23 iunie 2011 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins:
- Art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Hotărârile judecătorești vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins: «Noi, Președintele României»
(Aici urmează cuprinsul hotărârii.)
«Dam împuternicire și ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenților forței publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condițiile legii. Spre credință, prezenta (hotărâre) s-a semnat de .......... (Urmează semnătura președintelui și a grefierului)»
Hotărârea învestită se va da numai părții care a câștigat sau reprezentantului ei.";
-
Articolul 38
alin. (1) din Legea nr. 304/2004 : "(1) Judecătoriile sunt instanțe fără personalitate juridică, organizate în județe și în sectoarele municipiului București, potrivit anexei nr. 1".
Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la statul român, ale art. 16 alin. (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiție, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 - Înfăptuirea justiției, ale art. 126 alin. (2) și (5) teza întâi - referitor la instanțele judecătorești și ale art. 148 alin. (2) și (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 269 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleași articole din Legea fundamentală. Astfel, prin
Decizia nr. 163 din 21 octombrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, Curtea a reținut că art. 269 din Codul de procedură civilă trebuie analizat în coroborare cu art. 374 alin. 1 din același cod, care în prezent prevede că se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. În temeiul art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive și au devenit irevocabile, deci atunci când activitatea de judecată a luat sfârșit, astfel că implicarea Președintelui României în activitatea de înfăptuire a justiției nu poate fi reținută. De asemenea, Curtea a statuat cu acest prilej că formula executorie prevăzută la art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă este un ordin dat în numele Președintelui României organelor de executare, agenților administrativi și procurorilor ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să sprijine această executare. Așa fiind, rezultă că, în baza art. 269 din Codul de procedură civilă, Președintele României dă structurilor puterii executive un ordin care are semnificația colaborării puterilor statului la aplicarea Constituției și a legilor, ceea ce nu înfrânge principiul constituțional al separației puterilor în stat (a se vedea, în acest sens, și
Decizia nr. 471 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007, și
Decizia nr. 1.607 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2011).
Referitor la constituționalitatea dispozițiilor
art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , raportate la aceleași texte constituționale, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 855 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, și prin
Decizia nr. 1.480 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2012, reținând că statutul judecătorilor este reglementat la nivel constituțional în art. 125, dispoziții care fac parte din titlul III "Autoritățile publice", cap. VI "Autoritatea judecătorească", secțiunea 1 "Instanțele judecătorești" (art. 124-130). Potrivit art. 125 din Legea fundamentală, judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. La nivel infraconstituțional, statutul magistraților este reglementat prin
privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit căreia judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.
Așadar, Curtea a constatat că statutul judecătorilor, astfel cum este reglementat la nivel constituțional și infraconstituțional, este același, indiferent de instanța judecătorească în cadrul căreia aceștia își desfășoară activitatea. Totodată, Curtea a reținut că lipsa personalității juridice a instanței nu poate influența imparțialitatea judecătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia și nici corectitudinea hotărârilor judecătorești pronunțate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterior menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Distinct de cele arătate, Curtea reține că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) și (5) din Constituție, întrucât judecătoria este o instanță judecătorească în sensul art. 126 alin. 1 din Codul de procedură civilă și nu una extraordinară, iar dispozițiile Codului de procedură civilă sunt pe deplin aplicabile în fața acesteia.
Curtea reține că dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (2), art. 53 și art. 148 nu au incidența în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Viorica Luca în dosarele nr. 17.069/271/2011 și nr. 8.174/271/2011 ale Judecătoriei Oradea - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.