Decizia nr. 232/2022
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 alin. (6) și (7) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 666 alin. (7) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Huincas Properties Limited cu sediul în Nicosia, Cipru, în Dosarul nr. 31.473/300/2016 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.044D/2018.
2.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, domnul avocat Gheorghe Piperea, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, susținând, în esență, că textul de lege criticat încalcă dreptul de acces liber la justiție și creează o situație de discriminare. În acest sens precizează că, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, Codul de procedură civilă nu permite debitorului ca, prin întâmpinarea formulată în cadrul soluționării apelului introdus de creditor împotriva respingerii cererii de încuviințare a executării silite, să solicite altceva decât s-a arătat în apel și, în consecință, în această fază nu se poate extinde procesul cu privire la orice critici ar putea să aibă debitorul, de exemplu, cu referire la calitatea de titlu executoriu a contractului care stă la baza cererii de încuviințare a executării silite.
4.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea celor reținute în
Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2019 , prin care Curtea Constituțională a răspuns unor critici similare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 18 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 31.473/300/2016, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 666 alin. (7) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Huincas Properties Limited cu sediul în Nicosia, Cipru, într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că se încalcă accesul liber la justiție al debitorului, acesta fiind privat de posibilitatea de a ataca încheierea de respingere a încuviințării executării silite și având doar posibilitatea de a utiliza calea contestației la executarea silită. Principiul egalității armelor este, de asemenea, slăbit, debitorul neputând critica încheierea instanței de respingere, ci putându-se apăra față de susținerile apelantului doar prin întâmpinare. Or, poziția debitorului intimat care critică doar prin întâmpinare considerentele hotărârii primei instanțe poate fi compromisă, întrucât efectul devolutiv al apelului prevăzut de
art. 477 din Codul de procedură civilă
ar putea fi interpretat de instanță în sensul că cercetarea judecătorească se limitează la motivele de apel, astfel încât debitorul nu poate schimba, prin întâmpinare, motivarea hotărârii primei instanțe. În contextul în care debitorului nu i se permite nici să schimbe considerentele hotărârii primei instanțe prin argumentele invocate prin întâmpinare și nici să promoveze propria cale de atac, dreptul său la un proces echitabil și la apărare în soluționarea apelului ar fi complet iluzoriu.
7.
Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că se critică un drept procedural, a cărui reglementare ține exclusiv de voința legiuitorului și de modul în care acesta prefigurează desfășurarea executării silite.
8.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile
art. 666 alin. (7) din Codul de procedură civilă , dar din notele scrise aflate la dosarul cauzei rezultă că autoarea excepției a criticat și alin. (6) al aceluiași articol. Prin urmare, curtea se va pronunța asupra ambelor dispoziții legale, care au următoarea redactare:
–
Articolul 666
alin. (6)
și
(7):
(6)
Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile
art. 712 alin. (3)
rămân aplicabile.
(7)
Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea prin care se soluționează apelul se comunică, din oficiu, de îndată, și executorului judecătoresc.
12.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 16
- Egalitatea în drepturi,
art. 21 alin. (1)-(3)
privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,
art. 24
- Dreptul la apărare și
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Prin raportare la
art. 20 din Constituție
se invocă și prevederile
art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile legale criticate în cauza de față au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin
Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragraful 15, constatând că prevederea conform căreia încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu contravine dispozițiilor
art. 21
și
24 din Legea fundamentală . Sub acest aspect, Curtea a observat că
art. 129 din Constituție
lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate.
14.
Totodată, prin
Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, care, anterior modificării prin
art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, se regăseau, într-o redactare similară, în
art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă . Cu privire la acestea, Curtea a statuat (paragrafele 14 și 15) că rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare, unde își poate formula toate apărările pe care înțelege să se sprijine, astfel încât nici din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.
15.
De asemenea, Curtea a reținut că debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.
16.
Cu privire la încălcarea
art. 16 din Constituție , Curtea a constatat (paragraful 16 din
Decizia nr. 229 din 15 aprilie 2014 ) că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
17.
În același sens sunt și
Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010,
Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, sau
Decizia nr. 1.065 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013, pronunțate cu privire la prevederile
art. 373^1 din Codul de procedură civilă din 1865 , care conțineau aceeași soluție legislativă.
18.
Totodată, prin
Decizia nr. 540 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1033 din 23 decembrie 2019, paragraful 20, Curtea a constatat că nu pot fi reținute criticile referitoare la prevederile
art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă , care stabilesc că încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Textul menționat nu este de natură să contravină dispozițiilor constituționale ale
art. 21 alin. (3)
care consacră dreptul la un proces echitabil și nici celor ale
art. 129
privitoare la dreptul de a utiliza căile de atac, în condițiile legii. Aceasta, deoarece, prin trimiterea la dispozițiile
art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă , prevederile de lege criticate permit celor interesați sau vătămați să ceară, pe calea contestației la executare, anularea acestei încheieri, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Prin urmare, încheierea în discuție nu este sustrasă controlului judecătoresc, existând posibilitatea cenzurării acesteia, în cursul etapei contestației la executare, instanța de control urmând să se pronunțe într-un cadru procesual în care ambele părți, legal citate, pot formula apărările pe care le consideră necesare și utile, uzând de toate mijloacele procedurale pe care legea le pune acestora la dispoziție pentru valorificarea drepturilor lor procesuale.
19.
Autoarea prezentei excepții mai susține, în esență, și faptul că este inechitabilă împiedicarea debitorului de a invoca toate aspectele în sprijinul apărării sale încă din cursul încuviințării executării silite, pe considerentul că acesta va avea o ocazie ulterioară să se apere în cadrul contestației la executare. Se mai susține, de asemenea, că nu există niciun motiv pentru care cadrul procesual creat de apelul creditorului să nu fie folosit pentru tranșarea tuturor chestiunilor litigioase, ajungându-se astfel la soluționarea mai rapidă a litigiului, înaintea declanșării executării silite, care presupune și costuri suplimentare considerabile și anumite pierderi irecuperabile, dar care ar putea fi evitate în cadrul procesului aflat deja pe rolul instanței. Toate acestea reprezintă însă doar aprecieri personale formulate de autoarea excepției cu privire la eficientizarea procedurii executării silite, constituindu-se în propuneri de schimbare a succesiunii etapelor procesuale de natură să ofere debitorului o situație mai favorabilă decât cea cuprinsă în actuala reglementare - în special în ipoteza în care contractul de credit ar cuprinde clauze abuzive -, fără să constituie însă veritabile vicii de constituționalitate.
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Huincas Properties Limited cu sediul în Nicosia, Cipru, în Dosarul nr. 31.473/300/2016 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile
art. 666 alin. (6)
și
(7) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.