Decizia nr. 723/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „în ce privește sintagma «cu recurs (...) în termen de 48 de ore de la pronunțare»“, excepție ridicată de Asociația de Proprietari nr. 9 din Onești în Dosarul nr. 4.982/270/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 889D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a solicitat judecarea în lipsă și admiterea excepției de neconstituționalitate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la Decizia nr. 586 din 8 octombrie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 26 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.982/270/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „în ce privește sintagma «cu recurs (...) în termen de 48 de ore de la pronunțare»“. Excepția a fost ridicată de Asociația de Proprietari nr. 9 din Onești într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția fiind considerată inadmisibilă.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat, potrivit căruia încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, este neconstituțional, aducând atingere dreptului la apărare, în ipoteza în care încheierea nu este pronunțată în ședință publică, și creând o inegalitate vădită în contradicție cu dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se arată că nu se poate motiva recursul fără a se lua cunoștință de motivele respingerii cererii de sesizare a Curții, astfel că încheierea ar trebui să poată fi atacată cu recurs de la comunicare.

7.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, cererea formulată de autoarea excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „în ce privește sintagma «cu recurs (...) în termen de 48 de ore de la pronunțare»“. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea reține că obiectul excepției îl reprezintă sintagma „de la pronunțare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 24

privind dreptul la apărare, precum și prevederilor

art. 6

referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018, și

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 14 octombrie 2020, a mai soluționat excepții motivate în mod similar celei din prezenta cauză prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale.

14.

Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 47/1992

reprezintă norme de procedură, pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții de neconstituționalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională (a se vedea

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , paragraful 17, și

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , paragraful 13).

15.

Curtea a constatat că nu poate fi primită critica potrivit căreia nu se cunosc motivele pe care instanța și-a întemeiat soluția respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale atunci când excepția este considerată inadmisibilă. Astfel, instanța de judecată în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate realizează un control al condițiilor de admisibilitate a excepției fără a o putea respinge pe motive ce țin de netemeinicia acesteia. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale poate privi exclusiv condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute de

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 , iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții (a se vedea

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , paragraful 21, și

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , paragraful 16). Mai mult, dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale (a se vedea

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , paragraful 18).

16.

Totodată, Curtea a reținut că natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleași rațiuni, legiuitorul a instituit și regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cât și la soluționarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea dreptului de acces la instanță sau a dreptului la apărare (a se vedea

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , paragraful 18, și

Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 , paragraful 14).

17.

Curtea a mai observat că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să își manifeste diligența în acest sens (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 347 din 24 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012).

18.

Curtea a făcut trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să îl definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Hotărârea din 25 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). Pentru aceste motive, nu a putut fi reținută nici încălcarea prevederilor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea

Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017 , paragraful 19).

19.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația de Proprietari nr. 9 din Onești în Dosarul nr. 4.982/270/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și constată că sintagma „de la pronunțare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 noiembrie 2021.