Decizia nr. 347/2012

Acsinte Gaspar - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Banat Motors" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 5.991/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială și care constituie obiectul Dosarului nr. 405D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 868 din 23 iunie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.991/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Banat Motors" - S.R.L. din Timișoara într-o cauză comercială având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială a respins cererea de suspendare a executării unei sentințe civile, precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu permit atacarea cu recurs a încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și peste termenul de 48 de ore de la pronunțare, ținând cont de faptul că motivele de recurs trebuie precizate în interiorul termenului de recurs. Arată că fostul alin. (5) al

art. 29 din Legea nr. 47/1992

, referitor la suspendarea soluționării cauzelor în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate, a fost abrogat, întrucât conducea la prelungirea excesivă a proceselor. De aceea, nu se mai justifică în prezent păstrarea termenului de recurs de 48 de ore, nemaiputându-se invoca principiul celerității soluționării cauzelor, cuprins anterior în motivările Curții Constituționale. Susține că limitarea duratei acestui termen la 48 de ore, fără a cunoaște motivele încheierii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate limitează accesul liber la justiție. De asemenea, cenzurarea excepției de neconstituționalitate de către instanța de judecată, prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție, singura instanță competentă în materia contenciosului constituțional fiind Curtea Constituțională.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială apreciază că textul de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil ori dreptului la apărare. Faptul că termenul de depunere a motivelor de recurs se socotește de la pronunțare se justifică prin faptul că, la momentul cunoașterii soluției, partea interesată poate aprecia dacă este util sau nu să declare recurs, criticile aduse hotărârii reprezentând, în sine, poziția părții față de soluția pronunțată, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept aduse soluției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, care au următoarea redactare: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul de lege menționat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, în art. 129 care consacră posibilitatea exercitării, în condițiile legii, a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și în art. 146 lit. d) care instituie atribuția Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate. De asemenea, invocă și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, anterior republicării

Legii nr. 47/1992

, când aceleași prevederi se regăseau la art. 29 alin. (6) din lege. Astfel, prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, exemplificativ,

Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006,

Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006 ,

Decizia nr. 494 din 8 iunie 2006

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 21 iunie 2006, sau

Decizia nr. 1.512 din 18 noiembrie 2010

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011, Curtea a constatat că textele de lege criticate sunt norme de procedură, pe care instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții de neconstituționalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Așadar, această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiiledate, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale, instanța de judecată având rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți.

Curtea a mai reținut că natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleași rațiuni, legiuitorul a instituit și regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cât și la soluționarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea dreptului de acces la instanță, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare. Curtea a mai observat că pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să își manifeste diligența în acest sens.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția pronunțate cu acele prilejuri își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate, abrogarea

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , referitor la suspendarea procesului pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, nefiind de natură să influențeze soluția din cauza de față.

De altfel, Curtea observă că respingerea cererii de sesizare a sa poate avea loc exclusiv pentru motivele expres și limitativ enumerate în

Legea nr. 47/1992 . Acestea sunt pur obiective, fiind strict legate de îndeplinirea unor condiții procedurale, astfel încât autorul excepției, în cererea de recurs pe care o formulează, va trebui să demonstreze că excepția de neconstituționalitate, respinsă ca inadmisibilă, îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 .

În acest sens, recurentul, conform art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va motiva cererea, fie prin însăși cererea de recurs, fie înăuntrul termenului de recurs și va putea ține seama de temeiurile de drept menționate în minuta hotărârii judecătorești prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă. Așadar, recurentul are posibilitatea de a cunoaște atât soluția atacată, cât și motivele de drept care au stat la baza acesteia. Revine instanței judecătorești de recurs competența de a analiza îndeplinirea în cauză a condițiilor de admisibilitate, iar în funcție de rezultatul analizei sale, aceasta va putea admite recursul și va face aplicarea art. 304 din Codul de procedură civilă, cu respectarea

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Banat Motors" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 5.991/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2012.