Decizia nr. 607/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Constantin Vlăsceanu în Dosarul nr. 6.160/2004 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal răspunde partea Ilie Gheorghe, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.160/2004, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Constantin Vlăsceanu într-o cauză având ca obiect o acțiune în pretenții și restituire bunuri.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, deoarece "conferă instanței judecătorești în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate posibilitatea de a cenzura" cererea de sesizare a Curții Constituționale, "îngrădind astfel exercitarea controlului de constituționalitate".

Judecătoria Ploiești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată, în esență, că instanța care respinge ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate se pronunță numai cu privire la incidența în speță a textului de lege criticat, fără a analiza contrarietatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, aspect ce intră în competența exclusivă a Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care au următorul conținut: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 alin. (2) care prevede că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi în fața legii și a autorităților publice, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 142 alin. (1) referitor la structura Curții Constituționale și ale art. 146 lit. d) privind atribuțiile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională reține următoarele:

În esență, se susține că

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

"conferă instanței judecătorești în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate posibilitatea de a cenzura" cererea de sesizare a Curții Constituționale, "îngrădind astfel exercitarea controlului de constituționalitate".

Curtea constată că prevederile

art. 29 din Legea nr. 47/1992

sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale. Instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii.

Așa fiind, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d).

În ceea ce privește raportarea la dispozițiile art. 11 alin. (2) și ale art. 20 din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză și, de altfel, autorul excepției nu indică principiile din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, care sunt încălcate prin textul de lege criticat, și nici nu formulează motive în acest sens.

De altfel, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate, care în redactarea anterioară republicării

Legii nr. 47/1992

erau cuprinse în art. 23 alin. (6) din aceasta, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în esență, pentru motive similare celor din prezenta cauză. Cu acele prilejuri, respingând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Constantin Vlăsceanu în Dosarul nr. 6.160/2004 al Judecătoriei Ploiești.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2005.