Decizia nr. 673/2022
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 19/2000 17 martie 2000 (prevederi anume) privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale
- Legea nr. 263/2010 16 decembrie 2010 (prevederi anume) privind sistemul unitar de pensii publice
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia-Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale
art. 29 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 539/84/2018 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.192D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 29 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 539/84/2018, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale
art. 29 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatare a încadrării în condiții deosebite de muncă.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale deoarece deleagă Guvernului reglementarea unui domeniu care face parte din domeniul legii organice, fiind afectate în substanța lor drepturi protejate constituțional. Arată că
art. 41 alin. (2) din Constituție
include între măsurile de protecție socială și prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, iar
art. 73 alin. (3) lit. p)
din același act normativ enumeră acest domeniu printre cele reglementate prin lege organică.
6.
Consideră că, prin reglementarea criticată, legiuitorul a eliminat protecția constituțională a dreptului consacrat de
art. 41 alin. (2) din Constituție , excluzându-l de la controlul de constituționalitate. În acest sens, amintește cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 655 din 30 octombrie 2018, potrivit cărora actele administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate.
7.
În critica pe care o formulează, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale invocă și cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 ,
Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014
și
Decizia nr. 588 din 21 septembrie 2017
referitor la neconstituționalitatea reglementării prin acte normative cu rang infralegal a unor materii ce revin domeniului legilor organice.
8.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
9.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu,
deciziile nr. 806 din 6 decembrie 2018 ,
nr. 615 din 2 octombrie 2018 ,
nr. 348 din 22 mai 2018
și
nr. 686 din 2 noiembrie 2017 .
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și cele ale
art. 29 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Curtea constată că, în ceea ce privește dispozițiile
art. 29 din Legea nr. 263/2010 , critica de constituționalitate vizează doar alin. (1). Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:
–
art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 : „(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.“;
–
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 : „(1) Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora.“
13.
Curtea constată că dispozițiile
au fost abrogate prin
art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 , însă, având în vedere cele reținute prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor
art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , incidente în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.
14.
Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din
Constituție: art. 1 alin. (5)
privind obligația respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor,
art. 41 alin. (2)
privind protecția socială a muncii și
art. 73 alin. (3) lit. p)
potrivit căreia prin lege organică se reglementează regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018,
Decizia nr. 850 din 14 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018, ori
Decizia nr. 667 din 29 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 6 februarie 2020. Deși textele din Constituție în raport cu care Curtea a analizat anterior dispozițiile
art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000
și pe cele ale
art. 29 din Legea nr. 263/2010
au fost diferite, considerentele reținute prezintă relevanță în prezenta cauză.
16.
Astfel, prin deciziile amintite, Curtea a reținut că
a prevăzut reglementări diferite în ceea ce privește stabilirea și acordarea dreptului la pensie, după cum titularul acestui drept și-a desfășurat munca în condiții normale, deosebite sau speciale. Aceste deosebiri de tratament juridic au fost justificate de împrejurările concrete în care s-a desfășurat activitatea profesională și care au afectat într-o proporție diferită capacitatea de muncă, impunând în cazul persoanelor care au lucrat în condiții deosebite sau speciale stabilirea unor reglementări mai favorabile în ceea ce privește pensionarea.
17.
În acest sens,
art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000
a definit locurile de muncă în condiții deosebite ca fiind acelea care, „în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc“. Din chiar conținutul acestei definiții se întrevede necesitatea unei evaluări efective, concrete a diverselor locuri de muncă pentru a se aprecia dacă acestea întrunesc condițiile stabilite prin
art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 , iar pentru aceasta legiuitorul a prevăzut în
alin. (2)
și
(3)
ale aceluiași articol de lege că metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, sens în care a fost adoptată
Hotărârea Guvernului nr. 261/2001
privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 6 martie 2001.
18.
Ulterior,
Hotărârea Guvernului nr. 261/2001
a fost abrogată prin dispozițiile
art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007
privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007. Prin acest din urmă act normativ s-a prevăzut o procedură de reînnoire a avizelor de încadrare a unor locuri de muncă în condiții deosebite, acordate în conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 , procedură care a fost prelungită prin acte normative succesive, până la data de 31 decembrie 2015.
19.
La data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare
privind sistemul unitar de pensii publice, care a abrogat
Articolul 29
alin. (1) din Legea nr. 263/2010
a prevăzut că „Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora“, iar în
alin. (1^1) - care a fost introdus în Legea nr. 263/2010
prin
articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2015
pentru completarea
art. 29 din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 986 din 31 decembrie 2015, și aprobată prin
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 30 mai 2016 - s-a stabilit că „Locurile de muncă pot fi menținute în condiții deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă“.
20.
Curtea observă că termenul prevăzut de acest text de lege a fost prorogat succesiv, până la data de 1 septembrie 2023, potrivit modificărilor aduse prin
articolul unic pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2021
pentru modificarea
privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 31 august 2021.
21.
Examinând acest parcurs legislativ, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că reglementarea regimului locurilor de muncă în condiții deosebite s-a realizat pe cale legislativă, respectiv prin
și
Legea nr. 263/2010 . Dispozițiile
art. 19 alin. (1) din Legea nr. 19/2000
au definit locurile de muncă în condiții deosebite. De asemenea,
art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010
a definit locurile de muncă în condiții deosebite, iar
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
a prevăzut că sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora. Complexitatea problematicii referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite a făcut necesară adoptarea unor reglementări de ordin secundar, respectiv hotărâri ale Guvernului, prin care au fost precizate toate criteriile care, în mod cumulativ, erau necesare pentru a justifica încadrarea locurilor de muncă în condițiile mai sus amintite și care vizau nu doar tipul activității, ci și elemente concrete, precum prezența la locul de muncă a factorilor de risc pentru sănătatea salariaților, măsurile concrete adoptate în scopul înlăturării acestor factori, efectele reale asupra securității și sănătății în muncă și altele asemenea. Totodată, evaluarea acestor elemente concrete a impus reglementarea unei metodologii etapizate, constând dintr-o serie de operațiuni tehnice și administrative necesar a fi urmate în ordine cronologică. De asemenea, reevaluarea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite sau speciale a necesitat adoptarea unor reglementări asemănătoare prin care s-au stabilit criteriile și metodologia acestei proceduri (a se vedea paragrafele 17 și 18 din
Decizia nr. 850 din 14 decembrie 2017 , precitată).
22.
Curtea a arătat că detalierea prin hotărâri ale Guvernului a unor aspecte ce țin de concretizarea dispozițiilor unor texte de lege nu poate fi privită ca o opțiune de reglementare contrară prevederilor constituționale. Din contră, prevederile
art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală
consacră în mod expres posibilitatea Guvernului de a emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, iar în acest sens Curtea Constituțională a precizat că „Parlamentul, ca unică putere legiuitoare a țării, poate împuternici Guvernul să reglementeze anumite aspecte prin acte normative specifice, în temeiul dispozițiilor
art. 108 din Constituția României “ (a se vedea, spre exemplu, paragraful 46 din
Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017 , precitată).
23.
Curtea a reținut și că abilitarea Guvernului de a emite hotărâri în organizarea executării legilor nu poate fi privită ca un impediment pentru exercitarea dreptului de acces la justiție, de vreme ce hotărârea Guvernului poate fi supusă controlului instanței de contencios administrativ care se poate pronunța cu privire la legalitatea actului normativ. Faptul că o hotărâre a Guvernului nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate decurge din împrejurarea că un astfel de act normativ reprezintă un act de reglementare secundară dat în aplicarea legii (a se vedea paragraful 46 din
Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017 ).
24.
Curtea apreciază că cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale concretizată prin Decizia
nr. 686 din 2 noiembrie 2017 ,
Decizia nr. 850 din 14 decembrie 2017
și
Decizia nr. 667 din 29 octombrie 2019
răspund criticilor formulate în prezenta cauză.
25.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 539/84/2018 și constată că dispozițiile
art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.