Decizia nr. 38/2000

Articolul 5

alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/1998

reglementează sancțiunea contravențională a agenților economici care nu au respectat art. 2, potrivit căruia ajustarea periodică a prețurilor și tarifelor produselor și serviciilor care se executa sau se prestează în țara, în cadrul activităților cu caracter de monopol natural, se realizează numai pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabilă a Guvernului și, respectiv, a acelor agenți economici care au practicat alte prețuri sau tarife decât cele avizate ori fără avizul Oficiului Concurentei.

2. Dispozițiile art. 49 alin. (1) din Constituție nu sunt aplicabile în cauza, deoarece fac parte din titlul II cap. II din Constituție, referitor la drepturile și libertățile cetățenilor, nu și ale persoanelor juridice, în speta ale societăților comerciale.

3. Dispozițiile legale a căror constituționalitate este contestată nu încalcă nici prevederile art. 134 alin. (1) din Constituție, întrucât asigurarea libertății comerțului se realizează prin respectarea legislației economice în ansamblul sau, urmărindu-se și interesul public în activitatea comercială.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Președintelui Camerei Deputaților, precum și cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie prevederile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/1998

privind prețurile și tarifele produselor și serviciilor care se executa sau se prestează în țara în cadrul activităților cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin

Legea nr. 88/1999 .

Articolul 5

alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/1998

prevede: "Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 2, practicarea altor prețuri sau tarife decât cele avizate sau fără avizul Oficiului Concurentei, precum și prezentarea de date eronate la fundamentarea cererii de ajustare a prețurilor și tarifelor constituie contravenție, dacă fapta nu este săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei. Sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârșirii contravenției se confisca, iar prețurile și tarifele practicate greșit se corecteaza. Nivelul amenzilor va fi actualizat prin hotărâre a Guvernului, în funcție de nivelul inflației."

Articolul 2

din ordonanța, text la care se face trimitere prin aceste prevederi, are următorul cuprins:

"(1) Prețurile și tarifele produselor și serviciilor prevăzute la art. 1 se pot ajusta periodic, pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabilă a Guvernului, în limitele prețului nominal rezultat din aplicarea, la prețul inițial, a modificării parametrului de ajustare pentru fiecare produs sau serviciu, ținându-se seama și de prevederile programelor proprii de reducere a costurilor.

(2) În cazurile în care, pe baza analizei situației financiare a producătorilor sau a prestatorilor, a influentelor reale în costuri și a avantajului cuvenit consumatorilor, Oficiul Concurentei avizează prețuri sau tarife mai mici decât nivelul nominal rezultat din aplicarea la prețul inițial a modificării parametrului de ajustare, diferența nu se va lua în calcul la ajustarile ulterioare. În avizul Oficiului Concurentei se va menționa, pe lângă prețul sau tariful ajustat, și nivelul parametrului existent la data respectiva, față de care se va determina modificarea parametrului respectiv la ajustarea ulterioară.

(3) Pentru energia electrica, energia termica și serviciile internaționale de posta ajustarea prețurilor și a tarifelor se va face pe baza cursului mediu de schimb al leului față de dolarul S.U.A. pe primele 20 de zile ale lunii în care se solicita ajustarea, calculat pe baza datelor comunicate de Banca Naționala a României.

(4) Pentru celelalte produse și servicii prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență prețurile și tarifele se ajusteaza pe baza ultimului indice al prețurilor de consum publicat de Comisia Naționala pentru Statistica."

1. Autorul excepției susține ca aceste prevederi legale au fost aplicate greșit, fapt care a determinat înregistrarea unor pierderi importante în patrimoniul societății comerciale.

Analizând excepția de neconstituționalitate sub acest aspect, Curtea constata ca argumentele formulate nu au nici o legătură cu constituționalitatea art. 5 alin. (1) din ordonanța, fiind de competența instanțelor de judecată stabilirea atât a legalității dispoziției date de Oficiul Concurentei, cat și circumstanță nealocarii subvențiilor în compensare, de la bugetul de stat, pentru ajustarea prețurilor și tarifelor de la transportul urban de călători cu autobuzul.

2. Referitor la prevederile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 , care stabilesc sancțiuni contravenționale pentru agenții economici care nu respecta reglementările art. 2 din ordonanța, ori practica alte prețuri sau tarife decât cele avizate sau fără avizul Oficiului Concurentei, precum și la prezentarea de date eronate la fundamentarea cererii de ajustare a prețurilor și tarifelor Curtea constata ca acestea nu pot fi considerate neconstituționale, deoarece nu au nici o legătură cu art. 49 alin. (1) din Constituție, text invocat de autorul excepției, care privește restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Acest text prevede că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Asadar norma constituțională face referire exclusiv la restrangerea unor drepturi sau a unor libertăți ale cetățenilor, în sensul art. 15 alin. (1) din Constituție. Aceasta înseamnă ca drepturile și libertățile persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare ori de faptul ca sunt de drept privat sau public, nu constituie obiectul reglementărilor cuprinse în prevederile titlului II al Constituției.

3. În ceea ce privește critica formulată de autorul excepției, potrivit căreia

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/1998

contravine dispoziției art. 134 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca este neîntemeiată. Alin. (1) al art. 134 stabilește într-adevăr ca "Economia României este economie de piața". În conformitate însă cu alin. (2) lit. a) al aceluiași articol "Statul trebuie să asigure: libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;", iar potrivit lit. f), "crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții". Or, aceste cerințe imperative nu pot fi realizate decât prin respectarea legislației economice, în ansamblul sau, de către toate persoanele care participa la activitatea economică. De altfel, potrivit art. 43 alin. (1) din Constituție, "Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent". Or, serviciile de transport urban de călători cu autobuzul, troleibuzul și cu metroul, menționate în lista-anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 , la stabilirea prețurilor cu avizul Oficiului Concurentei, sunt servicii de interes general, supuse unui regim special, tocmai pentru ca se referă la protecția concurentei și la interesele generale ale cetățenilor. Prin urmare, a considera, în aceste situații, ca prețurile și tarifele pentru serviciile de transport urban cu autobuzul, care sunt în conformitate cu prevederile

art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1997

privind transporturile, aprobată prin Legea nr. 197/1998, se stabilesc în funcție de cerere și oferta, în condițiile în care aceste servicii publice sunt prestate de unul ori de un număr restrâns de agenți economici, ar insemna nu numai o încălcare a dispozițiilor prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. a) și f) din Constituție, dar și o vătămare a intereselor generale ale beneficiarilor acestor servicii publice, cu urmări asupra nivelului lor de trai.

4. Autorul excepției critica Legea de aprobare a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 , deoarece a fost promulgată după publicarea sa în Monitorul Oficial al României.

Curtea constata ca și aceasta critica este neîntemeiată.

Legea nr. 88/1999

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 7/1998

privind prețurile și tarifele produselor și serviciilor care se executa sau se prestează în țara în cadrul activităților cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat la 19 aprilie 1999 și a fost promulgată prin

Decretul nr. 170 din 21 mai 1999 , după care, potrivit procedurii legislative,

legea a fost datată la 25 mai 1999 și înscrisă sub nr. 88/1999 . Ulterior, la data de 1 iunie 1999, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246.

5. În notele scrise, depuse la dosarul Curții Constituționale, autorul excepției considera ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/1998

contravine dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgenta. Aceasta sustinere nu respecta însă prevederile

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate". Totodată, conform dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, "Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". Rezultă din cele doua reglementări ca motivarea excepției, cu precizarea dispozițiilor constituționale incalcate prin textul de lege criticat, trebuia facuta anterior sesizării Curții, și anume în momentul ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată. Curtea Constituțională este competența să se pronunțe numai în limitele sesizării. Or, din motivarea excepției de neconstituționalitate nu rezultă ca prin ordonanța criticata au fost incalcate și dispozițiile art. 114 alin. (4) din Constituție.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 7/1998

privind prețurile și tarifele produselor și serviciilor care se executa sau se prestează în țara în cadrul activităților cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin

Legea nr. 88/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Onetrans" - S.A. Onesti în Dosarul nr. 3.333/1999 al Judecătoriei Onesti.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2000.