Decizia nr. 165/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2), precum și ale

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 136/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Romarm" - S.A. - Sucursala Mija în Dosarul nr. 2.059/2001 al Judecătoriei Moreni.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.059/2001, Judecătoria Moreni a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2), precum și ale

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 136/2002 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Romarm" - S.A. din București într-o cauza civilă ce are ca obiect soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva Procesului-verbal de contravenție nr. AAS 2.751 din 29 mai 2001, emis de Autoritatea Rutiera Română.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 41, referitoare la protecția proprietății private, și ale art. 48, relative la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece instituie "doua sancțiuni administrative pentru aceeași fapta, cu atât mai mult sancțiunea sub forma unei amenzi în suma fixa indiferent de cuantumul sumei neplătite".

Instanța de judecată considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece "cele doua sancțiuni au regim juridic diferit".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât "cele doua sancțiuni au natura juridică diferita, una fiscală, cealaltă administrativă, se aplică în momente diferite și pentru fapte distincte". În aceste condiții se apreciază ca prevederile constituționale invocate "nu au relevanta în cauza".

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu contravin textelor constituționale invocate, ci, dimpotriva, acestea au fost adoptate cu respectarea art. 138 din Constituție, privind stabilirea prin lege a impozitelor, taxelor și altor venituri ale bugetului de stat.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 5 alin. (1) și (2), precum și

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 29 ianuarie 1999), ordonanța aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 136/2002

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 26 martie 2002).

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (1) și (2): "(1) Constatările persoanelor împuternicite de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței să efectueze controlul privind îndeplinirea obligațiilor de plată la Fondul special al drumurilor publice se consemnează într-un proces-verbal care va cuprinde datele de identificare a persoanelor juridice, numele reprezentantului legal, individualizarea sumelor datorate, inclusiv majorările de întârziere aferente, precum și obligația de plată a sumelor datorate în termen de 15 zile de la data înregistrării procesului-verbal la registratura contribuabilului.

(2) Procesul-verbal se semnează de către organul constatator și de către reprezentantul legal al persoanei juridice controlate.";

- Art. 8 alin. (1): "Nevirarea sumelor datorate la Fondul special al drumurilor publice în termenul stabilit potrivit art. 5 constituie contravenție, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei."

Autorul excepției apreciază ca aceste dispoziții legale contravin prevederilor constituționale ale art. 41 și 48, care au următorul conținut:

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.";

- Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obțină recunoașterea dreptului pretins, anularea actului și repararea pagubei.

(2) Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

(3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale."

Examinând excepția de neconstituționalitate, în legătură cu protecția constituțională a proprietății private Curtea constata ca aceasta nu este lezata prin îndeplinirea obligațiilor legale care revin contribuabililor. Dimpotriva, obligația de plată, având ca temei întârzierea la plata a creanțelor bugetare sau neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organele competente, în condițiile legii, este un mijloc de protecție a dreptului de proprietate privată, care nu contravine, sub nici un aspect, art. 41 din Constituție, de altfel nerelevant pentru soluționarea excepției. Nerespectarea acestor obligații legale atrage sancțiuni juridice diferite: cele prevăzute la

art. 5 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

(sancțiuni fiscale - majorări de întârziere) sau cele prevăzute la art. 8 alin. (1) din aceeași ordonanța (sancțiuni contravenționale - amenzi).

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispozițiile legale criticate contravin art. 48 din Constituție, deoarece aceasta norma constituțională, cuprinsă în titlul II al Constituției, se referă exclusiv la drepturi ale cetățenilor. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 38 din 7 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 17 iulie 2000), "drepturile și libertățile persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare ori de faptul ca sunt de drept privat sau public, nu constituie obiectul reglementărilor cuprinse în prevederile titlului II al Constituției".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), precum și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (2), precum și ale

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 14/1999

privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice și executarea silită a creanțelor la bugetul acestui fond, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 136/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Romarm" - S.A. - Sucursala Mija în Dosarul nr. 2.059/2001 al Judecătoriei Moreni.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2002.