Decizia nr. 197/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 327 lit. b) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Marian Marin în Dosarul nr. 6.927/232/2018 al Judecătoriei Găești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 285D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 489D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 327 lit. b) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Marian Marin în Dosarul nr. 2.210/232/2018 al Judecătoriei Găești.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în Dosarele nr. 285D/2019 și nr. 489D/2019 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile pentru conexarea dosarelor.

7.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 489D/2019 la Dosarul nr. 285D/2019, care a fost primul înregistrat.

8.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât aceasta nu este motivată și nu are legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9.

Prin încheierile din 23 ianuarie 2019 și din 20 februarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 6.927/232/2018 și nr. 2.210/232/2018, Judecătoria Găești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 327 lit. b) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Marian Marin în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva unor ordonanțe de clasare.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile privind dreptul la un proces echitabil și rolul Ministerului Public. Arată, în acest sens, că atribuția procurorului prevăzută de dispozițiile

art. 327 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală

nu face parte dintre atribuțiile constituționale ale Ministerului Public, întrucât clasarea unei cauze prin ordonanță nu echivalează nici cu reprezentarea intereselor generale ale societății, nici cu apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor și nici cu conducerea și supravegherea activității de cercetare penală a poliției judiciare. De asemenea, consideră că procurorul nu este o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care să hotărască asupra temeiniciei unei acuzații în materie penală.

11.

Judecătoria Găești apreciază că prerogativele încredințate procurorului de către legiuitor cu privire la administrarea și aprecierea probelor în cursul urmăririi penale reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public, așa cum este acesta stabilit de prevederile

art. 131 din Constituție . De altfel, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit

Legii fundamentale , Ministerul Public este o parte componentă a autorității judecătorești, iar nu a puterii executive sau a administrației publice și că - în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, al drepturilor și libertăților cetățenilor - Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să caute, să administreze și să aprecieze probele care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea tuturor împrejurărilor pentru justa soluționare a cauzei. În măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunțat în mod discreționar soluția de clasare, aceasta are posibilitatea de a se adresa judecătorului de cameră preliminară de la instanța competentă cu plângere întemeiată pe dispozițiile

art. 340 din Codul de procedură penală .

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 327 lit. b) din Codul de procedură penală . Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește numai dispozițiile

art. 327 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală . Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „Atunci când constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și există probele necesare și legal administrate,

procurorul: [...] b) emite ordonanță prin care clasează [...], potrivit dispozițiilor legale.“

16.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor

art. 131 din Constituție

referitor la rolul Ministerului Public și ale

art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 327 lit. b) din Codul de procedură penală

au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din

Constituție

invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 292 din 6 mai 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 11 august 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, o excepție identică ridicată de același autor. Prin decizia menționată, paragraful 22, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 327 din Codul de procedură penală , care cuprind reglementări cu privire la rezolvarea cauzelor de către procuror, își găsesc corespondent - într-o anumită măsură - în prevederile

art. 262 din Codul de procedură penală din 1968

(a se vedea și

Decizia nr. 308 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 2 august 2017, paragraful 15). În acest sens, Curtea a reamintit jurisprudența sa cu privire la dispozițiile

art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968 , și anume Decizia nr. 82 din 18 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014, prin care a reținut că prerogativele încredințate procurorului de către legiuitor, privind administrarea și aprecierea probelor în cursul urmăririi penale, reprezintă o expresie a rolului Ministerului Public stabilit de prevederile

art. 131 din Constituție . Prin aceeași decizie, Curtea a statuat că, potrivit

Legii fundamentale , Ministerul Public este o parte componentă a autorității judecătorești, iar nu a puterii executive sau a administrației publice și că - în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societății și de apărător al ordinii de drept, al drepturilor și al libertăților cetățenilor - Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să caute, să administreze și să aprecieze probele care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea tuturor împrejurărilor pentru justa soluționare a cauzei. Totodată, Curtea a statuat că, în măsura în care consideră că procurorul a dispus în mod discreționar una dintre soluțiile menționate de prevederile

art. 262 din Codul de procedură penală din 1968 , partea interesată are posibilitatea ca, în cazul emiterii rechizitoriului, să arate instanței în ce constă nelegalitatea comisă, iar, în cazul dispunerii unei soluții de netrimitere în judecată, pe aceea de a formula, potrivit dispozițiilor

art. 278

și

278^1 din Codul de procedură penală din 1968 , plângere împotriva actelor procurorului la procurorul ierarhic superior și, dacă este cazul, la judecător.

18.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispunerea de către procuror a unei soluții de clasare sau renunțare la urmărirea penală reprezintă o activitate care se circumscrie celor specifice instanțelor de judecată, prin

Decizia nr. 292 din 6 mai 2021 , mai sus citată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 314

și

315 din Codul de procedură penală

reglementează atât cazurile de clasare, cât și elementele obligatorii pe care ordonanța procurorului trebuie să le conțină. Curtea a observat că soluția legislativă reglementată de prevederile

art. 315 din noul Cod de procedură penală , având titlul marginal „Clasarea“, nu echivalează cu o încălcare a principiilor privind dreptul la un proces echitabil și înfăptuirea justiției, întrucât astfel de rezoluții sau ordonanțe de netrimitere în judecată sunt acte supuse cenzurii judecătorului la plângerea persoanei interesate ( Decizia nr. 52 din 22 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2019). De asemenea, Curtea a reținut că soluția de clasare poate fi dată exclusiv de procuror, prin ordonanță, respectiv prin rechizitoriu, din oficiu sau la propunerea motivată a organului de cercetare penală. Propunerea de clasare a organului de cercetare penală se realizează prin întocmirea unui referat motivat care va cuprinde descrierea elementelor de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta, iar lucrările cauzei, împreună cu referatul, se înaintează procurorului, care verifică îndeplinirea condițiilor legale pentru a se dispune soluția de clasare și, după caz, își va însuși propunerea sau o va respinge, prin ordonanță. Curtea a reținut că procurorul își poate însuși integral sau parțial argumentele cuprinse în referatul organului de cercetare penală și poate dispune clasarea cu alte argumente ori chiar pe un alt temei de drept decât cel invocat. În ipoteza însușirii, în mod parțial, a propunerii din referat ori dacă procurorul nu își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare, potrivit prevederilor

art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală , ordonanța de clasare va cuprinde și motivele noi, de fapt și de drept, diferite de cele invocate în referatul organului de cercetare penală. Dacă își însușește integral motivele cuprinse în referatul organului de cercetare penală, procurorul nu este obligat să motiveze ordonanța de clasare, ci face trimitere la cuprinsul referatului ( Decizia nr. 758 din 13 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragraful 16).

19.

Totodată, prin

Decizia nr. 292 din 6 mai 2021 , precitată, paragrafele 25 și 26, Curtea a constatat că soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată sunt supuse controlului judecătorului de cameră preliminară, fapt ce dă expresie prevederilor constituționale ale

art. 126 alin. (1)

referitor la înfăptuirea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Astfel, Curtea a reținut că, în

capitolul VII titlul I al părții speciale a Codului de procedură penală , legiuitorul a reglementat procedura plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. Potrivit dispozițiilor

art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală , orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. În ceea ce privește soluțiile de netrimitere în judecată, Curtea a constatat că împotriva acestora se poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția, potrivit prevederilor

art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală . În acest caz, competența de soluționare a plângerii revine tot procurorului ierarhic superior celui care a dat soluția. În acest context, Curtea a observat că dispozițiile

art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală

prevăd că ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate. În continuare, Curtea a reținut că, în cazul respingerii, potrivit prevederilor

art. 339 din Codul de procedură penală , a plângerii împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, persoana interesată are, potrivit dispozițiilor

art. 340 alin. (1)

din același act normativ, posibilitatea introducerii unei plângeri la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

20.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin

Decizia nr. 292 din 6 mai 2021 , precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Având în vedere cele arătate mai sus, dispozițiile

art. 327 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală

nu aduc atingere nici prevederilor

art. 6 paragraful 1 din Convenție

privind dreptul la un proces echitabil.

22.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

în numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Marin în dosarele nr. 6.927/232/2018 și nr. 2.210/232/2018 ale Judecătoriei Găești și constată că dispozițiile

art. 327 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Găești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 aprilie 2023.