Decizia nr. 349/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Senia Costinescu

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 248

și ale

art. 430-432 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Alexandru Vâscu, în calitate de președinte al Asociației „ProAdevăr“ din Zalău, în Dosarul nr. 520/84/2019 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.258D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând lipsa motivării excepției de neconstituționalitate, pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 520/84/2019, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 248

și ale

art. 430-432 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost ridicată de Alexandru Vâscu, în calitate de președinte al Asociației „ProAdevăr“ din Zalău, petent într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de obligare a statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul cauzat ca urmare a exercitării funcției cu rea-credință și gravă neglijență de către mai mulți magistrați.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că apreciază util să solicite Curții Constituționale un punct de vedere legal cu referire la prevederile

art. 248 din Codul de procedură civilă , coroborate cu prevederile

art. 430-432

din același cod, sub aspectul legalității invocării excepției autorității de lucru judecat, dar și a excepției puterii de lucru judecat. După cum precizează autorul, Consiliul Director al Asociației „ProAdevăr“ dorește să afle care este modalitatea legală prin care o instanță de judecată poate decide dacă o hotărâre judecătorească este sau nu rezultatul unei erori judiciare și care este instanța de judecată competentă să decidă, având în vedere că prevederile

art. 96 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor nu prevăd nimic în acest sens.

6.

Tribunalul Sălaj - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, arătând că, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, legiuitorul este abilitat să instituie, având în vedere unele situații, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

7.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 248

și ale

art. 430-432 din Codul de procedură civilă , care reglementează procedura de soluționare a excepțiilor procesuale, respectiv instituția autorității lucrului judecat, efectele sale și excepția autorității de lucru judecat.

11.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5)

care consacră principiile statului de drept și principiul legalității, ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21

privind liberul acces la justiție, ale

art. 24

referitor la dreptul la apărare, ale

art. 31

privind dreptul la informație și ale

art. 52

referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , „sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“. Curtea reamintește că, în

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

13.

În aplicarea acestor considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea reține că indicarea temeiurilor constituționale de către autorul excepției nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate. În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, sau prin

Decizia nr. 613 din 17 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 22 decembrie 2020, paragraful 16, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, excepția astfel formulată fiind inadmisibilă. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil în condițiile în care, potrivit

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.

14.

În plus, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate solicită Curții Constituționale un punct de vedere legal cu referire la modul de interpretare a prevederilor

art. 248 din Codul de procedură civilă , coroborate cu prevederile

art. 430-432

din același cod. Or, asemenea aspecte nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003, sau

Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 19 aprilie 2021), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită, iar în acord cu prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar

Constituției .

15.

Prin urmare, întrucât, în realitate, criticile aduse dispozițiilor legale ce formează obiectul excepției vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă și sub acest aspect.

16.

Pentru toate aceste motive, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 248

și ale

art. 430-432 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Alexandru Vâscu, în calitate de președinte al Asociației „ProAdevăr“ din Zalău, în Dosarul nr. 520/84/2019 al Tribunalului Sălaj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.