Decizia nr. 154/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia-Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28-30

și

41^1 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, ale

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale

art. 92 alin. (7) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 6.574/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 88D/2020.

2.

La apelul nominal se prezintă Dan Băzăvan. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 190D/2020, nr. 1.607D/2020, nr. 1.608D/2020 și nr. 2.044D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege. Excepțiile au fost ridicate de Asociația Civică Armat, prin reprezentant Dan Băzăvan, în Dosarul nr. 30.635/301/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, precum și de Daniel Berki, de Nicolae-Florin Șteleac și de Ion Gabriel Grosu în dosarele nr. 909/30/2020, nr. 911/30/2020 și nr. 913/30/2020 ale Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal se prezintă Dan Băzăvan, în calitate de reprezentant al Asociației Civice Armat. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Partea prezentă și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 190D/2020, nr. 1.607D/2020, nr. 1.608D/2020 și nr. 2.044D/2020 la Dosarul nr. 88D/2020, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului Dan Băzăvan, care, referindu-se la

art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 , susține că sunt neconstituționale. În acest sens, arată că militarii au semnat un contract, care este jurământul față de statul român, și redă conținutul acestui jurământ. Este normal ca un cetățean cu drepturi și obligații, așa cum sunt instituite prin

Constituție , să poată beneficia de toate drepturile sale. Recunoaște că și-a asumat restrângeri și interdicții, dar, având în vedere situația de fapt din ultimii 20 de ani și restrângerile neconstituționale cu privire la dreptul constituțional la asociere, dreptul de liberă exprimare, dreptul de liberă întrunire, consideră că se încalcă atât

Constituția , cât și

Declarația Universală

a Drepturilor Omului. Arată că, în prezent, este cadru militar în rezervă și, din cauza faptului că și-a exprimat punctul de vedere, Ministerul Apărării Naționale a fost „amendat“ de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, autorul excepției fiind determinat să treacă în rezervă. Nu i se pare normal să își riște viața și să nu poată beneficia de drepturile fundamentale, unul dintre acestea fiind chiar dreptul la asociere. Una dintre excepțiile de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză în care a solicitat acordarea personalității juridice Asociației Civice Armat și, intuind că instanța va respinge această cerere, a ridicat excepția de neconstituționalitate, inclusiv a

art. 4 din Legea nr. 62/2011 . Se poate observa că nu a beneficiat de o judecată corectă, într-un timp optim și rezonabil. Dacă militarii nu se pot constitui în asociații, dar se pot constitui consilierii juridici, medicii, psihologii, atunci există discriminare. Nu există nicio justificare obiectivă pentru această diferență de tratament. Este adevărat că prin

deciziile nr. 818

și

nr. 821 din 3 iulie 2008 , Curtea Constituțională a statuat că, dacă sunt instituite prin lege anumite instituții, nu înseamnă că avem discriminare. Dar există discriminare, întrucât cadrele militare psihologi, medici, consilieri juridici pot beneficia de dreptul la liberă asociere. Solicită admiterea excepției cu privire la

art. 28-30 din Legea nr. 80/1995 .

7.

Cu privire la

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , arată că acest act normativ nu poate institui norme juridice peste

Legea-cadru nr. 284/2010

și

Legea-cadru nr. 153/2017 , dovadă că la 24 decembrie 2018 a trecut în rezervă cu o pensie calculată la data de 31 decembrie 2009, la un VRS de 197,387, actualizat la 217,07 prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2015

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe. Or, prin

anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

se instituie, la solda de funcție, un nivel, la gradul său de locotenent-colonel de 5.500 lei brut, ceea ce înseamnă echivalentul salariului minim brut pe economie. Aplicarea acestor norme peste lege, având în vedere că ele au fost deja abrogate, încalcă securitatea juridică, statul de drept, precum și

art. 1 alin. (3)

și

(5)

și

art. 16 din Constituție .

8.

Cu privire la

art. 41^1 din Legea nr. 80/1995 , arată că, de vreme ce a încheiat un contract, trebuie să îl ducă la bun sfârșit, având această datorie potrivit

art. 54

și

55 din Constituție . Dar și statul român trebuie să îi respecte drepturile și libertățile. Nu este normal ca pentru anumite cadre militare să se încheie un contract pe 8 ani, iar pentru alte cadre militare, pe 4 ani. Este, clar, o discriminare. Arată că, având contracte încheiate pe 4 ani, nu a putut accesa niciodată un credit pe o perioadă mai mare de 4 ani și nu a putut să facă nimic pe o perioadă de 4 ani. Se încalcă securitatea, dreptul său la muncă, inclusiv accesul la o anumită funcție, deoarece discriminările au continuat pe această linie. Solicită admiterea excepției și cu privire la acest articol de lege.

9.

În continuare, arată că atât în

Legea-cadru nr. 284/2010 , cât și în

Legea-cadru nr. 153/2017

se instituie principiul transparenței salarizării personalului bugetar. Dispozițiile legale potrivit cărora salarizarea se poate da prin ordine de zi pe unitate nu sunt clare, întrucât nu există o definiție legală a acestor ordine. Totodată, întrucât la aceste ordine nu are acces orice cadru militar, se încalcă

art. 41 din Constituție , pentru că militarul nu va putea ști niciodată care va fi salarizarea.

10.

Solicită să i se pună la dispoziție notele de ședință și înregistrarea de ședință în ceea ce privește dosarele în care a ridicat excepția de neconstituționalitate.

11.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, în ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la discriminare. În acest sens, arată că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale

art. 16 , întrucât situația militarilor nu poate fi asimilată cu situația altor categorii sociale pentru a vorbi despre o aplicare a aceluiași tratament. În ceea ce privește critica raportată la

art. 40 din Constituție , arată că aceasta nu se regăsește în excepția cu care instanța de contencios constituțional a fost sesizată și consideră că este o critică nouă cu privire la care Curtea Constituțională nu poate fi învestită în mod direct în timpul dezbaterilor publice. Prin urmare, solicită respingerea ca inadmisibilă a acestei critici. Referitor la criticile raportate la

art. 41 din Constituție , arată că acestea privesc probleme de aplicare a legii, solicitând respingerea lor ca inadmisibile. De asemenea, solicită respingerea, ca inadmisibile, a tuturor celorlalte critici formulate, întrucât nu este motivat prin ce anume se încalcă textele constituționale invocate.

12.

Având cuvântul în replică, domnul Dan Băzăvan arată că există discriminare și invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000 ,

nr. 874 din 25 iunie 2010 ,

nr. 875 din 6 iulie 2010

și

nr. 876 din 6 iulie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

13.

Prin Încheierea din 19 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.574/3/2019, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28-30

și

41^1 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, ale

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale

art. 92 alin. (7) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici.

14.

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 30.635/301/2019, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28-30 din Legea nr. 80/1995

și ale

art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011 . Excepția a fost ridicată de Asociația Civică Armat, prin reprezentant Dan Băzăvan, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de acordare a personalității juridice.

15.

Prin încheierile din 16 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 909/30/2020 și nr. 911/30/2020, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28-30

și

41^1 din Legea nr. 80/1995 , cu modificările și completările ulterioare, și prin

Legea nr. 101/2019

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare și ale

art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Daniel Berki și de Nicolae-Florin Șteleac cu prilejul soluționării unor cauze având ca obiect litigii privind funcționarii publici statutari.

16.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 913/30/2020, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28-30

și

41^1 din Legea nr. 80/1995 , cu modificările și completările ulterioare, și prin

Legea nr. 101/2019 , ale

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 , ale

art. 92 alin. (7) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

și ale

art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Ion-Gabriel Grosu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici statutari.

17.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

și

(5) , ale

art. 4 ,

9 ,

11 ,

15 ,

16 ,

20 ,

21 ,

24-26 ,

art. 30-32 ,

36 ,

37 ,

41 ,

45 ,

47 ,

51-53 ,

57 , ale

art. 61 alin. (1) , ale

art. 67 ,

73 ,

78 ,

108 ,

118 ,

124 ,

126

și ale

art. 135 alin. (2) lit. f) , precum și prevederilor

art. 7 ,

8 ,

13 ,

19 ,

20 ,

23 ,

25

și

26 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului și ale

Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18.

Se susține că din coroborarea dispozițiilor criticate din

Legea-cadru nr. 284/2010

cu cele ale

Legii-cadru nr. 153/2017

rezultă foarte clar că un cadru militar sau un viitor cadru militar încheie un contract ce înființează un raport juridic între acesta și Ministerul Apărării Naționale, raport de serviciu ce nu poate, teoretic, să fie asumat, întrucât militarul face un jurământ „în orb“, nefiind informat asupra raportului de serviciu, asupra scopului, obiectivelor, atribuțiilor funcției sau ale postului și nici asupra salarizării.

19.

Prin

art. 28-30 din Legea nr. 80/1995

este restrânsă exercitarea mai multor drepturi fundamentale, restrângere ce nu poate subzista însă fără o contraprestație, așa cum se prevede prin

art. 41 din Constituție

și nu numai. Această contraprestație nu poate fi cerută de vreme ce nu sunt cunoscute celelalte elemente ale raportului de serviciu.

20.

Se arată că fazele negocierii raportului de serviciu și ale informării cu privire la acesta nu se realizează, iar actul administrativ de numire nu a fost comunicat. Consemnarea acestui act în ordinul de zi pe unitate, așa cum se prevede în

art. 92 alin. (7) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

și în

art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

nu înseamnă asumarea acestuia de către cadrul militar, întrucât nu l-a semnat. Arată că accesul la ordinul de zi pe unitate este limitat, făcând parte din categoria informațiilor clasificate, și oricum acesta nu poate constitui un act administrativ de stabilire a drepturilor și obligațiilor militarului fără o fișă de post, fără concretizarea acestora în fișa de post, fără semnătura pe acest act și fără a exista practic asumarea individuală de către fiecare cadru militar.

21.

Acest mod de reglementare încalcă transparența, echitatea și alte principii privind salarizarea, contravenind

Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Declarației Universale a Drepturilor Omului.

22.

Astfel, se pune întrebarea cum poate un cadru militar, fără a mai exista o contraprestație pentru cele asumate - pentru că la trecerea în rezervă nu mai beneficiază de nicio protecție socială și nici de sume compensatorii - să își asume un astfel de raport de serviciu în condițiile prevederilor actelor internaționale amintite.

23.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă și Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorii excepției.

24.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

25.

Guvernul, în Dosarul Curții nr. 2.044D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, nefiind motivată.

26.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

27.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

28.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 28-30

și

41^1 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 101/2019

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019, ale

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, ale

art. 92 alin. (7) din capitolul II - Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională al anexei nr. VII - Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ale

art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională“ la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, și ale

art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012. Se constată că dispozițiile

Legii-cadru nr. 284/2010

au fost abrogate prin

art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 , dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

au fost abrogate prin

art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar dispozițiile

Legii nr. 62/2011

au fost abrogate prin

art. 189 din Legea nr. 367/2022

privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.238 din 22 decembrie 2022. Având în vedere însă cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate și cu privire la dispozițiile de lege cu care a fost sesizată și care nu mai sunt în vigoare. Dispozițiile

art. 28-30 din Legea nr. 80/1995

reglementează interdicții, restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și obligații pentru cadrele militare. Dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 62/2011

reglementează interdicția cadrelor militare de a constitui și/sau adera la o organizație sindicală. Potrivit dispozițiilor

art. 41^1 din Legea nr. 80/1995 , cadrele militare încheie contracte pe perioade determinate cu Ministerul Apărării Naționale, acestea putând fi reînnoite, în funcție de opțiunea părților. Dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

conțin reglementări referitoare la salarizare, completând

Legea nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, lege abrogată prin

Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Dispozițiile criticate din

anexele la Legea-cadru nr. 284/2010

și la

Legea-cadru nr. 153/2017

conțin reglementări similare prin care se stabilește că în cadrul Ministerului Apărării Naționale, alocarea și scoaterea la și de la solda funcției de bază/salariul de bază și la și de la alte drepturi salariale se fac prin ordin de zi pe unitate.

29.

Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor articole din

Constituție: art. 1 alin. (3)

și

(5)

privind statul român,

art. 4

privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni,

art. 9

privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale,

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 15

referitor la universalitate,

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție,

art. 24

privind dreptul la apărare,

art. 25

referitor la libera circulație,

art. 26

privind viața intimă, familială și privată,

art. 30-32

referitoare la libertatea de exprimare, dreptul la informație și dreptul la învățătură,

art. 36

privind dreptul la vot,

art. 37

privind dreptul de a fi ales,

art. 41

privind munca și protecția socială a muncii,

art. 45

referitor la libertatea economică,

art. 47

referitor la nivelul de trai,

art. 51-53

privind dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 57

referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților,

art. 61 alin. (1)

privind rolul și structura Parlamentului,

art. 67

privind actele juridice și cvorumul legal,

art. 73

referitor la categoriile de legi,

art. 78

privind intrarea în vigoare a legii,

art. 108

referitor la actele Guvernului,

art. 118

privind forțele armate,

art. 124

privind înfăptuirea justiției,

art. 126

referitor la instanțele judecătorești și

art. 135 alin. (2) lit. f)

referitor la economie. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile

art. 7

referitor la egalitatea în fața legii,

art. 8

referitor la dreptul la satisfacție efectivă,

art. 13

privind libera circulație,

art. 19

privind libertatea opiniilor și a exprimării,

art. 20

privind libertatea de întrunire și de asociere pașnică,

art. 23

referitor la dreptul la muncă,

art. 25

privind nivelul de trai și

art. 26 referitor la dreptul la învățătură din Declarația Universală

a Drepturilor Omului, precum și cele ale

Convenției

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

30.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că accesul la profesia de cadru militar și exercitarea acesteia presupun asumarea unui statut special, supus unor îndatoriri suplimentare, precum și interzicerii ori restrângerii exercitării unor drepturi și libertăți, prevăzute de lege [ art. 7 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 ]. Aceste restrângeri sunt justificate de natura acestei profesii și de prestigiul de care trebuie să se bucure având în vedere că, în exercitarea funcției, cadrele militare sunt în serviciul națiunii [ art. 1 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 ] și sunt învestite cu exercițiul autorității publice [ art. 6 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 ].

31.

Aceleași considerente justifică și imposibilitatea existenței unei negocieri cu privire la asumarea acestor îndatoriri de către persoana care dorește să devină cadru militar.

32.

În același timp, salarizarea cadrelor militare din fonduri publice explică motivul pentru care cuantumul remunerației nu poate fi supus negocierii părților raportului de serviciu.

33.

Îndatoririle ce revin cadrelor militare, precum și cazurile de interzicere sau restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți sunt prevăzute prin lege [ art. 8

și

28-31 din Legea nr. 80/1995 ]. Astfel, persoana interesată să devină cadru militar poate avea o imagine clară cu privire la acestea.

34.

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că libertatea alegerii profesiei, a meseriei și a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condițiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii și finalității sale (în acest sens, a se vedea

Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004).

35.

În același timp, Curtea reține că dispozițiile

art. 53 din Constituție

prevăd că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

36.

În speță, restrângerea prin lege a exercițiului unor drepturi fundamentale pentru cadrele militare se impune pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice, măsura fiind necesară pentru asigurarea funcționării organismului militar în timp de pace și de război. De asemenea, măsura este proporțională având în vedere rolul organismului militar și se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor militarilor.

37.

Curtea mai reține și că restricțiile și interdicțiile cărora le sunt supuse cadrele militare sunt aplicabile numai până la retragere și sunt asumate de persoana care dorește să devină cadru militar activ, odată cu acest statut.

38.

În mod corelativ obligațiilor și interdicțiilor cărora se supun, cadrele militare se bucură și de drepturi specifice, pentru a contrabalansa atât restrângerile cărora cadrele militare se supun ca urmare a statutului lor, cât și riscurile cărora se supun în exercitarea profesiei. Aceste drepturi sunt consacrate în

art. 9-27 din Legea nr. 80/1995 , în reglementările privind salarizarea cadrelor militare, precum și în alte acte normative.

39.

Ceea ce reiese din critica autorilor excepției, așa cum a fost aceasta formulată în fața instanțelor de judecată și cu privire la care Curtea Constituțională a fost sesizată, este faptul că aceștia nu ar fi fost informați cu privire la remunerația cuvenită pentru exercitarea profesiei în calitate de cadre militare, astfel încât nu își pot revendica aceste drepturi și apreciază, în consecință, că interdicțiile și restrângerea exercițiului unor drepturi la care au fost supuși s-au realizat în mod nejustificat.

40.

Or, Curtea apreciază că, în realitate, aspectele invocate de autorii excepției se circumscriu unor aspecte ce țin de modul de aplicare a legii, a căror soluționare revine competenței exclusive a instanței de judecată, și nu constituie veritabile critici de constituționalitate.

41.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 28-30

și

41^1 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, ale

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, ale

art. 92 alin. (7) din capitolul II - Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională al anexei nr. VII - Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale

art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională“ din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale

art. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011 , excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 6.574/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Asociația Civică Armat, prin reprezentant Dan Băzăvan, în Dosarul nr. 30.635/301/2019 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, precum și de Daniel Berki, de Nicolae-Florin Șteleac și de Ion Gabriel Grosu în dosarele nr. 909/30/2020, nr. 911/30/2020 și nr. 913/30/2020 ale Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 martie 2023.