Decizia nr. 361/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (2) și (6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 18/1991 19 februarie 1991 (prevederi anume) fondului funciar
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor „ art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“, excepție ridicată de Mariana Stănescu în Dosarul nr. 1.965/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.580D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.581D/2019, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Maria Porst, Traian Silviu Porst și Alina Elena Babu în Dosarul nr. 2.804/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.
4.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea pune în discuție, din oficiu, măsura conexării acestora. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.581D/2019 la Dosarul nr. 2.580D/2019, care a fost primul înregistrat.
5.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens susține, pe de o parte, că autorii excepției nu demonstrează legătura între situațiile normative diferite ce vizează situația chiriașilor și cea a proprietarilor și, pe de altă parte, că, prin excepția formulată, autorii acesteia urmăresc obținerea unor dezlegări în drept sau a unor interpretări ale legii, ceea ce nu intră în competența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
6.
Prin încheierile nr. 13.625 și nr. 13.626 din 19 septembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 1.965/212/2019/a1 și nr. 2.804/212/2019/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „ art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mariana Stănescu și, respectiv, de Maria Porst, Traian Silviu Porst și Alina Elena Babu în cauze civile având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâților - autorități publice - la efectuarea operațiunilor necesare pentru atribuirea în proprietate a unei suprafețe de teren aferente unor construcții deținute în proprietate de autorii excepției.
7.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, având conținut similar, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în interpretarea dată prin pct. 36-38 din
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În primul rând, se arată că, deși obiectul cu care instanța supremă a fost învestită viza o altă chestiune de drept, raportată la texte din
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și nu la texte din
Legea nr. 18/1991 , aceasta s-a pronunțat inclusiv cu privire la interpretarea
art. 36 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 18/1991 , depășindu-și astfel competența.
8.
În considerentele de la pct. 35-39 din decizia mai sus menționată se arată că
alin. (2) al art. 36 din Legea nr. 18/1991
se referă la situația proprietarilor construcțiilor dobândite înainte de 1989, cu privire la care acest text prevede constituirea prin lege a dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției în favoarea proprietarului construcției, atribuirea în proprietate a terenului urmând să se facă prin ordin al prefectului, conform
alin. (6) al art. 36 . Aceste considerente au fost invocate drept temei al respingerii solicitărilor formulate de autorii excepției pentru atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției pe care aceasta deja o deține în proprietate.
9.
În aceste condiții, autorii excepției au criticat prevederile
art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerând că o atare interpretare - nelegală - este eronată, discriminatorie și afectează dreptul de proprietate. Apreciază că
art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991
se adresează proprietarilor construcțiilor dobândite după anul 1989, și nu anterior, în timp ce
alin. (3) al art. 36
reglementează expres situația proprietarilor construcțiilor dobândite înainte de 1989. Prin această interpretare se creează o stare de inechitate socială între persoanele care au dobândit locuințele din fondul locativ al statului, respectiv între chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul
Legii nr. 112/1995 , pe de o parte, și, pe de altă parte, chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate în temeiul
privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, între cele două categorii de persoane neexistând nicio diferență care să justifice un tratament juridic diferit sub aspectul dobândirii prin lege a terenului aferent construcției aflate în proprietate. În acest sens, indică decizii de speță ale instanței supreme, dar și decizii ale Curții Constituționale, din care reiese că odată cu înstrăinarea unei construcții în temeiul
se consideră înstrăinat și terenul aferent respectivei construcții (Decizia nr. 4.634 din 20 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă și
Decizia Curții Constituționale nr. 56 din 14 ianuarie 2009 ).
10.
În concluzie, autorii excepției consideră că, în mod eronat, prin considerentele
Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a afirmat că situația chiriașilor care au cumpărat locuințele în baza
nu ar fi aceeași cu cea avută în vedere de Legea fondului funciar, care dispune convertirea în favoarea titularului dreptului de folosință (chiriaș) asupra terenului aferent construcțiilor, în drept de proprietate. În plus, în baza acestei interpretări se creează o discrepanță și între prețul apartamentului dobândit în condițiile
ca o măsură de protecție a persoanelor care au locuit în imobilele ce fac obiectul acestei legi și prețul terenului aferent construcției, pe care aceleași persoane se văd obligate să îl cumpere ulterior, la un preț prohibitiv și fără a avea un temei legal.
11.
Judecătoria Constanța - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că nu se poate reține comparația dintre situația reglementată de
și cea prevăzută de
cu referire la chiriașii dobânditori ai dreptului de proprietate, fiind vorba despre ipoteze normative diferite, și arată că mai utilă în cauză ar fi fost invocarea neconstituționalității dispozițiilor
art. 3 , ale
art. 9
și ale
art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 , astfel cum au fost interpretate prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât dispozițiile
art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991
nu sunt, prin ele însele, neconstituționale prin prisma
art. 16 alin. (1) din Constituție .
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile „ art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“.
16.
Curtea reține ca obiect al excepției dispozițiile
art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având următoarea redactare: „(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. (...) (6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.“
17.
Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale
art. 16
- Egalitatea în drepturi și ale
art. 44
- Dreptul de proprietate privată.
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că motivarea acesteia se raportează exclusiv la unele considerente care au întemeiat soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 3 , ale
art. 9
și ale
art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, coroborate cu
art. 37 din Normele metodologice
privind aplicarea
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin
Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 , republicate, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 24 februarie 2017, prin care instanța supremă a stabilit următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 3 ,
art. 9 ,
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, coroborate cu
art. 37 din Normele metodologice
privind aplicarea
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, stabilite prin
Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 , republicate, stabilește că proprietarul construcției are dreptul să dobândească proprietatea și asupra terenului aferent acesteia și să solicite, în caz de refuz, pe calea acțiunii în justiție, obligarea la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.“
19.
În acest context, Curtea observă, în primul rând, că obiectul actului jurisdicțional al instanței supreme, invocat în motivarea excepției, nu vizează dispozițiile
art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea nr. 18/1991 , criticate pe calea excepției de neconstituționalitate, astfel că este improprie precizarea autorilor excepției referitoare la obiectul excepției de neconstituționalitate, ca fiind reprezentat de dispozițiile „ art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept“, aceasta necorespunzând realității. Faptul că în cuprinsul considerentelor ce întemeiază soluția pronunțată în temeiul
art. 519-521 din Codul de procedură civilă
de instanța supremă prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017
se face referire, printre altele, la dispozițiile
art. 36 alin. (2)
și
(3) din Legea nr. 18/1991 , în cadrul unui raționament logico-juridic ce vizează modalitatea de interpretare și aplicare a
art. 3 , a
art. 9
și a
art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 , nu poate fi convertit într-un element determinant, care să modifice obiectul, scopul și efectul juridic al deciziei pronunțate de instanța supremă și pe baza căruia să poată fi pretinsă nelegalitatea și chiar neconstituționalitatea actului jurisdicțional menționat. Așadar, efectul obligatoriu al
Deciziei nr. 3 din 30 ianuarie 2017
poartă asupra modalității în care instanțele de judecată aplică și interpretează dispozițiile
art. 3 , ale
art. 9
și ale
art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 , și nu pe cele ale
art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea nr. 18/1991 , criticate în cauză.
20.
Așa fiind, Curtea Constituțională nu poate reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate decât dispozițiile
art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , nu și
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta din urmă având un obiect distinct și fără o legătură directă sau indisolubilă cu textele de lege criticate în cauză.
21.
Examinând în continuare motivele formulate de autorii excepției pentru a susține pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , Curtea constată că acestea nu se bazează pe examinarea conținutului normativ intrinsec al textelor legale criticate, în sensul că acestea, prin soluțiile legislative reglementate, s-ar afla într-un raport de contrarietate cu principiile înscrise în
art. 16
și
44 din Constituție , ci vizează exclusiv modalitatea în care aceiași autori ai excepției pretind că textele criticate au primit o interpretare nelegală și neconstituțională prin
Decizia nr. 3 din 30 ianuarie 2017
a instanței supreme. Or, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că orice excepție de neconstituționalitate are o anumită structură inerentă și intrinsecă, formată din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea, de către autorul excepției, a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă al treilea element lipsește din cuprinsul motivării, iar acesta nu se poate deduce în mod rezonabil, prin legătura logică dintre textul legal criticat și norma constituțională de referință indicată, Curtea nu are competența de a se substitui autorului în motivarea excepției și o va respinge ca inadmisibilă, în temeiul
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
(a se vedea
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). În acest sens, Curtea reține că între conținutul normativ al textelor de lege criticate și cel al prevederilor constituționale invocate nu se poate stabili în mod rezonabil o minimă legătură, astfel încât să poată fi analizată o veritabilă critică de neconstituționalitate.
22.
În plus, din natura criticilor prezentate, rezultă în mod evident faptul că autorii excepției contestă veridicitatea și legalitatea anumitor considerente cuprinse într-o decizie pronunțată de instanța supremă în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ceea ce imprimă prezentei excepții de neconstituționalitate caracterul unei veritabile căi de atac formulate împotriva respectivei decizii. Or, o atare modalitate de contestare nu este prevăzută de legislație și nici nu poate reprezenta obiect al controlului de constituționalitate în cauza de față, excepția de neconstituționalitate fiind, prin urmare, inadmisibilă.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 alin. (2)
și
(6) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Mariana Stănescu și, respectiv, de Maria Porst, Traian Silviu Porst și Alina Elena Babu în dosarele nr. 1.965/212/2019/a1 și, respectiv, nr. 2.804/212/2019/a1 ale Judecătoriei Constanța - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 iunie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-șef, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.