Decizia nr. 85/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, dispoziții introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Victoria Vlad în Dosarul nr. 1.725/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru Victoria Vlad, avocat Costea Corin Danescu, iar pentru Societatea Comercială "Conflux" - S.A. din București, avocat Rodica Muntean. Lipsesc Consiliul General al Municipiului București, Ministerul Finanțelor, Fondul Proprietății de Stat și Societatea de Investiții Financiare "Muntenia Invest" - S.A., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepției, Victoria Vlad, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, sustinand ca dispozițiile

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale încalcă prevederile art. 21 și ale art. 135 alin. (1) din Legea fundamentală.

Societatea Comercială "Conflux" - S.A. din București, prin reprezentantul ei, solicita respingerea excepției, întrucât prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție și la ocrotirea de către stat a dreptului de proprietate.

Reprezentantul Ministerului Public, în cuvântul sau, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, considerând ca textele de lege criticate nu infrang prevederile constituționale cuprinse în art. 135 alin. (1) și în

art. 21, deoarece Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

prevede posibilitatea despăgubirii foștilor proprietari, precum și soluționarea litigiilor de către instanțele judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 1.725/1999, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, dispoziții introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Victoria Vlad.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

sunt neconstituționale, întrucât încalcă "atât dreptul de proprietate, consacrat expres în art. 135 din Constituție, cat și accesul liber la justiție". Totodată se considera ca prevederile legale criticate "pot fi asimilate unei exproprieri, deoarece ingradesc dreptul la restituirea în natura a imobilelor, conferind doar dreptul la obținerea echivalentului banesc al imobilelor revendicate".

Tribunalul București -Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, considera excepția ca fiind intemeiata, arătând ca textele de lege criticate contravin prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituție, întrucât interzicerea restituirii în natura a imobilelor "care au aparținut diverselor persoane și care au fost preluate de stat în diverse moduri [...] reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate". De asemenea, se apreciază ca

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

încalcă principiul constituțional al liberului acces la justiție, deoarece "instanța de judecată nemaifiind indrituita sa dispună restituirea în natura a imobilelor către foștii proprietari, promovarea acțiunii în revendicare devine inoperantă".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și putea exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, precizând ca, deși " Ordonanța de urgenta nr. 88/1997

are drept obiectiv principal reglementarea privatizării societăților comerciale", în cuprinsul ei au fost inserate și "prevederi prin care statul garantează contra evictiunii pe viitorii cumpărători ai acțiunilor sau activelor societăților comerciale supuse privatizării. Aceasta garanție se realizează, de regula, potrivit dreptului comun, respectiv prin acordarea de despăgubiri cumpărătorului evins". Se mai arata ca "legiuitorul a acordat prioritate continuării activității economice în dăuna restituirii în natura a bunurilor confiscate, urmărind stimularea activității economice și de privatizare" și ca "reclamantului din procesul de revendicare nu îi este încălcat dreptul de proprietate, asa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, deoarece acesta va primi echivalentul banesc al imobilului revendicat". De altfel - se arata în continuare -, "aplicarea

art. 32^4 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

nu este general obligatorie, aceasta realizandu-se numai în ipoteza în care, în cadrul procedurii judiciare, se constata, în contradictoriu, insemnatatea deosebită a imobilului revendicat pentru activitatea societății comerciale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile scrise ale Ministerului Finanțelor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 (dispoziții introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), potrivit cărora: "(4) Imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătorești de confiscare, constând în terenuri și clădiri evidentiate în patrimoniul societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absenta cărora realizarea obiectului de activitate al acestor societăți comerciale este împiedicată în asemenea măsura încât, ca urmare a acestei restituiri, societatea comercială nu ar mai putea să-și continue activitatea și ar urma să fie supusă dizolvării și lichidării, nu vor fi restituite în natură.

(5) În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă societățile comerciale sunt obligate la plata echivalentului banesc al imobilului, instituțiile publice implicate vor plati direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre."

Aceste dispoziții legale sunt considerate de autorul excepției ca fiind contrare prevederilor constituționale ale art. 21, privind accesul liber la justiție, și celor ale art. 135 alin. (1), referitoare la ocrotirea de către stat a proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

I. O prima critica formulată de autorul excepției consta în aceea ca dispozițiile

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

încalcă dreptul fundamental al accesului liber la justiție, înscris în art. 21 din Constituție, text potrivit căruia: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Se considera ca dispozițiile legale criticate împiedica persoanele care revendica dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate de stat să se adreseze justiției.

Curtea Constituțională constata ca acest motiv de neconstituționalitate nu poate fi reținut, deoarece dispozițiile legale criticate nu numai că nu ingradesc accesul la justiție, ci, dimpotriva, au în vedere rezolvarea litigiilor prin hotărâri judecătorești. Nerestituirea în natura a imobilelor are caracter de excepție. Împrejurarea dacă imobilele, trecute în proprietatea unor societăți comerciale privatizate sau în curs de privatizare, sunt sau nu sunt de natura sa împiedice, prin absenta lor, realizarea obiectului de activitate al acestora și sa determine dizolvarea și lichidarea societății constituie o problemă de fapt, a carei stabilire este de competența instanțelor de judecată. De asemenea, instanțele de judecată stabilesc și cuantumul echivalentului banesc al imobilelor care nu se restituie în natura, părțile interesate având posibilitatea sa uzeze de toate mijloacele legale de proba și de toate căile de atac.

II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate privește încălcarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Constituție, conform cărora "Statul ocrotește proprietatea".

Analizând aceasta critica de neconstituționalitate, Curtea constata ca

art. 32^4 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

prevede la alin. (1)-(3), ca măsura reparatorie, posibilitatea restituirii către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat și intrate apoi în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate sau în curs de privatizare, cu despăgubirea corespunzătoare a acestor societăți. În alin. (4) și (5) ale aceluiași articol sunt reglementate cazurile de excepție, în care imobilele nu se restituie în natura, ci se acordă despăgubiri foștilor proprietari, dispoziții legale care, asadar, nu încalcă dreptul de proprietate al foștilor proprietari ai imobilelor sau al succesorilor acestora, astfel cum susține autorul excepției.

În realitate, foștii proprietari ai imobilelor preluate de stat urmăresc redobandirea proprietății, care se poate realiza în temeiul unor reglementări legale sau pe baza unor hotărâri judecătorești de reconstituire a dreptului de proprietate, ca măsura reparatorie pentru abuzuri comise anterior de autoritățile de stat.

Prevederile

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

nu împiedica aplicarea măsurilor reparatorii, ci prevăd ca, în unele situații de excepție, ele nu constau în restituirea în natura a imobilelor, foștii proprietari primind din partea instituțiilor publice implicate echivalentul banesc al imobilelor.

De altfel aceste prevederi legale apara proprietatea unor societăți comerciale aflate într-o situație deosebită, înscriindu-se printre măsurile de realizare a obligațiilor statului, prevăzute în art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, potrivit căruia: "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32^4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale, dispoziții introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepție ridicată de Victoria Vlad în Dosarul nr. 1.725/1999 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2000.