Decizia nr. 86/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23^5 alin. (1) și (16) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 , precum și prin

Ordonanța Guvernului nr. 1/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Ceres" - S.A. Brăila în Dosarul nr. 13.673/1999 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal se constata lipsa părților: Societatea Comercială "Ceres" - S.A. Brăila și Garda financiară - Secția Brăila, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca textele criticate, care prevăd introducerea autorizației de comercializare și condiționeaza obținerea acesteia de neînregistrarea unor obligații fiscale față de bugetul de stat, nu contravin dispozițiilor art. 16, 41, ale art. 49 alin. (1) și ale art. 134 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 13.673/1999, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23^5 alin. (1) și (16) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 , precum și prin

Ordonanța Guvernului nr. 1/1999 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Ceres" - S.A. Brăila într-o cauza având ca obiect soluționarea plângerii formulate de aceasta împotriva procesului-verbal întocmit de Garda financiară - Secția Brăila, privind constatarea și sancționarea unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca, prin textele criticate, care dispun introducerea autorizației de comercializare și condiționeaza obținerea ei de neînregistrarea unor obligații fiscale față de stat numai pentru unele persoane juridice, se încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 41, ale art. 49 alin. (1) și ale art. 134 din Constituție.

Judecătoria Brăila, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se considera ca art. 16 din Constituție nu are relevanta în cauza, întrucât acest text constituțional consacra egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar autorul excepției este societate comercială. Se mai arata ca dispozițiile

art. 23^5 alin. (1) și (16) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , modificată, stabilesc "regimul de autorizare a agenților economici care realizează venituri din vânzările de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun și cafea", astfel că nu sunt incalcate dispozițiile art. 41 din Constituție, privitoare la protecția proprietății private. În legătură cu susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 49 și 134 din Constituție, instanța de judecată considera ca statul are dreptul și obligația sa intervină în activități economice, pentru crearea cadrului juridic favorabil acestei activități, politica legislativă fiind una dintre parghiile specifice de intervenție a statului.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arata ca dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, care proclama egalitatea în drepturi a cetățenilor, precum și faptul ca nimeni nu este mai presus de lege, nu au relevanta în cauza, autorul excepției fiind o societate comercială, persoana juridică română. Se mai arata ca textul criticat reglementează regimul de autorizare a agenților economici care realizează venituri din vânzările de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun și cafea și, ca atare, nu intră în conflict nici cu dispozițiile art. 41 din Constituție, referitoare la protecția proprietății private. În legătură cu susținerile privind încălcarea art. 49 alin. (1) și a art. 134 din Constituție, se considera ca în politica sa economică statul român trebuie să apere și sa promoveze interesul public și, în consecința, are dreptul și totodată îndatorirea de a interveni în activitățile economice și de a crea cadrul juridic corespunzător. Ca atare, unele restrangeri, condiționari sau măsuri protectioniste pe care statul le impune prin lege nu reprezintă o atingere adusă existenței dreptului sau libertății și nici intereselor private, care se integreaza în cadrul general al interesului public.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 23^5 alin. (1) și (16) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, în redactarea data acestor dispoziții prin

art. I pct. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 1/1999

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , text al cărui conținut este următorul: Art. 23^5: "(1) Agenții economici, producători interni, importatori, comercianți în sistem angro și en detail, care realizează venituri din vânzările de alcool etilic alimentar, băuturi alcoolice și orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic alimentar, produse din tutun, cafea, cafea cu inlocuitori, cafea solubila, inclusiv amestecuri cu cafea solubila, își pot desfășura activitatea numai în baza autorizației de comercializare emise de:

- Ministerul Finanțelor, în cazul alcoolului;

- direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București, în cazul băuturilor alcoolice, al produselor din tutun și al cafelei, precum și în cazul alcoolului vândut de agenții economici producători de băuturi alcoolice. [...]

(16) Nu vor fi autorizați de către Ministerul Finanțelor agenții economici producători interni de alcool și de băuturi alcoolice, altele decât vinurile, tuica și rachiurile naturale, care obțin venituri din comercializarea acestor produse și care:

- înregistrează obligații fiscale față de bugetul de stat;

- nu dețin în patrimoniu capacități de producție proprii sau nu au încheiate contracte de leasing pentru astfel de capacități;

- nu au în dotare mijloace de măsurare a producției realizate, în cazurile în care legea prevede aceasta."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile

art. 23^5 alin. (1) și (16) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , care, în redactarea data prin

Ordonanța Guvernului nr. 1/1999 , introduc autorizația de comercializare și condiționeaza obținerea acesteia de neînregistrarea unor obligații fiscale față de bugetul de stat, numai pentru unele persoane juridice, încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 41, art. 49 alin. (1) și ale art. 134 din Constituție.

I. Examinând aceasta motivare, Curtea Constituțională nu poate retine critica potrivit căreia

art. 23^5 alin. (1) și (16) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , modificată și completată, contravine art. 16 din Constituție referitor la "Egalitatea în drepturi", care în alin. (1) și (2) prevede că: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege." Într-adevăr, aceste dispoziții constituționale privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective; or, în cauza de fața încălcarea prin textele criticate a dispozițiilor art. 16 din Constituție este susținută de o societate comercială.

De altfel, în sensul celor arătate s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curții Constituționale (de exemplu, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996, precum și prin Decizia nr. 44 din 4 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 31 martie 1997).

Pe de altă parte, sub aspectul egalității, dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

se aplică tuturor agenților economici care comercializează produse supuse regimului accizelor și altor impozite indirecte. Exceptarea de la aceste plati a produselor prevăzute la art. 21 din ordonanța, astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 , este justificată de ratiuni ce privesc evitarea impozitării și taxarii, cu același fel de impozit sau taxa, a unor produse sau activități, precum și evitarea aplicării accizelor și a altor impozite indirecte unor acte juridice necomerciale. În aceste condiții, fiind vorba de situații diferite, și reglementarea juridică este diferita.

II. Nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate contravin art. 41 alin. (8) din Constituție, care prevede că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii". De altfel, autorul excepției de neconstituționalitate nu arata în ce consta contrarietatea prevederilor

art. 23^5 alin. (1) și (16) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , modificată și completată, față de art. 41 alin. (8) din Constituție.

În speta, Curtea Constituțională constata ca textele de lege considerate ca fiind neconstituționale nu reglementează regimul de autorizare a agenților economici care realizează venituri din vânzările de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun și cafea, astfel ca dispozițiile art. 41 din Constituție, referitoare la protecția proprietății private, nu au incidența în cauza.

III. În sfârșit, ridicand excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23^5 alin. (1) și (16) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , Societatea Comercială "Ceres" - S.A. Brăila a invocat și încălcarea art. 49 alin. (1) și a art. 134 din Constituție, de asemenea, fără a arata în ce consta aceasta încălcare.