Decizia nr. 44/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihail Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Enescu Maria în Dosarul nr. 315C/1996 împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 februarie 1997, în prezenta Ministerului Public, în lipsa părților, legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru data de 4 martie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 6 septembrie 1996 pronunțată în Dosarul nr. 498/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata Enescu Maria.

Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate.

Împotriva acestei decizii, în Dosarul nr. 315C/1996, intimata Enescu Maria a declarat recurs, în termen legal, prin care reitereaza susținerile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate. Astfel, susține ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin art. 128 din Constituție, deoarece numai procurorul general are posibilitatea de a declara recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile, fără a se stabili un termen, creându-se astfel o inechitate în raport cu ceilalți participanți la procesul civil. Se susține, de asemenea, ca sunt incalcate principiile autorității lucrului judecat și al stabilitatii raporturilor juridice.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul declarat împotriva

Deciziei nr. 145 din 25 noiembrie 1996

este neîntemeiat, având în vedere ca prevederile recursului în anulare, astfel cum este reglementat de Codul de procedură civilă, au făcut obiectul unor decizii definitive ale Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 145 alin. (2) din Constituție, preluate de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Senatul, exprimindu-și punctul de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă este nefondata.

Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, recursul declarat, punctele de vedere ale Guvernului și Senatului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Prin recursul declarat, sunt reiterate susținerile ce au fundamentat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Asupra prevederilor acestui articol Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, aceste decizii sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor, asa cum s-a reținut și decizia recurată.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii Curții, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă a fost respinsă ca vadit nefondata.

Critica potrivit căreia exercitarea de către procurorul general a recursului în anulare aduce atingere principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii nu este intemeiata. Acest principiu privește egalitatea cetățenilor în fața legilor și a autorităților publice și nu egalitatea de tratament juridic între cetățeni și autoritățile publice. De aceea principiul egalității nu exclude un tratament diferențiat, ținând seama de natura autorităților publice și de atribuțiile acestora. Ministerul Public este o astfel de autoritate care exercită atribuții și nu drepturi subiective, iar declararea de către Ministerul Public a recursului în anulare se justifica exclusiv pe un interes public privind respectarea principiului separației puterilor în stat sau săvârșirea de către judecători a unei infracțiuni legate de hotărârea atacată prin aceasta cale de atac. Prin opoziție, părțile, potrivit art. 41 și următoarele din Codul de procedură civilă, urmăresc realizarea unui drept subiectiv, Competența Ministerului Public nu încalcă principiul egalității cetățenilor și dreptul părților la un proces echitabil, deoarece, asa cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, aceasta nu implica necesitatea garantarii, pentru toate părțile dintr-un proces, a accesului la toate căile extraordinare de atac.

În legătură cu autoritatea lucrului judecat și cu stabilitatea raporturilor juridice recunoscute prin hotărârile judecătorești pronunțate, Curtea a statuat prin Decizia nr. 27 din 11 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 11 martie 1997. Argumentele care au fundamentat decizia menționată subzistă și în cauza de fața și, întrucît nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea practicii Curții, și acest motiv de recurs urmează a fi respins.

Pentru motivele arătate, recursul declarat în cauza de fața este neîntemeiat și urmează a fi respins.

În consecința, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 și ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Enescu Maria împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința din 4 martie 1997.