Decizia nr. 98/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Vasile Candea în Dosarul nr. 18.913/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților: Vasile Candea, Ana Tudor Candea, Bogdan Candea și Mihaela Odobescu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca nefondata. Se apreciază ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu contravine Constituției, ci, dimpotriva, aceste dispoziții au scopul de a proteja chiriașii din imobilele restituite foștilor proprietari, atât în baza

Legii nr. 112/1995 , cat și prin hotărâri judecătorești. Totodată se susține ca prin ordonanța de urgență se poate reglementa în domenii rezervate legilor organice, invocandu-se în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale în aceasta materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 1 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 18.913/1999, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Vasile Candea într-o cauza având ca obiect evacuarea, prin ordonanța președințială, din locuinta.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

este neconstitutionala, întrucât se reglementează în domeniul legilor organice, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece domeniul în care a fost emisă

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu se încadrează în categoria legilor organice, expres prevăzute la art. 72 alin. (3) din Constituție, obiectul ordonanței fiind cel al reglementării raporturilor juridice dintre proprietari și chiriași.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 114 alin. (4) din Constituție prevede dreptul Guvernului ca, în cazuri excepționale, sa adopte ordonanțe de urgență. Tocmai caracterul lor de urgenta, determinat de existenta unor situații excepționale, justifica emiterea acestora și în domeniul legilor organice. În final Guvernul considera ca

Ordonanța de urgenta nr. 40/1999

a fost adoptată cu respectarea condițiilor de emitere a ordonanțelor de urgenta prevăzute la art. 114 alin. (4) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca prevederile acestei ordonanțe contravin dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, referitoare la condițiile în care Guvernul poate să adopte ordonanțe de urgență.

Examinând excepția, Curtea constata ca art. 114 din Constituție conține cinci alineate, în care se stabilește un regim juridic diferențiat al ordonanțelor emise de Guvern. Este, mai întâi, cazul ordonanțelor Guvernului emise în temeiul unei legi speciale de abilitare [alin. (1), (2) și (3)] și apoi cazul ordonanțelor de urgenta [alin. (4) și (5)]. Aceste texte constituționale prevăd: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.

(5) Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

Critica de neconstituționalitate vizează posibilitatea Guvernului de a reglementa, prin ordonanțe de urgență, în domeniul legii organice.

În jurisprudenta sa Curtea Constituțională a statuat ca interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă la alin. (4) al art. 114 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgenta, deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituționale a instituției (Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Rezultă ca ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă fața unui caz excepțional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, aceasta își menține valabilitatea și în aceasta cauza, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Vasile Candea în Dosarul nr. 18.913/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2000.