Decizia nr. 80/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 152/1999 14 octombrie 1999 (prevederi anume) privind produsele medicamentoase de uz uman
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
privind produsele medicamentoase de uz uman, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 20 octombrie 1999, excepție ridicată de Liga Asocias-Farm în Dosarul nr. 1.150/1999 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal răspund: avocat Gabriela Ghita, pentru Liga Asocias-Farm, și consilier juridic Carmen Paun, pentru Ministerul Sănătății.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției arata ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (1) din Constituție, care statuează ca economia României este o economie de piața, precum și cele ale alin. (2) lit. a) al aceluiași articol, prin care se asigura libertatea comerțului și protecția concurentei loiale. Asistenții de farmacie sunt, de regula, persoane care au o vechime de 25-30 de ani în aceasta funcție, iar prin dispozițiile
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
li se interzice eliberarea de medicamente în aceleași condiții cu farmaciștii. Astfel, sunt incalcate dispozițiile art. 33 alin. (3) din Constituție referitoare la ocrotirea sănătății. Prin interdicția impusa asistentilor de farmacie de a elibera anumite medicamente aceștia sunt transformati în drogheristi care pot vinde parfumuri, pudra etc. în loc de medicamente. Asistenții de farmacie sunt în număr total de 18.000 și, fiind raspanditi în toată țara, lucrează, în special, în puncte farmaceutice din locuri greu accesibile, unde nu sunt încadrați farmacisti. În atare situație ei nu-și pot exercita profesia pentru care s-au pregătit și pentru care au obținut o diploma și nici nu pot contribui la asigurarea sănătății populației. De asemenea, prin aceasta interdicție se instituie un monopol al farmacistilor la eliberarea medicamentelor. Se mai arata ca asistenții de farmacie, nefiind cuprinși în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, prin interdicția impusa de norma legală criticata sunt în pericol de a nu-și mai putea asigura acele încasări din vânzarea produselor farmaceutice care să le permită realizarea salariilor lor. Posibilitatea de a vinde numai lapte praf cu prețul de 140.000 lei cutia, preț inaccesibil anumitor categorii ale populației, este un exemplu elocvent în acest sens. Sunt incalcate astfel principiile art. 38 din Constituție, referitor la dreptul la munca și la protecția socială a muncii. Dispozițiile legale criticate încalcă și prevederile art. 6 și 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, primele referitoare la dreptul la munca, iar celelalte referitoare la dreptul la asigurarea sănătății publice.
Reprezentantul Ministerului Sănătății arata ca profesiunea de farmacist, profesie practicată în conformitate cu dispozițiile
privind exercitarea profesiunii de farmacist, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Farmacistilor din România, nu este similară cu aceea de asistent de farmacie, personal cu studii medii, care are atribuții limitate. Se mai arata ca dispozițiile art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție nu au incidența în cauza, deoarece se referă la altfel de activități comerciale. De asemenea, prin norma criticata nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 33 și 38 din Constituție, deoarece statul trebuie să ia măsuri pentru asigurarea dreptului la munca al cetățenilor, dar nu este obligat să asigure aceleași atribuții de serviciu pentru practicantii celor două profesii - farmacist și asistent de farmacie. În final, se solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca, în realitate, autorul excepției critica modul de aplicare a unui text de lege, situație care se poate soluționa pe calea contenciosului administrativ. Se mai considera ca textul criticat nu încalcă dreptul la munca și protecția socială a muncii și nici dreptul la asigurarea sănătății populației. Tocmai prescrierea și eliberarea necontrolata a medicamentelor ar putea pune în pericol sănătatea populației. Libertatea alegerii profesiei nu constituie un drept de a opta pentru exercitarea oricărei profesii, indiferent de pregătirea profesională a celui în cauza. Asa fiind, se solicita respingerea excepției ca fiind nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 20 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.150/1999, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
privind produsele medicamentoase de uz uman, excepție ridicată, prin avocat, de Liga Asocias-Farm din București.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca, "în raport de faptul ca prin aceasta ordonanța se stipulează clar ca medicamentele vor fi manipulate doar de farmacisti și se vor elibera bolnavilor doar prin farmacii, exista o strânsă legătură între acest text și cauza de fața, ce are ca obiect anularea
Ordinului ministrului sănătății nr. 201/1999
prin care se interzice asistentilor de farmacie sa elibereze medicamente în fostele puncte farmaceutice transformate în Tehnofarm". Se mai susține, în continuare, ca dispozițiile restrictive ale
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
contravin prevederilor art. 33 din Constituție, referitoare la obligațiile statului de a lua măsuri "pentru asigurarea igienei și a sănătății publice", precum și prevederilor art. 38 din Constituție, referitoare la garantarea dreptului la munca, la alegerea libera a profesiei și a locului de muncă. În susținerea îngrădirii exercițiului dreptului la munca și la alegerea profesiei și a locului de muncă se mai invoca și prevederile art. 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, iar pentru întărirea afirmațiilor referitoare la obligațiile statului în domeniul asigurării sănătății se invoca prevederile art. 12 din același pact internațional.
Instanța de judecată, contrar dispozițiilor
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu și-a exprimat în încheierea de sesizare opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată și nu a completat aceasta încheiere nici la solicitarea Curții Constituționale.
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
are ca obiect de reglementare produsele medicamentoase de uz uman, stabilind ca "cele din grupa A se eliberează, cu prescripție medicală, numai în farmacii, pe când cele din grupa B se pot elibera fără prescripție medicală, atât în farmacii, cat și în drogherii". Coroborand prevederile ordonanței de urgenta cu cele ale
privind exercitarea profesiunii de farmacist, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Farmacistilor din România, se arata în continuare, rezultă ca "eliberarea medicamentelor pe bază de prescripție medicală se face numai sub supravegherea farmacistului. Toate aceste prevederi nu constituie nici o încălcare a dreptului la munca și nici o ingradire a exercitării acestuia, ci o reglementare a desfășurării profesiei alese în mod liber de către o persoană, în raport cu pregătirea profesională a acesteia. Nici nu se poate concepe practicarea unei profesii în afară cadrului și normelor ce reglementează gradul de cunoștințe profesionale care îi da sau nu dreptul de a o practica. Asistenții de farmacie pot obține avizul de libera practica în unități farmaceutice autorizate de Ministerul Sănătății, indeplinind atribuțiile corespunzătoare pregătirii lor profesionale". Guvernul mai arata ca în cauza "nici nu se ridica probleme de constituționalitate, ci de interpretare a legii în procesul de aplicare a acesteia" și conchide ca excepția este nefondata.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Articolul 3
din
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
privind produsele medicamentoase de uz uman, text criticat prin excepția de neconstituționalitate ridicată, are următoarea redactare: "(1) Agenția Naționala a Medicamentului stabilește încadrarea produselor medicamentoase, cu excepția celor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) și c), în funcție de modul de eliberare, în:
- grupa A - produse medicamentoase care se eliberează cu prescripție medicală numai în farmacii;
- grupa B - produse medicamentoase care se pot elibera fără prescripție medicală în farmacii și în drogherii.
(2) Agenția Naționala a Medicamentului stabilește pentru produsele medicamentoase aparținând grupei A următoarele subgrupe:
a) produse medicamentoase care se eliberează în farmacie de către farmacist pe bază de prescripție medicală valabilă timp de 6 luni, care poate să rămână la pacient;
b) produse medicamentoase care se eliberează în farmacie de către farmacist pe bază de prescripție medicală care se retine în farmacie;
c) produse medicamentoase care se eliberează în farmacie de către farmacist pe bază de prescripție medicală specială;
d) produse medicamentoase care se eliberează pe bază de prescripție medicală în condiții restrictive, pentru a fi utilizate în spații cu destinații speciale."
Excepția de neconstituționalitate s-a ridicat într-o cauza de contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a
Ordinului ministrului sănătății nr. 201/1999
pentru aprobarea Normelor privind autorizarea de funcționare a unităților farmaceutice, precum și a Normelor tehnice privind funcționarea farmaciei, depozitului farmaceutic și a drogheriei.
Autorul excepției considera ca prin textul de lege criticat sunt incalcate dispozițiile art. 33 din Constituție, text care are următorul conținut: "(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
(3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boala, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii."
De asemenea, autorul excepției considera ca textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 38 din Constituție. Cu toate acestea, din motivare rezultă ca, în realitate, sunt invocate numai prevederile alin. (1) al art. 38, potrivit cărora "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere".
Autorul excepției mai invoca, în susținerea criticii sale, și prevederile art. 6 și 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin
Decretul nr. 212/1974 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, texte care au următorul cuprins:
- Art. 6: "1. Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obține posibilitatea să-și câștige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată și vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept.
2. Măsurile pe care fiecare stat parte la prezentul Pact le va lua spre a asigura deplina exercitare a acestui drept trebuie să includă orientarea și pregătirea tehnica și profesională, elaborarea de programe, de măsuri și de tehnici potrivite pentru a asigura o dezvoltare economică, socială și culturală constanta și o deplina întrebuințare productiva a forțelor de muncă în condiții care garantează indivizilor folosință libertăților politice și economice fundamentale.";
- Art. 12: "1. Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai buna sănătate fizica și mintală pe care o poate atinge.
2. Măsurile pe care statele părți la prezentul Pact le vor adopta în vederea asigurării exercitării depline a acestui drept vor cuprinde măsurile necesare pentru a asigura:
a) scăderea mortalitatii noilor născuți și a mortalitatii infantile, precum și dezvoltarea sanatoasa a copilului;
b) îmbunătățirea tuturor aspectelor igienei mediului și ale igienei industriale;
c) profilaxia și tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale și altora, precum și lupta împotriva acestor maladii;
d) crearea de condiții care să asigure tuturor servicii medicale și un ajutor medical în caz de boala."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului constituțional la ocrotirea sănătății. Dimpotriva,
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
intareste, prin măsuri concrete, aceasta garanție și stabilește modalități de îndeplinire a obligațiilor statului de a asigura igiena și sănătatea publică, de a organiza în mod corespunzător și eficient asistența medicală, asistența care include, evident, și activitățile farmaceutice. Asa fiind,
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
se încadrează în reglementările legale adoptate în vederea îndeplinirii acestei obligații constituționale. În realitate, tocmai lipsa unei reglementări legale, care să prevadă condițiile și modul de eliberare a medicamentelor, ar putea prezenta pericol pentru igiena și sănătatea publică, pentru sănătatea fizica și mentala a persoanei, cu consecințe greu de prevăzut.
Referitor la dispozițiile din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale invocate de autorul excepției, Curtea constata ca aceste dispoziții stabilesc obligațiile generale asumate de statele părți pentru a lua cele mai eficiente măsuri de asigurare a sănătății publice și a persoanelor. Toate aceste obligații sunt reflectate în mod corespunzător și cu exigente sporite în prevederile art. 33 din Constituție, iar o serie de reglementări legale, printre care și cele privind exercitarea profesiei de farmacist sau cele de stabilire a condițiilor de eliberare a produselor medicamentoase de uz uman, contribuie la îndeplinirea lor.
Curtea mai constata, de asemenea, ca dispozițiile
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
nu ingradesc exercițiul dreptului la munca și nici al dreptului la libera alegere a profesiei și a locului de muncă, reglementat prin art. 38 alin. (1) din Constituție. Libertatea de alegere a profesiei nu are semnificatia ca o persoană poate opta pentru exercitarea oricărei profesii, indiferent de pregătirea profesională și de experienta pe care le are. Alegerea profesiei implica pregătirea corespunzătoare pentru exercitarea acesteia, iar alegerea locului de muncă înseamnă opțiunea persoanei pentru un anume loc de muncă sau pentru o anumită funcție, pentru care are nivelul corespunzător de pregătire profesională și care este disponibilă.
Este firesc și necesar ca exercitarea profesiilor importante sub aspectul interesului general al societății să fie reglementate prin lege, stabilindu-se atât condițiile de studii și de atestare pentru exercitarea lor, cat și limitele competentelor și atribuțiilor funcțiilor din cadrul unor profesii date. O asemenea reglementare s-a adoptat și pentru exercitarea profesiei de farmacist prin
privind exercitarea profesiunii de farmacist, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Farmacistilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997. Prin art. 2 din această lege se stabilește ca "Profesiunea de farmacist are ca scop asigurarea sănătății publice, prin cercetarea, producerea, difuzarea și eliberarea medicamentelor în condițiile de calitate prevăzute de Farmacopeea Română și de alte standarde oficiale din țara și din străinătate, aprobate de Ministerul Sănătății". În vederea realizării acestui scop, legea prevede și cerințele pe care trebuie să le îndeplinească persoana care dorește sa exercite profesia de farmacist, respectiv să obțină autorizație de libera practica.
În executarea
ministrul sănătății a emis
Ordinul nr. 201/1999 , prin care au fost aprobate Normele privind autorizarea de funcționare a unităților farmaceutice, precum și Normele tehnice privind funcționarea farmaciei, depozitului farmaceutic și a drogheriei. Printre condițiile de autorizare a funcționarii unităților farmaceutice se regăsesc și cerințele referitoare la încadrarea unităților respective cu personal calificat. Normele prevăd posibilitatea eliberării autorizației de libera practica atât pentru farmacisti, cat și pentru asistenții de farmacie, făcând diferentierea necesară în competentele și atribuțiile celor două categorii de personal, în funcție de nivelul lor de calificare profesională.
Curtea retine ca
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999 , dispunând clasificarea produselor medicamentoase de uz uman în diferite grupe, prevede că produsele mai importante sub aspectul efectului lor direct asupra organismului uman, ca și sub aspectul posibilelor efecte secundare pot fi eliberate doar cu prescripție medicală, în farmacii și de către farmacisti, cum, de altfel, se prevede și în
art. 8 alin. (3) din Legea nr. 81/1997 , potrivit căruia "În farmacii, eliberarea medicamentelor, pe bază de prescripție medicală, se face numai sub supravegherea farmacistului". Aceste reglementări limitează, fără indoiala, atribuțiile asistentilor de farmacie, dar nu restrang exercițiul dreptului lor constituțional la munca și la alegerea libera a profesiei și a locului de muncă - acest din urma aspect fiind singurul asupra căruia Curtea Constituțională se poate pronunța.
În același context Curtea observa, de asemenea, ca, potrivit prevederilor pct. 2 al art. 6 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, măsurile de asigurare a exercitării depline a dreptului la munca trebuie "sa includă orientarea și pregătirea tehnica și profesională". Rezultă deci ca alegerea și exercitarea unei anumite profesii presupun și pregătirea tehnica și profesională corespunzătoare.
Curtea constata, asadar, că nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate aduse
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 152/1999
privind produsele medicamentoase de uz uman, excepție ridicată de Liga Asocias-Farm din București în Dosarul nr. 1.150/1999 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2000.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.