Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 130/2000

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate

prezumat în vigoare

Data actului
4 iulie 2000
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 392 din 22 august 2000
Citat de
2 acte
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 15.232 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate, excepție ridicată de Societatea Comercială "Artrom" - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 1.310/2000 al Judecătoriei Slatina.

La apelul nominal răspund consilier juridic Bogdan Doru, reprezentantul Societății Comerciale "Artrom" - S.A. din Slatina, și Nicolae Vasile, reprezentantul sindicatului "Solidaritatea" din cadrul Societății Comerciale "Artrom" S.A. Slatina.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societății Comerciale "Artrom" - S.A. din Slatina solicita admiterea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca

art. 35 din Legea nr. 54/1991

încalcă prevederile art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție, în ipoteza în care, din interpretarea acestui text ar rezultă ca pe perioada reducerii programului de lucru cu până la 5 zile lunar Societatea Comercială "Artrom" - S.A. din Slatina are obligația sa plătească salariu membrilor aleși în organele de conducere ale sindicatului, fără ca aceștia sa presteze munca în folosul angajatorului. De altfel, se apreciază ca

art. 35 din Legea nr. 54/1991

este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

Reprezentantul Sindicatului "Solidaritatea" din cadrul Societății Comerciale "Artrom" - S.A. din Slatina solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând ca, potrivit contractului colectiv de muncă, liderii și viceliderii organizațiilor sindicale cu personalitate juridică, care lucrează nemijlocit în Societatea Comercială "Artrom" - S.A. au dreptul la plata salariului și pentru perioadele de până la 5 zile lucrătoare lunar, zile în care desfășoară activitate sindicala.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, întrucât textul criticat nu încalcă prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1), iar din modul în care este formulată excepția de neconstituționalitate rezultă ca în cauza se pune o problemă de aplicare a legii, asupra căreia însă Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.310/2000, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35 din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate, excepție ridicată de Societatea Comercială "Artrom" - S.A. din Slatina într-un litigiu de muncă având ca obiect încălcarea contractului colectiv de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 35 din Legea nr. 54/1991 , care prevăd reducerea programului de lucru al persoanelor alese în conducerea sindicatelor cu până la 5 zile lunar, sunt neconstituționale în ipoteza în care din interpretarea lor rezultă obligația unității angajatoare de a plati persoanelor respective salariul și pentru zilele nelucrate efectiv în folosul unității. În aceasta ipoteza, se considera ca dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), corelate cu cele ale art. 4 alin. (2) din Constituție, întrucât creează un regim privilegiat pentru salariații care fac parte din conducerea sindicatelor, acordându-le salariu fără prestarea unei munci efective în beneficiul unității. Pe de altă parte, autorul excepției mai considera ca, datorită caracterului sau neconstitutional,

art. 35 din Legea nr. 54/1991

este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

Judecătoria Slatina, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile

art. 35 din Legea nr. 54/1991

sunt în vigoare și determinante în soluționarea cauzei, astfel ca din punct de vedere procedural excepția este admisibilă. Pe fond, se considera însă ca excepția este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu creează privilegii pentru o categorie de salariați și nici nu prevede obligația unității de a plati salarii persoanelor cu funcții de conducere în sindicat și pentru perioada reducerii programului de lucru.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata. Se arata ca textul de lege criticat, chiar dacă este preconstitutional, satisface exigențele prevederilor art. 9 din Constituție, potrivit cărora sindicatele "[...] contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților", activitatea acestora desfasurandu-se conform statutelor lor și în condițiile legii. Se mai arata ca "excepția de neconstituționalitate a fost ridicată pe fondul unui litigiu ce privește obligația de plată a salariului cuvenit liderilor sindicali, în considerarea programului redus de lucru", iar aceasta nu este "o problemă de constituționalitate, ci una strict de aplicare a legii, fiind de competența exclusiva a instanței judecătorești".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispozițiile

art. 35 din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, asa cum a statuat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 6/1993, nr. 35/1993 și nr. 60/1992, principiul egalității în drepturi implica un tratament egal pentru situații identice sau similare și nicidecum același tratament pentru situații diferite. Se mai arata ca " art. 35 din Legea nr. 54/1991 , prin reducerea programului lunar de lucru cu 5 zile pentru membrii aleși în organele de conducere ale sindicatelor, care lucrează în unitate în calitate de salariați, nu are semnificatia unui privilegiu, ci a unei măsuri ce da posibilitatea liderilor sindicali să se poată ocupa de activitatea sindicatului respectiv, deci a celorlalți salariați membri de sindicat". Textul de lege criticat nu contravine nici art. 4 alin. (2) din Constituție, care prevede că "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. 2, ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 35 din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate, care prevede: "(1) Membrii aleși în organele de conducere ale sindicatelor, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariați, au dreptul la reducerea programului lunar cu până la 5 zile pentru activități sindicale.

(2) Numărul celor care pot beneficia de prevederile alin. 1, precum și durata timpului se stabilesc prin contractul colectiv de muncă."

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca, în ipoteza în care din interpretarea acestor dispoziții rezultă obligația angajatorului de a plati salariu membrilor aleși în organele de conducere ale sindicatelor pentru zile nelucrate efectiv în folosul unității, se încalcă art. 16 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Constituție. Încălcarea consta în aceea ca se creează un regim privilegiat pentru salariații care fac parte din conducerea sindicatelor prin acordarea unui salariu fără a fi prestată munca în beneficiul unității. Se mai susține ca, fiind neconstituționale, dispozițiile criticate sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Articolul 4

alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, pretinse a fi incalcate prin textul de lege criticat, prevăd:

- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

I. În legătură cu susținerea potrivit căreia

art. 35 din Legea nr. 54/1991

contravine prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituție, Curtea Constituțională constata ca aceste dispoziții constituționale nu sunt incalcate, întrucât textul criticat nu instituie un tratament juridic diferențiat între cetățeni, pentru nici unul dintre criteriile stabilite de acest articol din Legea fundamentală.

II. Curtea Constituțională nu poate retine nici susținerile privind incompatibilitatea

art. 35 din Legea nr. 54/1991

cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. În conformitate cu art. 9 din Constituție, "Sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților", iar potrivit art. 5, intitulat "Dreptul sindical", din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin

Legea nr. 74/1999 , "În vederea garantarii sau promovării libertății lucrătorilor și a patronilor de a constitui organizații locale, naționale sau internaționale pentru protecția intereselor lor economice și sociale și de a adera la aceste organizații, părțile se angajează ca legislația naționala sa nu aducă atingere și sa nu fie aplicată de o maniera care să aducă atingere acestei libertăți. Măsura în care garanțiile prevăzute în prezentul articol se vor aplica poliției va fi determinata prin legislația sau prin reglementarea naționala. Principiul aplicării acestor garanții membrilor forțelor armate și măsura în care ele se vor aplica acestei categorii de persoane sunt, de asemenea, determinate prin legislația sau prin reglementarea naționala".

În sensul prevederilor constituționale și al normelor internaționale menționate, prin

Legea nr. 54/1991

este reglementată activitatea sindicatelor, iar prin art. 35 din aceasta se stabilește dreptul persoanelor alese în conducerile organizațiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariați, de a beneficia de reducerea programului lunar de lucru cu până la 5 zile pentru activități sindicale. Acest text nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituție. Într-adevăr, membrii aleși în organele de conducere ale sindicatelor se afla într-o situație diferita față de ceilalți salariați, în sensul că aceștia trebuie să activeze pentru realizarea rolului sindicatelor, care, potrivit art. 9 teza a doua din Constituție, "contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților". În jurisprudenta sa constanta Curtea Constituțională a statuat ca situația diferita în care se afla anumite categorii de cetățeni impune și tratamentul juridic diferențiat al drepturilor și obligațiilor acestora. Astfel, de exemplu, în Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, s-a reținut ca "Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, în situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". De altfel, însuși autorul excepției considera ca

art. 35 din Legea nr. 54/1991

este neconstitutional "în ipoteza în care prin acest act normativ ar aparea obligația Societății Comerciale <<Artrom>> - S.A. din Slatina ca pe perioada reducerii programului de lucru cu până la 5 zile lunar să le plătească membrilor aleși în organele de conducere ale sindicatelor salariul fără prestarea unei munci efective în folosul angajatorului".

Curtea Constituțională constata ca textul de lege criticat nu cuprinde dispoziții referitoare la plata salariului membrilor aleși în organele de conducere ale sindicatelor pentru perioada reducerii programului de lucru. Reglementarea expresă a acestei probleme presupune modificarea sau completarea dispoziției legale, ceea ce excede competentei Curții Constituționale, deoarece, asa cum prevede

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului [...]". Aceasta modificare sau completare este o atribuție exclusiva a legiuitorului.

Autorul excepției de neconstituționalitate a mai susținut ca textul

art. 35 din Legea nr. 54/1991

"este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție". Nici aceasta critica nu poate fi reținută, întrucât dispoziția constituțională invocată prevede că "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții". Or, asa cum rezultă din considerentele prezentei decizii,

art. 35 din Legea nr. 54/1991

nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției în susținerea acesteia și, în consecința, dispozițiile acestui articol nu pot fi considerate ca fiind abrogate.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate, excepție ridicată de Societatea Comercială "Artrom" - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 1.310/2000 al Judecătoriei Slatina.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 iulie 2000.

PREȘEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.