Decizia nr. 403/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ionuț Robert Stoian în Dosarul nr. 19.928/3/2017* al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 328D/2019.

2.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a textului de lege criticat, solicitând chiar modificarea dispozițiilor

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală , în sensul adăugării unei condiții de nelegalitate a hotărârii judecătorești supuse revizuirii. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 17 ianuarie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 19.928/3/2017*, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Ionuț Robert Stoian într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală

încalcă principiile fundamentale privind egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, folosirea căilor de atac, întrucât exclud posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptei și pronunțarea unei soluții legale și temeinice raportat la regimul sancționator. Astfel, în cazul în care faptele și împrejurările noi nu sunt de natură să determine o soluție diametral opusă, ci doar o schimbare a încadrării juridice, cererea de revizuire este inadmisibilă. Consideră că textul de lege criticat exclude posibilitatea ca victima unei erori judiciare, care a fost condamnată pentru o infracțiune ale cărei elemente constitutive nu sunt întrunite, să solicite și să obțină pronunțarea unei soluții legale și temeinice în cauză.

6.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât vizează modul de interpretare și aplicare a legii, aspect care trebuie însă stabilit de Curtea Constituțională.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2 ), ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală , modificate prin prevederile

art. 102 pct. 272 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, […].“ Dispozițiile

art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală

prevăd că: „(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;“.

11.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (2) , potrivit căruia „nimeni nu este mai presus de lege“, ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24

referitor la dreptul la apărare, ale

art. 124 alin. (2)

privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, ale

art. 129

referitor la folosirea căilor de atac, precum și a prevederilor

art. 6 paragraful 1

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale

art. 7 privind egalitatea în fața legii din Declarația universală a drepturilor omului

și ale

art. 14 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, așa cum a reținut în jurisprudența sa, activitatea desfășurată în ciclul ordinar al procesului penal - dacă a fost legală și temeinică - trebuie să se finalizeze cu pronunțarea unei hotărâri definitive, având autoritate de lucru judecat, în care faptele reținute exprimă adevărul, iar legea penală și cea civilă au fost aplicate corect. Practica a învederat însă și cazuri de hotărâri definitive care au soluționat cauzele penale cu grave erori de fapt și de drept. Legiuitorul a avut în vedere o asemenea ipoteză, rațiune pentru care a instituit căile de atac extraordinare ca mijloace procesual penale de desființare a hotărârilor cu autoritate de lucru judecat care nu corespund legii și adevărului. Având în vedere faptul că instituirea unor astfel de mijloace procesuale aduce atingere autorității de lucru judecat - așadar stabilității hotărârilor judecătorești definitive, care este menită să dea încredere în activitatea justiției -, cazurile și condițiile de exercitare a căilor extraordinare de atac trebuie să fie strict reglementate de legiuitor, în vederea restabilirii ordinii de drept. În egală măsură, opțiunea legiuitorului în reglementarea căilor extraordinare de atac trebuie să se realizeze în limite constituționale ( Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 30, și

Decizia nr. 723 din 5 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 14 martie 2020, paragraful 15).

13.

În mod repetat, Curtea a subliniat că revizuirea este calea extraordinară de atac care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de judecată intervenite în rezolvarea cauzelor penale. Cererea de revizuire se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, fiind descoperite ulterior, care fac dovada că hotărârea definitivă se întemeiază pe o eroare judiciară ( Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, paragraful 18, și

Decizia nr. 410 din 20 iunie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 8 noiembrie 2019, paragraful 29).

14.

Referitor la obiectul căii de atac analizate, Curtea a statuat că revizuirea poate fi exercitată - în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile

art. 453 din Codul de procedură penală

- numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță (sentințe) sau la instanța de apel (decizii). Totodată, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Curtea a observat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Astfel, soluționând fondul cauzei, instanța judecătorească rezolvă acțiunea penală, ceea ce, potrivit dispozițiilor

art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală , înseamnă că hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal ( Decizia nr. 181 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, paragrafele 17 și 18).

15.

Totodată, este de menționat că, prin

Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017 , precitată, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat, printre altele, că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală , care exclude posibilitatea revizuirii hotărârii de achitare pentru cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), este neconstituțională.

16.

Autorul excepției pune în discuție interpretarea dată de doctrină și practica judiciară dispozițiilor

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală , în sensul că motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile

art. 453 alin. (1) lit. a) din același Cod

poate fi invocat numai atunci când se solicită constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive și pronunțarea unei soluții diametral opuse, adică schimbarea soluției din condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal în achitare sau invers (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 17 ianuarie 2017 ), iar nu și atunci când se invocă nelegalitatea respectivei hotărâri.

17.

Având în vedere cele arătate mai sus, și anume caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare, prin care sunt constatate și înlăturate erorile de fapt - în timp ce erorile de drept pot constitui numai obiect al recursului în casație și erorile de procedură pot forma doar obiectul contestației în anulare -, precum și rolul constituțional al legiuitorului consacrat de prevederile

art. 126 alin. (2)

și ale

art. 129 din Legea fundamentală

referitoare la prevederea prin lege a procedurii de judecată și, respectiv, la folosirea căilor de atac în condițiile legii, Curtea apreciază că dispozițiile

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală , în temeiul cărora revizuentul poate solicita numai constatarea netemeiniciei unei hotărâri definitive și pronunțarea unei soluții diametral opuse, nu sunt de natură să înfrângă principiile fundamentale privind egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și folosirea căilor de atac.

18.

Așa fiind, dispozițiile

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală

- care nu permit admiterea în principiu a unei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate pe calea revizuirii, cerere care ar viza îndreptarea nelegalității hotărârii definitive de condamnare - nu încalcă prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (2) , ale

art. 21 alin. (3) , ale

art. 24 , ale

art. 124 alin. (2)

și ale

art. 129

și nici prevederile

art. 6 paragraful 1

și ale

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale

art. 7 din Declarația universală a drepturilor omului

și ale

art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice.

19.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Robert Stoian în Dosarul nr. 19.928/3/2017* al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile

art. 453 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 iulie 2023.